Maria Grigoriţă debutează în anul 2016 cu scrierea memorialistică „Un jurnal uitat în sertarele memoriei”, care cuprinde instantanee din peregrinările prin viață ale autoarei. În același an, încredințează spre publicare volumul de poezii „Ecouri”, urmat de varianta bilingvă româno-franceză „Ecouri - Les echos”, în colaborare cu Elena Bujor, care a tradus cele mai reprezentative poezii din volumul anterior, reușind să surprindă în limba lui Voltaire, muzicalitatea și ritmul specific versurilor. În 2018 publică volumul de poezii „Caleidoscop”, iar în 2019, volumul de proză scurtă „Oameni. Vremuri. Întâmplări”, o colecție de proze fragmentare, cuprinzând povestiri realist - dialogate, eseuri, evocări, povestiri miniaturale.  Un nou volum, „Introspecții lirice”, publicat în 2020, propune cititorilor o poezie de factură clasică, abordând două mari spații poetice: Bucureștiul zilelor noastre și explorarea interioară a eului, prin definirea spațiului și a timpului și prin aprofundarea cunoașterii de sine.

    Printr-un efort impresionant, autoarea a creat un număr de 10 glose, care respectă forma fixă și caracterul gnomic al acestui gen de poezie.

    În prezent, pregătește  un nou volum de versuri, „Poema rondelurile de azi”.