« Revista ASLRQ
Adrian Erbiceanu - Rezistență
 

Comédia*

Iernile au ceva pitoresc -
dârze portaluri de veche cetate;
iernile au ceva
aproape zis omenesc:
toate-s ca una
şi una-i ca toate.
Dar iarna asta,
iarna asta-i
o iarnă ciudată:
amestec de foame
de sete
de fum...

-"E ţara-n nevoie!"
-"S-o scoatem!"
-"Dar cum?"...

Pe largi coridoare "miniştri" discută;
Vestele crapă de-atâtea presiuni.

-"Ce facem ?"...
-"Zic să o luăm cu sfârşitul"...
-"Producția scade"...
-"Scade profitul!"...

Pe lungi coridoare "miniştri" discută.
Dispute aprinse,
injurii
şi fum...

-"E ţara-n nevoie!"
-"S-o scoatem !"
-"Dar cum ?"...

Iarna asta-i
o iarnă ciudată;
aţi mai văzut alta,
asemeni,
vreodată ?

-"Mulţimea vrea ajutor" ...
-"Dar de unde?"...
-"Suntem un popor
EMINAMENTE
sărac!"...
-"Mulţimea vrea pâine !"...
-"Da, dar de unde?"...
-"Doar n-o vrea
să îi dăm cozonac?!"...

"Senatul" discută:
"Ţara-i la sapa de lemn,
Şi Ei vor să tragă foloasele?!"...

Un cer cenuşiu
se zbătea
să scoată-n lumină
mahalaua
şi casele...

Cu majuscule,
a doua zi
ziarele
anunţau
ce s-a "deliberat"
până-n zori
la... OSPICIU:

"Naţiunea
e gata
pentru
ultimul ei
SACRIFICIU!"

*(Poezie postată, inițial, pe site-ul „agonia.ro”)


Gest tardiv*

Dezafectată, cade grea o filă
Din calendarul vechi şi prăfuit,
Dar anul parenează o pupilă
Nebănuind un iminent sfârșit.

Căderea ei dă timpul pe din două
Lăsând amprente pe un manuscris
Pe care l-aș fi vrut în haină nouă,
Precum în Cartea Cărților nu-i scris.

Dar veacu-i ros de boli catastrofale,
Erorile trag tone la cântar,
Decizii criminal-pentagonale,
Se-nvârtejesc pe-un trup falimentar.

Exasperat, dau fila care cade
S-o prind din zbor, spre a-i salva întreg
Puținul cât, scăpat de mascarade,
Mi-ar da prilejul să mă reculeg.

Dar depășit mă surp sub greutatea
Prezicerii ascunsă-n codicil,
Pe veci nulificând validitatea
Acestui gest tardiv şi inutil.

*Variantă a poeziei „Sfârșit de veac”, vol. „Confesiuni pentru două generații”, Ed. Tribuna, Sibiu, 2003


La Început a fost Sfârșitul

Motto:
„Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!”

                                                    George Coșbuc

La Început a fost Sfârșitul! –
Sfârșitul unei alte Ere,
Pe când, din hău, Nemărginitul
Ne-a dat suflare și putere.
*
La Început a fost Sfârșitul! –
Pe drept, Cuvântul i-a luat locul
Să-mbrățișeze Infinitul,
Iar noi să-mbrățișăm norocul.
*
La Început a fost Sfârșitul! –
Urmând preceptele din Lege,
Am urmărit, smeriți, zenitul,
Spre-a ne vedea și înțelege.
*
La Început a fost Sfârșitul! –
De-atunci, cu brațe suflecate,
Ne rânduim agonisitul,
Pe masa să avem bucate.
*
La început a fost Sfârșitul! –
Rătăcitori, prin largul mării,
N-am înțeles că rătăcitul
Este unealta RESETĂRII.
*
La Început a fost Sfârșitul! –
Dar Slujitorii altor Sfere
Ne-au „dăruit” zăgăzuitul
Și boli celeste, și durere.
*
La Început a fost Sfârșitul! –
Din Răsărit pân' spre Apus
Cu măști ne-au coperit privitul
Să nu avem nimic de spus.

* * *
La Început a fost Sfârșitul! –
Sfârșitul unor vieți de rând.
Iar ei ne duc tot cu mințitul,
Ca să-i răbdăm! Dar până când?!


Rezistență

cercuri-cercuri
din curbe răsucite
apocaliptic cresc
așa cum scamatorul
cu ochi felini te-nșală
flegmatic și firesc...
o za pentru fiece om
pentru fiece casă,
pentru fiece stradă,
pentr-o țară
de care nimănui nu-i pasă...
sârma se-noadă
cu rânjet, pe stâlpi, sacadat,
de fiece ghimpe: un om,
de fiece stâlp: un soldat...
cine a spus
că peste-ntreaga urbă
se-ntinde-n valuri
o tristețe curbă?
cine a spus
că urbea este tristă?
din colțul lor prea putred,
din culise,
iar uită „scamatorii”, pare-mi-se,
că un POPOR,
greu încercat,
REZISTĂ !!!


Tsunami*

când am luat-o spre dig
submarinul zăcea scufundat
refuzând să-și divulge
secretul
atât de bine păstrat
hărțile lumii "dereticate"
ascundeau fericirea
- pretins versatilă -
în fiecare pătrat
au mai fost
și acele mici accidente
din stânga, din dreapta,
zic unii: de Sus
culori violente
absolut inutile
când răsăritul
s-a tras
spre apus

dar cine mai are timp
de pierdut
când lume s-a lăsat torpilată
de submarinul necunoscut?!

*Variantă a replicii la poezia „reflux” de Andrei Horia Gheorghiu,
agonia.ro
 
Sursa: Adrian Erbiceanu, 3 nov. 2023