A înflorit din iubire

S-a frânt din iubire

A înflorit din iubire

S-a umilit din iubire

A iertat din iubire

S-a jertfit din iubire

A jelit din iubire

S-a purificat prin iubire.

 

 

Iaşi, ianuarie 1859

Personajele: Doamna Elena, Fratele Costache, Cuza Vodă, Atena, O voce

 

Interior de secol al XIX-lea

 

 

Actul I, Scena 1

 

Atena: Ce vă nelinişteşte, Domniţă?

Doamna Elena: Cu toate că sunt aproape de soţul meu, aici, în Iaşi, de când a fost numit locotenent de hatman al miliţiei moldoveneşti, inima-mi spune că nimic promiţător nu s-anunţă în curând…

Atena: Doar o părere, Domniţă. Rugaţi-vă la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena… protectorii domniei-voastre…

Doamna Elena: Nicicum nu încetez a mă ruga … dar…

Atena: Niciun  „dar”. Darul Dvs. este bine păzit de PreaMărita Stăpâna Noastră…

Doamna Elena: Ai dreptate… Poate… pierderea surorii mele… Zoe… grija faţă de copiii ei… orfani…

Atena: Doamna Catinca Rosetti e stâlp de neînvins… Credinţă, înaltă doamnă!...

Doamna Elena: Cuvintele tale-mi mângâie fiinţa… îţi mulţumesc! (se îndreaptă spre fereastră… în depărtare s-aude muzică… apoi, îndărăt, se va aşeza pe o canapea… cu o carte în mână… După o mică pauză) Şi totuşi… Hai, apropie-te, aşază-te lângă mine…  (sfioasă, Atena se aşază pe scăunelul de lângă jilţ)… Deşi foarte tânără…. ai puterea  să mângâi… cu vorba… (trece palma peste creştetul copilei)…să alungi… puţin… gândurile negre…

Atena: Aşa se cuvine înaltă doamnă!

Doamna Elena: Îţi aminteşti, cândva, te-am întrebat de ce ţi-a dat taică-tău numele de… Atena?

Atena: (modest): Ca să nu-mi uit originile…

Doamna Elena: Da, da! Îmi amintesc, iar eu am adăugat…

Atena (ca pentru sine):… că n-am nimic din calităţile zeiţei?!…

Doamna Elena: Ei bine, am greşit… aş zice că nu întâmplător… da, da… tu eşti sub protecţia zeiţei… naşa ta…

Atena: …?!?...

Doamna Elena: Negreşit! Priveşte-te… mereu senină… mereu cu un cuvânt de mângâiere… mereu găseşti soluţii – ce e drept, minuscule! – dar… te descurci… salvându-ne dintr-o … orice… încurcătură…

Atena: Ei, din iubire pentru înalta doamnă!...

Doamna Elena: Cum aş uita… atunci… cu aşa multe feţe… de doamne şi domniţe… stângace… cum sunt… m-am împiedecat… am spart cupa…

Atena: Ba nu, înaltă doamnă, oricui i se poate întâmpla…

Doamna Elena: Dimpotrivă, Atena… eşti tu extrem de generoasă…dar, uneori… sunt cumplit de stângace… (Priveşte ceasornicul din perete)… E cam târziu…

Atena: Să vă servesc…

Doamna Elena: O, nu, nu!... Nu vreau nimic!... Ceva, totuşi… la tine…

Atena (întrebătoare)

Doamna Elena: Ceva… tot nu-nţeleg… de ce-mi spui… „înaltă doamnă”? Nu-nţeleg, defel!

Atena (uşor nedumerită): Dar sunteţi… o înaltă doamnă!...

Doamna Elena: Zău?... N-aş zice… Ci… dimpotrivă…

Atena: Eu nu mă refer la înălţimea fizică…

Doamna Elena: Ştrengăriţo!... Mă faci să râz… acum… când sufletul meu…

Atena: Înaltă doamnă… se cuvine să mai şi zâmbim…Mai ales în faţa Domnului… (cu subînţeles)

Doamna Elena (oftează): Şi cât mi-aş dori… dar vezi tu, draga mea, am multe motive… tainice… care sapă adânc… aici (arată spre inimă)…

Atena: Depinde de noi să le aruncăm în pustie…

Doamna Elena: O, tu, îngeraşule, mica zeiţă a mea proteguitoare. Uşor de zis! Dar… şi cele familiale care se-ngrămădesc pustiitor, plus dezbinările… nehotărârile unioniştilor… lipsa lor de discernământ… (se ridică, se plimbă prin cameră, frământându-şi mâinile)… Ce vom face dacă triumfă Mihalache Sturdza?!…

Atena: Fiţi pe pace!... Sunt bărbaţi… au experienţa lui 1848… vor găsi ei cheia…

Doamna Elena: Să sperăm…

Atena: Se pare… în astă seară, la Domnul Constantin Rolla… sperăm să aflăm vestea cea mare…

Doamna Elena (gânditoare): Să sperăm… dar nu ştiu de ce-mi bate inima…

Atena: Un pahar cu apă rece… şi-o dulceaţă de trandafir… preferata Dvs… şi gata!... calm! (iese – şi revine cu tava… apă şi dulceaţa)

Doamna Elena: Îţi mulţumesc. Vorba şi gestul tău au darul să mă mângâie!... (rămasă singură… închide cartea… o aşează pe noptieră…îşi potriveşte şalul pe spate… atinge clapele pianinei… apoi, spre fereastră… Semiîntuneric … Doar într-un colţ… lumina palidă a unei candele sau a unei lumânări… În obscuritate, aproape, doamna rămâne la fereastră)

 

Scena 2

 

Fratele Costache (ciocăneşte la uşă)

Doamna Elena: Intră!

Fratele Costache: De ce stai pe întuneric?...

Doamna Elena (ar vrea să spună ceva… murmură ceva neînţeles…) A, nimic!...

Fratele Costache: Vin cu veşti…

Doamna Elena (ridică doar din umeri, revine la locul iniţial)

Fratele Costache: Ghici cine este „Alesul”?

Doamna Elena (indiferentă) „Alesul”?

Fratele Costache: Bucură-te!

Doamna Elena: De ce să mă bucur?

Fratele Costache: Alecu este „Alesul”!

Doamna Elena (mirată… vrea să se ridice… cade din nou pe canapea… cu voce gâtuită): „Alecu”… „Alesul”?!… Glumeşti!...

Fratele Costache: Pregăteşte-te să… crezi! (o îmbrăţişează) Felicitări!

Doamna Elena: Şi?...

Fratele Costache: A, Alecu nici nu bănuieşte… E în vreo lojă… la teatru…

Doamna Elena (se îndepărtează, uşor, oftând): Ca de obicei!...

Fratele Costache: S-a dus după el… Moş Pisoi…

Doamna Elena: Dragul de el… colonelul Nicolae Pisoschi… un prieten devotat… un adevărat câine credincios…

Fratele Costache: Chiar mai mult… S-auzi şi să nu crezi… (priveşte-n jur) Te rog, aş vrea un pahar cu apă…

Doamna Elena: (soneria… intră Atena…) Te rog, un pahar cu apă… pentru Domnul… (către frate) Aşează-te!... Imediat! Respiră şi tu… puţin… (Atena revine cu un pahar cu apă… pe o tabla…)

Fratele Costache (bea):  Mulţumesc!

Doamna Elena: Şi…

Fratele Costache: A, da!... În astă zi, neapărat, se impunea ca Partida Naţională să ia decizia finală… candidatul!...

Doamna Elena: Dar…

Fratele Costache: Bineînţeles… câte „dauururi” doreşti… Însă cu Moş Pisoi… nu-i de glumă!... Milităreşte! Meritul este a lui… Totul!

Doamna Elena: Ei?!...

Fratele Costache: Ei bine, se zice că Pisoski a fost atât de categoric… încât… n-au avut… încotro… şi-au votat pe Alexandru… Ioan… Cuza…

Doamna Elena: Aşadar… nu-i glumă?!

Fratele Costache: Cum îţi închipui că bat drumul până la tine… ca să debitez…

Doamna Elena: Scuze!...

Fratele Costache: Aşa… că… seara… ba, nu… noaptea aceasta de 4 spre 5 ianuarie 1859… devine Istorie, draga mea Soră!... (se corectează) Doamna mea!... (reverenţă)… Aşa că… mă grăbesc!... Triumful… se sărbătoreşte!... (către sora sa) Te îmbrăţişez încă o dată… Felicitări! (cu un ton aparte, plăcut, afectuos) şi… Înaltă Doamnă, noapte bună! (reverenţă, pleacă)

Doamna Elena (mirată de tot ceea ce a auzit): Noapte bună!... (se ridică, se priveşte în oglindă, şoptind) Noapte bună?!... Nu prea cred!...  (soneria… dar nu are răbdare… iese, adânc preocupată, din scenă).

 

Actul II, Scena 1

 

Doamna Elena (monologând): În urmă cu zece ani, pribegind… la Paris…apoi…  la Constantinopol… cu inima îndoliată de soarta soţului…ameninţat cu închisoarea… şi-acum… Domn?!... (se-ndreaptă spre icoană… îngenunchează…) Doamne!... (se roagă cu mâinile împreunate, după un timp, se-aude o voce)

O voce: „Sereno aut nubilo sospes”!

Doamna Elena (tresaltă, dar revine în aceeaşi stare de rugăciune): Mulţumescu-ţi, Doamne, că înţelegi! Sunt descumpănită… stângace… timidă… mă simt ca-ntr-un cerc de foc… (vocea repetă fraza).

 

Doamna Elena (ca dintr-un vis): O, Doamne!... Blazonul familiei noastre… O, Da!... În vreme de pace… în vreme de zbucium sufletesc… niciun rău să nu ne doboare!... Da, Doamne!... Să rămân încrezătoare-n viitor!...  

 

Scena 2

 

          Atena (intrând): Domnul!...

Doamna Elena: Să intre!

          Cuza Vodă: Bine te-am găsit, Elena!

Doamna Elena (ridicându-se, reverenţă)

Cuza Vodă (o sărută pe frunte): Te rog, aşează-te! (se aşează şi el pe un fotoliu din faţa ei) Sunt obosit!... N-am dormit toată noaptea!...

Doamna Elena: Să te odihneşti!...

Cuza Vodă (preocupat): Ai aflat?...

Doamna Elena (afectuos): Da.

Cuza Vodă: Ce responsabilitate!...

Doamna Elena: Şi la Galaţi, şi aici… Doar eşti obişnuit cu responsabilităţile!

Cuza Vodă: O, draga mea, dar acum… e altăceva…

Doamna Elena: Priveşte-ţi sufletul… această responsabilitate te onorează…

Cuza Vodă: … şi mă obligă…

Doamna Elena: … nu ai dreptul să-ţi dezamăgeşti prietenii…

Cuza Vodă: …şi Ţara…

Doamna Elena: Bineînţeles, îţi voi fi alături (se corectează). Mă voi strădui să-ţi fiu de folos… cu sau fără voia… vreo (rar)… cuiva…

Cuza Vodă: Îţi mulţumesc, Elena. Eşti atât de bună, atât de  blândă… (îngândurat, fără a o privi)… atât de îngăduitoare…

Doamna Elena (îi ia mâinile lui într-ale ei, privindu-l drept în ochi): Şi-ţi voi fi alături… până-n ultima clipă, Alexandre!… Promit. Nu-ţi voi cere nimic pentru mine… ci totul pentru acest popor… pentru armonie între toţi românii!...

          Cuza Vodă (se ridică, îngenunche în faţa fotoliului unde se află Elena, cu mâinile între ale lui): Iartă-mă, Elena, iartă-mă (îi sărută mâinile), acum… şi-ntotdeauna… cât voi trăi!... Ştii…

          Doamna Elena: Ştiu, Alexandre. Iubirea mea pentru tine înseamnă înţelegere, toleranţă… adică, iertare (îl mângâie pe creştet). Fii calm şi încrezător în inteligenţa şi în forţele tale…. Şi te rog, nu te risipi!... Ai tot sprijinul meu! Promit!...

Cuza Vodă: Îţi mulţumesc, Elena! Eşti atât de generoasă…îngăduitoare… şi de bună!...

Doamna Elena: Şi (uşor dojenitor)… m-am gândit… Să-l rugăm şi pe îngerul tău păzitor…

Cuza Vodă (zâmbind): Cine? Moş Pisoi?!...

Doamna Elena: Da, pe credinciosul tău căpitan… Pisoski… să-ţi mai tempereze pornirile… adică… ştii ce vreau a spune… Nu te mai irosi… pe nimicuri… înlănţuiri… interesate… (mângâindu-l pe creştet). Toată dăruirea Măriei-Tale… (cu o anume intonaţie) către Români! Către Ţară!

Cuza Vodă: Cât adevăr grăieşti, Doamna mea! Totul pentru Români! (în picioare, unul în faţa celuilalt)

Doamna Elena: Pentru Românii de pretutindeni!

Cuza Vodă (îmbrăţişându-se): Pentru România cea Mare! (se aud acordurile cântecului patriotic „Pe-al nostru steag e scris: Unire!” ).

– Cortina –

 

Livia Ciupercă

Iași-România

mormântul Doamnei Elena Cuza de la Solești-Vaslui

 

ruinele Palatului Rosetti-Solești

Textul dramatic O PECETE A ISTORIEI a cunoscut trei reprezentații:

1 februarie 2019, 2 aprilie 2019 și 23 ianuarie 2020.

Sursa: Livia Ciupercă, 5 dec. 2021