-
Doina Guriţă - Poezii
-
-
DORUL
M-am adormit, cândva, târziu
În visul nopţii, de nebună,
Şi mi-am suit un gând pustiu
În groapa goală de pe lună.
Cobor şi eu cu el, cu gândul,
Pe scările de îngeri puse;
Durere seamănă pământul,
Sânge din inimă căzuse.
Pic după pic încleie tina,
Din praful lunii izvorâtă...
Mă vindecă de dor lumina
În pieptul lumii zăvorâtă.
VISUL MEU...
Ostenit de-atâta vis
Strâns
De-al morţii
Paradis
Mor în dorul
Necuprins.
Veşnice cărări deschid
Apele în cor
Urcând
Taină logodită-n zare
Blândă cercetare
Către veşnicul izvor,
Pe lumină
Stai zăvor
Dar prin uşa milei Sale
Visul meu e un pridvor.
LUMINA
Mama
Mă umple de vise
Neîmplinite :
Dorul.
Mă ceartă lumina
Din ochii copilei ce-am fost
Şi pulberi aruncă
Albastrul
Din cerul ce-l priveam
În dimineţi apuse.
Izvor am fost
Dar m-am băut
Cu setea de cenuşă
Iar picătura ce-a rămas
Va coborî
Pe firul florii de argint
Sădită tot de mine
În inima tainei.
Lumina ei
Cu glasul lunii
Îngemănate
În iarna din urmă
Vor lumina cărări de plumb
Lăsând lumii
Un bob de rouă
Lacrimă de dor
O rece amintire.
LACRIMI DE STICLĂ
Pe trepte
Visează amurgul
În lacrimi
De sticlă.
Gând
Izvorât curând
Din ultima noapte
A vieţii tăcerii.
Pe şoapte
Amare
Se suie groparii
Scuturând lumina.
Iar eu
În smirna genunii
Îmi arunc inima
În sus
Şi se sparge
De fierul
Groparilor.
Sângele meu
În lacrimi de sticlă
Adoarme-n cununa
Căii Lactee.
AMURGUL
Iese toamna din norii
Veniţi de aievea
Din alte părţi îngălbenite deja
Şi uitate de timp.
Se scutură mantaua de viţă şi poame,
Căzând se strivesc strugurii aurii
Ce-mbată pământul de dulce.
Soarele întinde pe raze tăciunii
Aşezându-i pe frunze.
Acestea se-aprind de moartea dăruită de el
Şi trec în altă viaţă.
Topite pătrund în pământul cel reavăn
Lăsându-şi tinereţea şi visul stingher
Să-nvie în gândul de iarnă ce coace
Victimele toamnei, la reîntoarceri.
Se sting şi cărbunii...
Soarele se duce mai departe
Însă lumina mai moale a toamnei
Mă doare mai puţin.
Toate trec prin ciurul lui noiembrie
De dinaintea iernii celei lungi.
O voi trăi
În visul toamnei
De dinaintea marii treceri,
Când ruginiu va fi
Amurgul.
MĂ DOARE ALBASTRUL
Mă doare-albastrul de sub albul verii
Tomnatic galbenul uşor mă rugineşte,
Argint pogoară bruma, bătrâneşte,
Zăpada toarnă fulgeru-nvierii.
M-ascund de mine după aurul iubirii,
La tinereţe visul verde mi se poartă.
Încremenit şi vânăt ca de moartă
Se face doru-n clipa despărţirii.
Tot se urcă visul peste porţi înalte
Răstălmăcind povestea visului tehuie
La nesfârşit de nopţi de galaxii se suie
Bătând la ultima şi de cleştar cetate.
E vară de lumină veşnic jucăuşă
Cu fluturi cu ochi mulţi şi aripi dese
O Maică scutece de lacrimi ţese
Pentru copilul ce-a bătut la uşă.
Când m-am trezit, un roşu mă cuprinse
Zvâcnind în piept cu dangăt de-amintire
Din clopotul de cer căzu o răsplătire:
Măicuţa mea cu scutec mă-nvelise.
AM ADUNAT DIN VREME TIMP
Am adunat din vreme timp
Să pot iubi în veşnicie,
Al neuitării anotimp
Toamna este-mbrăcată-n ie.
Timpul, flegmatic taumaturg
Trecu uşor ca un zefir prin azi, prin mâine
Amintindu-mi tainic de-un amurg:
Plin de lumină, vin şi sfântă pâine.
Îţi mulţumesc, o, Doamne-i bine,
Că plângi cu mine-n valea suspinării,
Că m-ai lăsat cu suflet de copil în lume
Şi c-ai dat sentimentul neuitării.
Am adunat din vreme timp
Să pot iubi în veşnicie…
NINGE PESTE NOI CU NARD
Privesc lumina ochilor tăi,
prin umbra vâlcelei de gene;
Adâncuri de aştri se sparg în mii de podoabe, aievea,
Pe care le prind în rubinul picăturii de sânge.
Ninge.
Pe amintiri înfloresc irişi.
De când au plecat miile de ani de dinainte de vis,
Veşnice îmi par clipele ce freamătă în necuprins;
Pe acestea le cuprind în bobul de suspin din abis.
Ninge.
Un gând se naşte în petale.
Aud zăpezile cântând singurătatea unui joc de jale,
Din cer se desprind norii îngheţaţi de uitare:
Îngerii au dus stelele mai departe de a Laptelui Cale.
Ninge.
Am înţeles de ce te-am cunoscut în planul Celui preaînalt
Şi de ce îngerii nu au lăsat să-ngheţe norii
de pe cerul nostru,
Că visul nostru nu e vis, ci un cântec de psalt.
Ninge
-
Dar, cu picături de nard.
-
-
Sursa:
Doina Guriţă, 18 ian. 2022