Ioan-Mircea Popovici - Gândul meu Voiajor

Popovici Ioan Mircea - Scurtă autobiografie
 

    Venit pe lume pe 2 martie 1947, în mod miraculos, pe la şase seara, după cum notase mama într-un calendar creştin ortodox, eram ultimul născut din dragostea preotului Georgie şi-a prezbiterei Rafila Popoviciu. (Aşa cum am scris, Georgie cu i şi Popoviciu cu u final). Sora mea Georgina şi fratele, Puiu-Nicolae Popovici veniseră cu patru, respectiv trei ani înaintea mea, noi fiind Popovici, fără u final, corespondentul lui Popescu, care ar insemna “fiul popii”, după spusele profesorului Ioan Bâtea, drag mie, cu care m-am iniţiat în Teoria Măsurii şi-a Probabilităţilor, la Facultatea de Matematică Pură din Universitatea de Vest Timişoara. Ca elev şi student am trecut prin şcolile: Voivodeni de Arad, Fântânele de Arad, Frumuşeni, Şcoala Generală nr 4 din Arad, Liceul din Vinga în clasa a 8-a, Liceul Medie 3 din Arad, Facultatea de Matematică din Timişoara pentru licenţa-n matematică şi Matematică la Universitatea Bucureşti pentru doctoratul în Spaţii Liniare Ordonate Topologice, de unde şi pseudonimul de Sloterius. Titular de la începutul activităţii de profesor la: Şcoala generală nr 18 din Viile Noi, Liceul Ovidius, Institutul de Marină Mircea cel Bătrân, Liceul Mircea cel Bătrân şi Universitatea Maritimă din Constanţa, unde m-am ocupat de disciplinele Analiză matematică, Informatică şi programarea calculatoarelor, Matematici speciale şi Modele economice ordonate (Modecord-uri).

    Cărţi – Literatură

4. Toamna ca şi ploile vine de la Histria, Ed. Plaja cu suflet, Montréal, 2011
3. Fata mării, Editura Nautica, Constanţa, 2007
2. Omul – Chip al sacrului, Ed. Conphys, Colecţia Isihasm, 1997.
1. Voiajul, Ed.Muntenia, Constanţa 1994.
 

Gândul meu Voiajor

Motto: Eşti ceea ce eşti pentru că nu poţi fi altfel

Cea mai nouă zi din viața mea este azi
Cântecul Mării m-a născut în Povestea în care
Nădejdea și Bucuria fac împreună decorul
Pentru lumina stelelor căzătoare
Direct pe plajă sau în Mare
Cele din Mare devin lebede sau pescăruși
Celelalte sunt scoici sau pietre vorbitoare
Cu care, pe rogojina moștenită de la ai mei
Inima și mintea mea joacă șah
Ca-ntr-o magie cu pălărie
În care magicianul invizibil
Este gândul meu voiajor
Din ce în ce mai nou

Ieri, azi și mâine
Întotdeauna sunt zile gemene
Care, deși seamănă una cu alta
Sunt total diferite...
Acum, când lumea-mi stă-n poveste, mai bine decât pe pământ
Adun lumina din privire şi fac cu ea un nod de gând
Şi număr visele pierdute între iluziile scării
Slăbesc din clauze prea grele şi fac un gard din dunga zării
E lună plină cu lumină pe paşi desculţi prin Infinit
Şi-n nenumitele nelinişti e loc deschis pentru iubit
Pe unde-i, oare, locul ăsta, desprins din armonii cereşti
Decât acolo unde viaţa dă rodul viselor lumeşti
Şi undeva-cândva, din rouă şi dintr-un zbor de pescăruş
Făceam durerilor livadă şi le lăsam scări de urcuş
Luând fragilităţi rotunde, făcând din ele temelii
Săpând adânc într-o fântână, într-un deşert cu reverii
Atunci, acum şi-ntotdeauna, născut în zori de-a fost odată
Pictai din lumea fanteziei un vis cu prea frumoasa fată
Şi-n fecioria ei curată şi-n gândul ei nelămurit
Năştea în pictorul luminii urarea Mării, fii iubit!

De la Pictură, la Poezie, Iluzia trăiește o alergare trandafirie prin Livada cu vie. Fiecare zi începută înaintea zorilor este ca o ieșire din subterana lui Feodor Mihailovici Dostoievski, pe plajă, la Școala de Pictură, Poveste și Poezie, de la Pescărie...

https://www.youtube.com/watch?v=fmvPfZXswHA..

Frank Sinatra: “Succestul este cea mai bună răzbunare pentru efortul și timpul pierdut.”

Pe rogojina poetului, ne apucăm de joc
Ca Luna de pe cerul brăzdat de nori
Fiecare clipă-i cu lumini şi umbre
Semințe de busuioc pentru cuvinte...
Jindul meu dintotdeauna este armonia contrariilor/ Ocazionat nu ocazional/ Domnii Radical şi Logaritm/ Îndrăgostiţi de Domnişoara Integrală Curbilinie/ Sunt la start, pe linie./ Tu, doinind din foi de viţă/ Laşi deschisă o portiţă/ Pe unde Pictura îşi face cărarea/ Coborâtoare spre mare... Închid ochii ca să trăiesc clipa lungă. Vântul nordului zgâlţâie uşile, geamurile, acoperişul. Linda şi Dorra latră spre mare. Iarna când Nea Dinel și Grigoraş vor trebui să deschidă drum până la uşa mea ca să pot ieşi din casă este foarte aproape. Vuieşte marea a noapte cu lună plină. Umbrele lungi umblă pe ape, din aproape în departe. Umbrele de departe intră prin adânc, tot mai adânc. Un gând teleleu trece prin matematicile poetice, cu un sac, cum este sacul marinarului, plin de petice și etichetele porturilor prin care-a fost cândva-undeva. Așa am început șah cu hazardul, cu mișcarea, pion e4, gambitul regelui. Vestea că aceasta-i deschiderea spaniolă m-a luat ca din oală...

Așa cum un critic literar simte o zi pierdută ziua în care nu deschide o carte, pentru mine, dimineața care nu începe cu câteva cuvinte scrise cu stiloul sau la tastatură, este ca o cărare pierdută. Îmbătat de Albastru și de Infinit
ca un pictor naiv, mă plimb prin motiv minuscul, cât scama din tivul cortinei care-a căzut pe scena în care am Galeria Ymposibilă, prelungind Galeria Posibilă cu Plaja și Digul lui Yannelis-Alexis Pipirig...

Constanța, Marți, 7 Noiembrie, 2023