Itoafă Adrian George - La umbra răposatelor sate
 

La umbra răposatelor sate

Pe dincolo-n amurg glăsuiau cucii chemându-se
la umbra răposatelor sate, rămase solitare,
fiecare cuib abandonat se defrișa
rând pe rând cum porumbii depănușați.
Acoperiș și pereți, furați ori strămutați
în valea netrebuinței,
stau ca niște soldați slabi,
apărând pustiul de neliniștea ce vine din oameni,
mă tulbură gândul că aș putea apăra pacea finală,
și cuiburile vor cloci în singurătatea
lacrimilor cerului abandonat.


Se întâmplă să nu-ți văd ochii

Se întâmplă să nu-ți văd ochii
când marea pătrunde-n privirea
încețoșată de alge,
dau fuga-n adânc să clătesc fericirea,
așezând-o pe culmea speranței.
Îmi pari de aproape că vii
din departele ochilor închiși,
visători, ce se zbat în galopul brațelor.
Tresar imaginând hățurile clipelor
depășind trupul,
principalul vinovat că nu s-a dăruit inimii.
Până și ea trimite mesaje, bâlbâind ceva
în neînțelesul meu.


Desen indefinit

Este mai ușor să pun
pe o coală neagră pete difuze,
spre centru o ușoară nuanță de alb
greu sesizabilă, cu pensula,
delimitând vibrația ce răzbate
în sensul necunoașterii de materii.
Putem fi dematerializați,
percepând câmpul gravitațional
prin suspensie liberă,
diferită de câmpul cu roade
al cunoașterii noastre,
nu ar fi nimic de povestit, doar de trăit.
În profunda lipsă a culorilor,
pe plan îndepărtat, ne-am uitat.


anotimpul știrb

muți merele
să nu le fur din tablou
când umblu somnambul
împiedicat uneori
cad în abisul coșului albastru
mă aprind și devin roșu
ca un astru suspendat
pe ram
cad drept și se-nfruptă
anotimpul știrb
consumând energia
și eu așteptând
pe răsăritul tău
îți sunt de nerecunoscut
roșu surprins în patul aprins
mă vei gusta
într-o dimineață
de toamnă


Episoade

În primul episod
inima
urcă și coboră în ritm alert.
Fără a o încuraja,
dintr-o dată
a evadat în adâncul inimii tale,
bătând îndrăgostită
în tine,
rămânând,
și eu sfârșind
în armonia lor.

În episodul următor,
doar inima mea nesfârșită
te acompania.
Am fost donatorul
îndrăgostit
de fiecare suflare,
ai simțit oare?


AFORISME

Eu sunt Dumnezeu, căci Dumnezeu este viață.
*
Lacrimile curg în adâncul sufletului înecând suferința.
*
Uneori versurile vin materializate, sculptând sensul spre definirea creației.
*
Prind un curcubeu și-l așez la inimă, atunci când ne depărtăm gândurile.
*
Ne picurăm sufletele pe inimi, poate rămânem în eternitatea conștiințelor colective.
*
Deschide-ți urechile, să-ți șoptesc despre gânduri.
*
Nu fac concurență cu scriitorii, scriu diferit cât să am identitate.
*
Doar fragmente din mine se mai bucură de neuitate speranțe și tac să mă adun.
*
Apropierea, uneori, doare mai tare ca depărtarea. Cu cât ești mai departe cu atât dorești să te apropii.
*
Rezerva stiloului umple coala, și rămâne descompusă pe cuvinte.
*
Până să mă acopăr, deveneam floarea singurătății.
*
Condimentez cerul pe care plutim, până ne cuprinde aroma fericirii.
*
Când prea târziu, când prea devreme, ne ciocnim spre a ne afla sensul existenței.
*
Îmi voi croi cuvintele, cât să mă înalțe, devenind zburătoare pe cerul senin.
*
Oglindit pe cuprinsul norilor, realizez măreția zeilor, dar și cât de mic pot fi pe pământ.
*
Răspunzând întrebărilor, întrebând, aflu răspunsul întrebărilor.
*
Până unde să mă uit atunci când stai, contemplând absolutul? Mă adăpostesc în ochii cuprinsului tău.

 

Despre autor:

Cărți publicate:
IMENSITATEA NECUNOAȘTERII (poezii), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2020
CĂLĂTORIND LA LIMITA IMPOSIBILULUI (poezii), Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2020
ITOAFĂ CUVÂNTĂ (eseuri, proză) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
OMAGIU NIPON (haiku, tanka și sedoka) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021
INTRÂND ÎN CUPRINS (poezii) Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2021

Antologii literare:
- AUTORI ROMÂNI DE PRETUTINDENI, CANADA, 2020;
- NE SCIRU DIN CER POEȚII, 2020;
- LUMINILE COPILĂRIEI, 2021;
- FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL AFORISMULUI, 2021;
- VARA SPERANȚEI, 2021.

 

Sursa: Itoafă Adrian George, 26 sept. 2022