- Marius
Chelaru – Poeme
-
-
Timpul, șarpe perfid
Timpul
șarpe perfid
aleargă anapoda prin oasele lumii
înțelesuri firești
jefuite de sens
sunt răsturnate-n ocară
oamenii se lasă transformați în singurătăți
copilăriile lor îmbrăcate în haine ciudate
sub un cer din care îngerii sunt alungați
pe Via Dolorosa a vremurilor noastre
crucea ridicată-i în piatra inimilor
în pauza dintre suflete
primim noua doză de singurătate și rece
cu ochii legați
fără să vrem să vedem
cum
mestecând bucăți din inima Lui
unii le scuipă
urcăm
fără să auzim
lacrimile Lui
cum ne spală picioarele
urcăm
vaccinați cu ARN de singurătate
neînțelegând
cum
sufletele noastre coboară
într-o baltă stătută de întuneric
vii pe dinafară
secați de empatie pe dinlăuntru
unii ne spun
că istoria a fost scrisă greșit
cerul e de fapt o groapă
planeta un hârb nesustenabil și decadent
animalele – povara de nesuportat
zeii care nu vor să moară
e vremea să fie uciși
iar El
doar o piatră de moară
iar noi
urcăm
fiecare singur
fiecare pentru el
Golgota acestor timpuri
Dumnezeu
răbdător
cu gândul la Sodoma și Gomora
la Noe și la Iisus
așteaptă
clipa în care
vom înțelege din nou
calea adevărul și viața
nu sunt doar vorbe de nisip
orășel minier după 1989
când vine seara
amurgul deschide larg brațele
îngerii aidoma unui abur de alb
își caută locul
răcoarea de roșiatic a asfințitului
zborul ultimelor păsări ale înserării
se risipesc în peștera de tăcere a întunericului
câți or mai fi sunt
pășesc abia
venind de la muncă
nu e nimeni nici o umbră pe drum
singuri vor fi și acasă
de la bulevard
arar
se aud fiarele din burta mașinilor
zgârie tăcerea nopții
până la sânge zgârie și tristețea
celor câțiva oameni
de așteaptă să iasă luna
măcar umbrele să le fie alături
nu departe
moare cântecul unei mierle
oamenii
câți mai sunt
se cufundă rând pe rând
în burta zidurilor întunecate
ale blocurilor
printre nori
un răsuflet întunecat
soarbe stelele
parcă aninate cu ceva spini de ceruri
printre frânghiile grele de întuneric ale ploii
îngerii aidoma unui abur de alb
își caută locul
în apa tulbure
a tăcerii
care învăluie totul
Te iubesc
în peștera aceea din inimă
care se sapă tot mai depărtată
de înțelesul lumii de azi
sufletul meu se plimbă cu câte o zi
pe care am crezut-o
pentru totdeauna a mea
înainte era veselă
plină de viață
acum
părea o casă golită de icoane
în care nu mai respiră decât amintirile
pitite prin colțuri
părăsite
ca într-un azil
cu pereții din muzică de recviem
am mângâiat-o
pe fiecare clipă a ei
ziua a tremurat ca o floare
când am privit-o ca pe un curcubeu
din toate culorile vieții mele
șoptindu-i
„te iubesc”
Când ne-om vedea
Când ne-om vedea
îți voi culege tristețea din ochi
voi scrie cu ea
buchet de săruturi uscate
l-oi uita
învelit într-o lacrimă pe care-ai zăvorât-o
în pliurile trecutului
departe de inima ta
când ne-om vedea
voi păși cu tine de mână către mine
voi deschide
poarta inimii mele
îți vei sădi zâmbetul
acolo
în grădina
cu crânguri de amintiri înflorind
a gânduri taciturne
e de ajuns să răsară acolo
departe de orașele de vorbe
o liniște închipuită numai pentru noi
în existența noastră paralelă
acolo
la răscrucea paradisului cu țărna
sufletele noastre dezbrăcate de frig
se vor ține în brațe
închizând
în clipa-aceea-mugur de veșnicie
fereastra de frig prin care intră timpul
apoi
departe
de uraganele de amăgiri
vom regăsi
nevoia de a visa
de parcă
de parcă
aveam răsădiți în palmă
ochii țigăncii aceleia
mai adânci
decât toate spaimele lumii
mai aprinși
decât toate iubirile
mai uscați
de vise decât ultima clipă a vieții
îmi priveam palma deschisă
acolo
de-altădată zilele vieții mele
haotic dansau
amirosind a-ntrebări
a trecut și plecări
un cocoș îmi cânta din vârful degetelor
vestind noua mea naștere
ori preavechea mea moarte
când încă
pe țărmul palmei mele deschise
rătăceam
printre zilele mele-cenușă
am strivit
șoapta tulbure
ce-și cocea glasul mai tare
și mai tare-ntre cețurile din zilele mele cenușă
în ochii de parcă erau ai țigăncii
de-mi spusese iubindu-mă
că toate iubirile
toate
sunt doar corăbii cu pânze crăpate
mă vor arde
îmi vor răsufla mereu a plecare
când mă voi privi
rătăcind
pe țărmul palmei mele deschise
de parcă
poemul pe care l-am scris
înainte de a mă naște
pe când lumina îmi deschidea poarta spre veșnicie
clipa aceasta
oh clipa
în care tot universul își găsea loc
în strigătul meu
pentru totdeauna și-o moarte
femeia de nisip
într-o noapte, mai departe decât departe
eram
cu sufletul desculț în deșert
sub cerul de gheață și îngeresc de senin
îmbăiat
în plânsetul pietrei
cum cernea printre degete
mai vechi decât timpul răsuflete
rătăcite de vieți în nisip
duh de nisip
izvorât din geamătul
adânc și prelung
al pietrei care
a câta oară
murea
pășește spre mine a vis
o femeie
cu trup năimit din nisip
totul părea înlăuntru-mi
totul părea în afară
într-o clipă
rodită departe de ieri
neatinsă de azi
se-așază alături de mine șoptind
într-o limbă
pe care
poate
am visat-o demult
târziu
puțin înainte
de-a se fi risipit
nu departe de marginea clipei
din palmele ei
a rodit
un vis
despre o iubire
cu inimă de nisip
Pe Drumul mătăsii
munții se culcă în poala amurgului
Eufratul
strânge la piept
șoapte de iubire și moarte păstrate de secole
de mai departe decât departe
seara ascunde
războiul de sub palma zării
valurile de frică
se cufundă în întuneric
ici-colo
răzbate un scâncet de animal sau de om
pe când se desprinde de viață
luna
ne caută tăcută privirile
mai toți
se bucură că au avut de trăit încă o zi
când să ne gândim la ce va mai fi
flăcările aprind zarea
și mâine va fi o zi
Marius Chelaru
(n. 1961) este poet, scriitor român, editor, jurnalist cultural.
Reşedinţa: Iaşi. A fost redactor, redactor șef, director și/ sau
colaborator al unor reviste/ edituri din țară și de peste hotare; a
apărut în publicații de pe toate continentele. Este redactor şef
adjunct la revista „Convorbiri literare”, redactor şef la revista
„Poezia” ș.a. Este membru al mai multor asociații profesionale
naționale (Uniunea Scriitorilor din România, Clubul Junimea, Iaşi,
Societatea Română de Haiku, Societatea de Haiku Constanţa ș.a.) și
internaționale (World Haiku Association, Japonia, „Haiku
Foundation”, SUA-Canada, Japan Universal Poets Association, Kyoto,
Japonia, membru colaborator al ASLRQ ș.a.). Creaţiile sale sunt
traduse în peste 35 de limbi străine; are volume personale în peste
20 de limbi străine (între care arabă, chineză, japoneză, turcă,
germană, franceză, engleză, tătară, bulgară etc.). Poeme/ texte ale
sale sunt antologate în peste 100 de antologii de pe toate
continentele. Pentru creația sa a primit mai multe premii și
distincții naționale și internaționale.