« Revista ASLRQ
  •  
  • Adela Catrinescu - Poeme
     
    debut în revista ASLRQ, NR. 14, 2023

    Rămâi

    Încerc uneori să îți spun
    Că nu pot trăi fără tine,
    Dar tu printre rânduri nu vezi
    Iubirea pe care-o semeni în mine!
    Departe cu gândul
    Sunt și-n astă seară
    Și nu pot deloc să mă adun...
    Amintiri trăite, rămase într-o vară
    Să pot să mă bucur n-am cum!
    Încerc uneori să îți spun
    Că nu pot trăi fără tine,
    Ești ceea ce am eu mai bun
    Rămâi, nu te pierde-n mulțime!


    Amintește-ți

    Amintește-ți de lumină privind întunericul
    Amintește-ți de flori și copaci!
    Când fulgii de zăpadă te acoperă
    Amintește-ți de soarele verii,
    Când frigul de afară îmbrățișarea ți-o dă!
    Amintește-ți de clipe frumoase,
    Când tristețea își face loc în inima ta!
    Amintește-ți de noi,
    Când singurătatea e tot ce mai ai!
    Amintește-ți de oameni, de locuri, de fapte
    Când uitarea revine și nu poți scăpa!
    Amintește-ți de tot ce te-a bucurat,
    De tot ce te-a întristat sau te-a făcut să râzi...
    Amintește-ți de viața prin care cu greu ai trecut!
    Amintește-ți de șoapte și dorințe ucise
    Amintește-ți de glasul iubirii pe care-o ai
    În suflet la mine, în micul tău rai!
    Amintește-ți de toate, de tot și de mine,
    Să nu îți treacă timpul fără trăire
    Nu uita trecutul, trăiește prezentul,
    Sper și, crede, acum e momentul!


    Poetului

    Ai presărat atâta dragoste în jur
    Atâtea șoapte de iubire,
    Atâtea doruri azi se regăsesc
    În slove doar la tine!
    Frumosul ni l-ai dăruit
    În fiecare clipă,
    Ne-ai fermecat fără să știi
    Pe-a versului aripă!
    Vise ai trimis la fiecare
    În zi sau seara la culcare,
    Am așteptat mereu cuvântul
    pe care-l scrii de-un timp în suflet, dăruindu-l!
    Mă regăsesc în versul tău,
    Poet al sufletelor noastre,
    Să ai o zi desprinsă dintr-un rai
    Te îmbrățișăm cu drag,
    Revino-n case!


    Nemuritori

    Nu scrieți dragostea pe pomi
    Sunt doar vremelnic în decor
    Nu scrieți dragostea pe frunze
    Căci în bătaia vântului sunt prinse
    Nu scrieți dragostea pe flori
    Înfloresc un timp și mor
    Nu scrieți dragostea pe păsări
    Nici ele nu sunt mereu în zbor
    Nu scrieți dragostea pe ape
    Curg lin, ușor, se duc departe
    Nu scrieți dragostea pe pământ
    Chiar și pământul își schimbă fața
    Nu scrieți dragostea pe stele
    În zor nu te mai poți uita la ele
    Nu scrieți dragostea pe lună
    Nu a avut nicicând cunună
    Nu scrieți dragostea pe soare
    Nici el nu strălucește fără încetare
    Nu scrieți dragostea pe albul de zăpadă
    Topită este de anotimpul ce-o urmează
    Nu scrieți dragostea pe cer
    Nici cerul nu-i mereu senin
    Nu scrieți dragostea pe vise
    În zor ele dispar ca duse
    Nu scrieți dragostea în gânduri
    Se schimbă după ce scriu aceste rânduri
    Scrieți dragostea în voi
    Voi sunteți nemuritori!


    O zi

    O zi ca oricare alta și totuși diferită
    Mi-a revenit speranța chiar dacă preț de-o clipă

    O rază de lumină apare în drumul meu
    Încerc să văd în timp, chiar dacă este greu

    Las timpul ca să treacă, căci nu am alt reper
    Aștept să vină clipa pe care mi-ai promis-o ieri

    E singurul refugiu al gândului pe care-l am
    Să trăiesc cu speranța că n-am trăit în van

    O zi ca oricare alta și totuși diferită
    Femeia ce-ți vorbește se lasă cucerită.


    M-ai învățat

    M-ai învățat ca să iubesc, căci eu uitasem sentimentul
    M-ai învățat să îmi doresc, să trăiesc clipa și momentul
    M-ai învățat cum să zâmbesc, când eu aveam sufletul trist
    M-ai învățat cum să privesc, cu bucurie de artist
    M-ai învățat cum să visez, când gândurile mi-erau goale
    M-ai învățat cum să mă înalț, când nori erau în a mea cale
    M-ai învățat să fac doar bine, căci rău găseam chiar peste tot
    M-ai învățat că frumusețea e la un pas, e antidot
    M-ai învățat despre culori, când eu vedeam totul în gri
    M-ai învățat de soare și de flori, cum pot eu azi a le vorbi
    M-ai învățat că muzica-i balsam, când eu neliniști mai aveam
    M-ai învățat de ape și de munți, de vrei tăcerea s-o asculți
    M-ai învățat ca toate sunt un dar, când eu credeam ca toate-s în zadar
    M-ai învățat cum că speranță e în noi, când eu ziceam ca nu pot fără voi
    M-ai învățat că viața-i prețioasă, căci eu credeam că am o altă șansă
    M-ai învățat ca să iubesc, dar trebuie s-o dovedesc
    M-ai învățat ca să te-aștept, căci meriți să te strâng la piept
    M-ai învățat atât cât știi, căci eu îți sunt dorințele târzii
    Iar eu te învăț acum pe tine, să te regăsești numai în clipele cu mine!


    Eu sunt, Tu ești…

    Eu sunt dimineața ta, tu ești zorile din ea
    Eu sunt mângâierea ta, tu ești tot ce eu aș vrea
    Eu sunt gândul tău frumos, tu ești versul meu duios
    Eu sunt dorul ce te-ncearcă, tu ești cel ce mă dezmiardă
    Eu sunt visul nopții tale, tu lumina în cărare
    Eu sunt primăvara ta, tu ești toată lumea mea
    Eu sunt dragoste curată, tu iubire devotată
    Eu sunt singura dorință, tu păcat numit credință
    Eu sunt floare pentru tine, tu pământ ce mă susține
    Eu sunt marea ta uimire, tu miracol cu-a ta fire
    Eu sunt muza fermecată, tu muzică adevărată
    Eu sunt apa ta cea lină, tu pasărea de lumină
    Eu sunt viața ta în culori, tu ești cel ce mă înfiori
    Eu sunt strop de bucurie, tu izvor de apă vie
    Eu sunt toată pentru tine, tu ești totul pentru mine!


    Alături de mine

    Am luat iubirea ta cu mine
    Pe unde pașii mi-au umblat
    Și n-am simțit singurătatea
    Căci mereu alături de mine te-am aflat!

    Te-am strâns în brațe când m-am întristat
    Te-am sărutat când vorbe mi-au secat
    Te-am mângâiat când brațele mi-au obosit
    Și te-am privit când gândurile au revenit!

    Și te-am dorit când simțurile s-au trezit
    Și te-am visat când noaptea s-a lăsat
    Și te-am atins când soarele a răsărit
    Și te-am iubit din zori și până-n asfințit!

    Am luat iubirea ta cu mine
    Pe unde pașii mi-au umblat
    Căci inima doar ție îți aparține
    Ești versul gândului curat, rămâi așa cum te-am lăsat!


    Aș scrie

    Aș scrie despre tine pe fiecare trunchi de copac ce formează pădurea speranțelor mele…
    Aș scrie despre tine pe fiecare frunză ce alunecă din ram, căci știu că-n primăvară e în coroană iar…
    Aș scrie despre tine pe fiecare floare răsărită în calea mea, buchet al bucuriei și al încântării ce viață vrea să îmi dea…
    Aș scrie despre tine pe “Iarbă verde de acasă” ca tu să îmi fii cărare, când pașii mei nu știu drumul să îl străbată…
    Aș scrie despre tine pe marea mult prea mare căci în imensitatea ei, doar ea-i nemuritoare…
    Aș scrie despre tine în picături de ploaie, căci știu că ea te atinge și-i binefăcătoare…
    Aș scrie despre tine pe razele de soare, pe razele de lună și cu a lor lumină, cu drag să îți fac cunună…
    Aș scrie despre tine pe cerul de zenit, căci dragostea ce o simt e parte a acestui infinit…
    Aș scrie despre tine pe fiecare fir de nisip pe care marea îl sărută, căci traversează timpul și n-are cum să-l uite…
    Aș scrie despre tine în cele patru zări că-mi ești o întreagă lume, tu-mi ești pământ și cer…
    Aș scrie despre tine, aș scrie despre mine, dar nu găsesc cuvinte, căci toate sunt prea puține…


    Orașul cu amintiri

    Și nici aproape și nici departe
    Drumul către tine e presărat cu șoapte
    Și nu îmi pare greu și nu îmi pare mult
    Când știu că vorba ta, degrabă o ascult…

    Și pas cu pas, eu ştiu că iar te voi cuprinde
    Cu brațele amândouă, la piept eu te voi strânge
    Să simți a mea iubire, ce dorul a îndurat
    De aceea îți spun acum “E atât de minunat!”

    Știai cum se numește acest drum către tine?
    E drumul fericirii, întreabă-mă pe mine
    Și știu că în căsuța de flori împrejumuită
    Este aceea căldura, atât de mult dorită…

    Și ceasul chiar de merge, de fapt el este oprit
    Căci tot ce simt acum nu poate lua sfârșit
    Chiar de învăț eu zilnic să număr orele
    Doar tu m-ai învățat să trăiesc clipele…

    În aer e iubire, iar pe pământ plutesc
    Căci tot ce înseamnă suflet la tine eu găsesc
    Iar vraja ce cuprinde toată ființa mea
    E dată de iubirea din cămăruța ta…

    Mi-ești dragă tu și locul în care te întâlnesc
    Căci poartă semnătura poveștii ce-o trăiesc
    Și este armonie de sus și până jos
    De-a lungul și de-a latul, e loc dumnezeiesc…

    Am strâns și amintiri, din clipe din iubire
    Căci universul meu e tot într-o privire
    Și nu-mi doresc acum decât să îți mulțumesc
    Că am pășit pe tărâmul din visul meu ceresc…
     
     
        Adela Catrinescu s-a născut pe 15 Martie 1970, în Bucureşti. A absolvit Liceul Industrial Optica Română.
    Mărturiseşte că Limba și literatura româna a fost materia sa preferată în școală. Îi plăcea să scrie încă din copilărie,
    dar în timp nu a mai dat importanţă acestui fapt. A revenit la vechea pasiune de curând, postând poeme pe Facebook
    începând cu anul 2000. Motivaţia a venit şi din faptul că peste 300 de prieteni din lista sa erau pasionaţi de scris.
    Îi place să citească şi să ajungă la esenţa creaţiilor literare.
     
    Sursa: Antonia Catrinescu, 12 nov. 2023