-
Alexandru Cazacu - Poeme
-
-
Început de Ianuarie
Mă părăsești
ca pe un copil într-o piață aglomerată
când sufletul iernii se pogoară peste cvartal
și amintirile se năpustesc
pe scara de incendiu a centralei termice
dizolvându-se în frigul din inima
începuturilor de Ianuarie
sub ecoul abia perceput al întrebării pe care
nimeni nu are să o pună
în spațiul strâmt și vital
dintre iertare și milă
Mă părăsești ca pe o peliculă ce rulează-n buclă
într-o sală de cinema pentru rebelii secolului douăzeci și unu
și e aproape târziu
în ghereta florăriei ce a cunoscut
mai multă istorie decât s-ar putea aduna vreodată
într-un tratat de antropologie socială
iar crengile salcâmului stau ca un braț
ce ar vrea să treacă prin geamul
de la etajul doi al blocului de garsoniere
să mângâie compensator
precum bucățile de confetti
chipul tumefiat al boxerului căzut în ring
când respirația fostelor iubiri
lipită de vitrina cu produse dispensabile
încălzește întreg orașul
Terapie
Ori de câte ori sufăr datorită unei femei frumoase
mă pierd în tăcerea peisajelor postindustriale
încă neantamate dezvoltatorilor imobiliari
din cartierul în care am cunoscut dragostea
și care acum
de pe platformele pline cu iarbă
și ciuluni ieșiți prin crăpăturile betonului
mă privesc cadaveric
iar inima lor împietrită în zidurile
din care au dispărut tencuiala și ferestrele
nu mai bate
Brațele macaralelor măcinate de rugină
nu se mai pot ridica pentru o îmbrățișare
şi las amintirea să cadă
acolo lângă bariera şi ghereta din tablă
supravieţuitoare secolelor
așa cum laşi un pumn de țărână
la o ceremonie tristă
îndepărtându-mă
de arealul arhitecturii ostile
de noile cuceriri ale urbei
Schița unui zâmbet
Migrează orele ca niște păsări
cu aripile cenușii
prin albul zilei de iarnă
sub pulsul de pradă al unui echinox
ce sporește liniștea
în curțile cu foișor pe o stradă
fugită din tratatele de urbanism
când povestim încet cât de fericiți am fost
în secolul trecut
și cât de nemiloși suntem cu aparențele
ce ar vrea să mai rămână prin odăile-atelier
unde stăm față către față
când dragostea ne potrivește sângele
ca pe un orologiu elvețian
și întâmplarile se întorc spre noi
oadată cu guvernatorii teritoriilor
ce-și capătă independența
Barul de la subsol
Barul de la subsol cu lozinci şi portrete
din revoluțiile sud-americane
atârnate pe ziduri
și reclamele ilizibile la băuturi energizante
este locul unde știu
că am rămas în memoria ta
ca un actor secundar într-o peliculă
cu multe personaje principale
pe o stradă
dintr-o metropolă de câmpie
unde ninge liniștit
iar felinarele se aprind unul după altul
ca o mare rugăminte
Lumina difuză a becului din tavan o să plutească
pe suprafața paharului cu scotch
și o melodie de jazz New Orleans
îşi va începe acordurile
Micul buchet cu flori galbene
îl voi oferi primei femei ce va intra pe ușă
Refugiul de pietoni
Este ceva din noi în fiecare întoarcere bruscă a zilei catre seară
la orele când abandonul tentează cel mai mult
și aş vrea să ne putem gândi intens la o posibilitate
determinând astfel evenimentul să se întâmple
aşa cum scriu cărțile motivaționale
în care nu am crezut niciodată dar acum
aş fi gata să le acord puţin credit
aici în refugiul de pietoni din fața casei
pe care am admirat-o întodeauna
dar unde nu am intrat niciodată
iar de săptămâna viitoare nu va mai fi
cedând locul unui spaţiu de birouri de clasă A
când filamentul de cristal al zilei trece-n incandescență
și întunericul cade-n săgeata făcută de cablurile de date ale
orașului
ce atârnă de stâlpii de beton
iar peste chipuri se așează o anume privire
ca și cum ai primi un diagnostic care te așteptai
Interval
Să deschizi geamul când afară este dimineață
și plouă încet iar luminile caselor depărtate
par ochii animalelor mângâiate înainte de sacrificiu
Noaptea trecută plutește prin cameră
iar ceasul ar vrea să rămână tânăr
odată cu timbrul vocii tale
din care se întrupează o lume
precum focul într-o sobă din copilărie
odată cu tot ce pun la păstrare toamnele
în fumul cețurilor ridicat peste dale
odată cu toate efigiile de ceară ale iubirii
ce-și continuă fără noi povestea
cu vorbe tăcute și aruncate în stânga și-n dreapta
prin grădini de trandafiri și ciment
la capătul unui interval secret unde
regretele se împrăștie în inima lucrurilor
În târziul acestui azi
În târziul acestui azi
pisica vecinlor lăsată singură
ne strigă cu putere și frică numele
Mobila stil din tânăra sufragerie își înfige picioarele
în parchetul podelei ca niște rădăcini
ce se se adâncesc printre etrierii armăturii
Marginile soarelui își aruncă-n
oglinda de pe hol jeraticul
și lângă noi se adună
cei doi frați vitregi ai oricarei înfrângeri
Șireturile boncancilor par niște șerpi adormiți
cu pielea lepădată pe drumuri
Undeva într-un loc unde noi nu vom ajunge
un autobuz plin cu globuri de cristal
a oprit motorul si deschide ușile
În târziul acestui azi
suntem până în vârful unghiilor
o promisiune amânată
Ce anume ?
Ce anume ai putea să-i spui în numai trei minute
celei care ți-a spus și ți-a oferit
tot ce doreai sa auzi si să primești
când timpul nu vrea să mai fie de partea ta
și umanizează până la suferință interiorul
camerei dintr-un hotel cu nume de pasăre
nu departe de gara unui mic oraș al renașterii
și decăderii senioriale
într-o amiază de sâmbătă
unde dragostea și spaima
se uită la tine
așa cum tu privești peisajele
de la fereastra unui tren regional
și începe să-ți pară rău pentru ziua ce se termină
știind că nu ai cum să o ajuți orele acesstea sfârşite
aşa cum te-au ajutat ele
acum când soarele își strigă decadența peste vagoane
iar frontiera dintre bine si rău
stă peste hărțile turistice
precum scheletul unui mamifer abandonat în câmpie
Feriti dal benessere
Curajul ca un sentiment ce se poate aduna iarna
într-o sâmbătă dimineața la tribuna a doua
a unui stadion cu terenul și scaunele acoperit de pudra zăpezii
unde nu mai contează cui vei ține partea
când frigul și soarele obosește
și ești asemenea unui actor
ce seară de seară pe scenă îi declamă
partenerei sale iubirea sfârșind îndrăgostindu-se cu adevărat
Vrăbiile stau în plopii zgribulite
ca niște mici pietre filosofale in vitrina unui muzeu de geologie
privită de acei feriti dal benessere
printre planuri de viitor și noi proiecte aflii un fel de alinare
în zâmbetul bătrânului portar
ce își ridică gulerele paltonului
privind amiaza în față
Seară marină
Se face încet iarnă
pe țărmuri prinse-n cercurile lui Arhimede
și pescăruși născuți din spuma mării
înaintează-n continent
O briză tăioasă ca un briceag
sculptează în amiază chipuri
Frigul nu-și încape în sine
și-n viețile uitate ale unui promontoriu
devenit corabie
ce se avântă-n mare
Zăpada spulberată a unor ani preistorici
ne cade pe umeri
cuvintele devin pietre vii
ale drumului spre un templu de apă
iar valurile izbite de stânci se înalță
cât bucuria zilei de dragul căreia
suntem lipsiți de puteri
și de nimic nu ne temem
Lângă rotonda cu frasini
Atunci când suferi pentru ceva sau cineva
înțelegi
fața și suprafața lucrurilor
cu alt simț decât celelalte
și de-a valma în inima ta se zbate
tot ce s-ar putea împărțiti
între amintiri și uitare
Pe grinziile unui pătul apasă Decembrie
lângă rotonda cu frasini
ce-și adună vârstele
în oasele păsăriilor ce plutesc
deasupra caselor înghețate lângă
maidanele de la capătul urbei
unde iarna este un alter-ego al trecutului
o apocalipsă rece dis de dimineață
când zăpada luminează cu sclipiri albastre
și tot ce vei face se va chema risipă
Aș vrea să cred
Aș vrea să cred
că se poate ridica într-un ceas de iertare
tot ce tristețea dărâmă din temelii
într-o singură noapte
când se face încet iarnă
și cochilia albă a unui melc uriaș din zăpadă
acoperă străzile
iar părem doi însoțitori
într-o sală de asteptare a unui spital
care se îndrăgosteasc iremediabil
unul de celălalt
vorbindu-și în fața aparatului de cafea
banalități
învingând o teamă cu alta
gata să-și strângă apoi cu propriul trup
trupul celuilalt
apoi să nu se mai vadă niciodată
în camera cochetă
din rețeaua neuronală a urbei
unde piaţa cu statui și trecători
pare scena unui teatru
absurd și veridic
-
NOTĂ BIOGRAFICĂ
Nume: Alexandru Cazacu
Studii: Facultatea de Finanțe-Bãnci (2008) şi Facultatea de
Electrotehnicǎ (1998) - Bucureşti;
-
Bursier TEMPUS - 6 luni (1998) în
Franţa la Université Science et Technologie –Lille1;
-
Master în Finanţe-Bănci (2012); Master
în Electronică digitală (1999) - Bucureşti.
-
Documentãri şi stagii: Anglia, Franţa,
Italia, Belgia, Elveţia, Ungaria, Germania.
Debut literar: 1995 in ziarul “Tineretul Liber” cu o poezie
(prezentare Tudor Opriş).
-
Versuri şi articole publicate în
numeroase revistele literare din ţară.
Referinţe critice: Traian T. Coşovei, Florentin Popescu,
Victoria Milescu, Ion C.Stefan, Marian Drăghici,
-
Nicoale Dan Fruntelată, Marius Chelaru,
Grigore Chiper, Alex.Stefãnescu, Xenia Negrea, Dumitru Velea,
-
Nicolae Rotaru, George Chirilǎ, Tudor
Opriș, Gabriel Dragnea ş.a.
Volume publicate:
„Paralele Îmbrățișate”(1995)
„Tâlhari sau profeți”(2001)
„Duminica în Est”(2017)
„Mesaje pentru Iulia”(2019)
„O cameră single”(2020)