Adriana Răducan - O creatoare pentru copii

 

Cronică de prof. univ. dr. Florentin Smarandache

 

Literatura pentru copii devine o constantă a profesoarei Adriana Răducan. „ANISIA ŞI PĂDUREA MISTERIOASĂ” este una din povestirile scrise de amintita autoare şi apărută la Editura „Sitech”, în 2012. Atmosfera de fabulos şi imaginarul apar în toată plenitudinea, fiind bine transpuse estetic şi traducând o întreagă gamă de sentimente: curiozitatea infantilă, uimirea, spiritul copilăresc.

Jocul, apanajul exclusiv al vârstei copiilor, este pentru o clipă abandonat, în prim-plan apare pitorescul pădurii şi misterele ei. Povestirea ANISIA ŞI PĂDUREA MISTERIOASĂ ne introduce direct în pulsul timpului, retrăim pentru o clipă copilăria de altădată. Anisia se lasă chemată de cărările misterioase ale pădurii, de mirajul netemător al codrului. Fermecătoarea pădure e locul de atracţie pentru orice copil, care nu cunoaşte bucuria altor desfătări. 

„Cum să înţelegeţi, dragi copii, / Povestea pădurilor de altădată?/ Cei mici aveau puţine jucării, / Dar bucuria lor era adevărată… / Anisia născută a fost la ţară, / Nu cunoscuse parcuri elegante, / Pădurea o văzuse prima oară, /  Descoperind poteci întortocheate…”

 

Sentimentul de siguranţă al Anisiei, aflată în misterioasa pădure, este asigurat de paza celor doi tovarăşi de drum, Patrocle şi Nero, părtaşi la toate planurile copilei. Drumul ca motiv de iniţiere apare în povestire, alături de motivul codrului, motivul legăturii om-natură, motivul izvorului. Povestirea ANISIA ŞI PĂDUREA MISTERIOASĂ se adresează copiilor, dar nu-i lipsită de o anume idee filozofică. Este, până la urmă, un fel de a explica viaţa, o creaţie exclusiv idealizată a existenţei, un adevărat caleidoscop al viselor. Drumul spre casă aduce bucurie în sufletul Anisiei, încântată de mireasma florilor, de potecile înguste, de fascinanta melancolie a unui colţ de cer şi pământ. „ Şi florile, pocale înmiresmate, / Încununau cărarea înapoi, / Erau atât de mici şi parfumate…/ Se instalase primăvara-n toi.”

 

Se poate vorbi în această povestire de o iluzionare conştientă, fenomen ce a fost numit în estetica germană „Einfühlung”. Anisia îşi asimilează iluziile, tipul ei de mental, ca al oricărui copil, construieşte ceva misterios, lipsit de banal, pe care simte nevoia să-l comunice şi celorlalţi. Pudoarea sufletească nemărginită a copiilor, imaginaţia lor ce nu cunoaşte graniţe, curiozitatea ca un atribut specific copilăriei…se sprijină pe un limbaj adecvat vârstei, naraţiunea se împleteşte cu poezia. Apare evident „radicalismul” unui copil care doreşte să-şi explice miraculosul. Pentru Anisia zânele există… dorinţa ei este pe jumătate împlinită, o vede imaginar pe zână, dar asta nu era de-ajuns, trebuia să o creadă şi ceilalţi. Ne confruntăm cu un adevărat mozaic psihologic. Dorinţa de a revedea pădurea revine periodic, plimbarea la pădure avea un farmec particular în urma ploilor, invocaţia pare să aibă rol liniştitor.

  „ Să vină ploaia ploilor! /  Să scalde zarea zărilor! / Un curcubeu din zarea albastră /

 Să treacă peste valea noastră…”

 

Diversitatea povestirilor doamnei prof. Adriana Răducan face ca intangibilul infinit, spre care aspiră orice copil, să oglindească lumea copilăriei, în care există diverse constituţii sufleteşti: calme, nedomolite, curioase, echilibrate, doritoare de ordine şi unitate, stăpânite de o firească dorinţă de cunoaştere. Finalul povestirii picură un pic de veşnicie, imaginea Anisiei se vrea mereu prezentă în sufletul copiilor. „ Povestea s-a întâmplat demult, / Anisia trăieşte şi astăzi printre noi, / Scrutăm sfioşi al zărilor tumult, / Departe-n zări vedem copacii goi. / Potecile pădurii de-om străbate, / Misterele ne-nvăluie pe rând, / Zăvoiul, lunca, apele curate… / De stăm în loc…le auzim cântând.”

Sursa: Adriana Răducan, 25 oct. 2023