« Revista ASLRQ
Alex Lascu - Poeme
 

 
Nume: Lascu
Prenume: Alexandru-Gabriel
Data nașterii: 22.07.2002
 
            Student la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii Timișoara, specializarea Automatică și Informatică Aplicată, și absolvent al Colegiului Național „Onisifor Ghibu” Oradea. A activat în cadrul Cenaclului Internațional Româno-Canadian al ASLRQ „Prietenii Poeziei” din Oradea, condus de poetul Ionuț Caragea și prof. univ. Dan Horațiu Popescu și a mai contribuit cu poezii în revista ASLRQ din Canada (nr. 10, 2019).
            Debutul său în volum s-a produs în 2019 odată cu lansarea cărții de poezii „E o lume între noi”, Ed. Fides, Iași.
A mai apărut cu propria poezie în:
-  revista polianuală „Porți deschise” a Colegiului Național „Onisifor Ghibu” Oradea (mai multe numere în perioada 2017 - 2021);
revistele online „Orizonturile bucuriei tinerilor” a ASCIOR România și „Ofranda literar-artistică”
 
 
alei
 
alei
alei părăsite
cu plopi întinați
de șoaptele omului
 
alei
alei petrecute
de siluete șterse
înmuiate în recile acrilice
din paleta iernii
 
alei
alei pășind răstit
pe ochii aburiți
în răsuflarea amintirilor
pierind
 
 
alchimie
 
drenat
ca ultima picătură de sânge
îmi trăiesc intimitatea rece
obsedat de memoriile unui trup cald
mă scurg încet-încet
într-o eternitate irosită iubind
ofilindu-mă spre a purifica
aurul pus deoparte undeva
în holul acela mare admirat de lume zilnic
dar temut prea tare pentru a intra
 
singur nu mi-aduc folos
și doar o-mbrățișare
întregește cercul spart prin naștere
ca și cum nu era de ajuns
am inventat nemurirea de mult
doar că n-a recunoscut-o nimeni
pierdut în amăgirea unor umbre
lăcrimând rușinea propriei bezne
 
 
Uităm
 
Uităm și ultima îmbrățișare,
Ultimul sărut, ultima binecuvântare.
Ne uităm în gol, împietriți,
Întrebându-ne dac-am fost cândva fericiți.
 
Uităm formele iubitelor noastre,
Uităm ochii triști și mările-albastre,
Ca și cum nu ne-am fi iubit niciodată,
Ca și cum n-am fost o inimă pulsând deodată.
 
Uităm, uităm - reci și cuceriți de imagini,
Uităm esențe frunzărind printre pagini...
Uităm că am fost împreună noi doi
În promisiuni și-n fapte prea goi...
 
 
epavă
 
uitat la malul tristeții
înghit cernelurile propriului păcat
nu găsesc altundeva iertare
decât în locuri mirosind a mir
și primesc numai probleme sălășluind
în pustnicia de cristal a idealului
inima părăsită trage după ea
o epavă de sentimente
cadrele grele din metal
șuieră patimi demente
în licăriri de ochi înstrăinați
iar eu nu mai am decât goluri
goluri crăpând sub presiune
noi fărâme de uscat blestemate
de marinarii temerari acostând
 
  
când mă gândesc la noi
 
când mă gândesc la noi
mă gândesc la plimbările lungi prin oraș
mă gândesc la poftele interminabile
pentru înghețata italienilor vizavi de fântână
când mă gândesc la noi și ating ceaiul de mentă fierbinte
o amintire înflorește din scânteile electrice înlesnind o sinapsă
și fac legătura între cât de pură era dragostea noastră
și cât de pură e Luna acum
parcă smulsă din tenul tău ca un totem al frumuseții
 
când mă gândesc la noi
suspină florile de cenușă
presărate-n poemele scrise
de când ai plecat

Sursa: Alex Lascu, 14 nov. 2023