Melania Cuc - Viaţa ca un film de război

Melania Cuc - Viaţa ca un film de război

Fragment din romanul Păcatele domnului Abell, Editura Vatra veche 2023.

 

Vila de sub Munte era încăpătoare ca o cloșcă, aveau loc de întoarcere și chiriașii și proprietarii, rude mai apropiate sau îndepărtate, se aciuaseră acolo ca păsările într-un cuib  ferit de furtună. Furtuna războiului trecuse, dar locatarii formau  deja un fel de familie, depindeau unii de alții, nici nu se gândeau să-și caute altă casă, să se mute cândva.

În bucătăria cu plită imensă, se gătea după graficul afișat pe perete, o hârtie cu scris mărunt și cu desene pe care nimeni nu-și mai amintea cine le făcuse cu ani în urmă.

În anii 50-60 ai veacului trecut nu era nepotrivit să locuiești la comun, dimpotrivă, colectivismul era încurajat  de politic, și un nou mod de viață își punea amprenta roșie pe viața individului.

Categoric, șeful declarat al clanului  vilei de sub Munte era avocatul Grigore Erden, dar adevăratul administrator  al destinelor tuturor, era  de pe  departe nevasta lui, Emma, deși nu ți-ai fi imaginat la prima întâlnire cu ea, că sub smalțul  de femeiușcă mondenă și răsfățată de soț, se afla un contabil dubat de un psiholog foarte priceput.

Emma se pricepea și la oameni și la bani și parfumuri. Nu aveai cum să o păcălești.

Odată, Catalina, la sugestia Evei Evian, a luat din parfumul ei franțuzesc, a înlocuit conținutul cu apă. În sticluța transparentă ca un cristal, lichidul s-a tulburat. Eva Evian știa ca așa se va întâmpla și aștepta curioasă deznodământul. Hoața prostuță a fost prinsă cu mâța în sac.

Emma a leșinat, teatral sau ba, iar Catalina și-a luat papara.

Eva Evian și-a savurat clipa, era mulțumită că tulburat nițel apele, a mai spart din monotonia ce risca să-i acopere ca o negură  de toamnă târzie.

 Între  ele două, Catalina, încă o copilă, și Eva Evian,  femeie coaptă și unsă cu toate alifiile vieții, se crease o legătură aproape mamă-fiică.

 Eva îi povestea lucruri pe care nu ar fi crezut că și le-ar fi putut spune nici sieși, în oglindă. Era sigură că aceea le va uita de îndată. Nu se întâmplase asta. Catalina avea memorie de elefant, cum îi spuneau profesorii ei, și înregistra tot ce vedea și auzea în casă, nu doar poveștile Evei Evian. E drept,  nu înțelegea prea multe din secretele adulților, citise cărți, dar nu avea experiență de viață.

        Eva Evian îi vorbea despre războiul căruia îi supraviețuise, despre   oameni ce deveniseră umbre. Îi spunea că fusese îndrăgostită o singură dată și că bărbatul acela nu fusese chiar o ființă, ci mai mult o mașinărie din angrenajul combatanților  lui Hitler. Catalina nu prea  știa ce diferență era între Hitler, Stalin, Titto, Musolini...

Într-o zi a venit la vilă o săsoică bătrână, poate nevasta grădinarului, care le-a povestit cum fiul ei din Germania Federală îi trimitea plăci cu muzică bună. Nu, nu erau cântece de război. Eva Evian i-a promis că va face rost de un pickap, de la un prieten care tocmai venise din Rusia. Și vor face o seară dansantă. Săsoiaca s-a speriat și a dat înaopoi, de fapt, ea nu știa exact  ce era cu plăcile acelea de ebonită. Îi era frică.

Eva Evian a intrat pe fir, se pricepea la înregistrări și afaceri cu melodii care lipseau pe piață. Cum, necum și-a format o rețea de contrabandă nu doar cu  plăci de vinilin aduse din Europa de Vest, și apoi, trimise mai departe, la relațiile sale de la Moscova și Leningrad.

 Pe copertele muzicale erau  fotografiile lui Sinatra, Elvis... Dar și muzică de balet la modă.

Cam pe atunci,  Evei Evian i se năzărise că fata Martei avea  postură de balerină. O ruga să danseze, să meargă în poante și îi povestea despre un dansator ca un  zeu, care   se numea Nurayev. Toți vorbeau în casa aceea despre  balet și muzică simfonică, dar nici unul nu mergea la teatarul dramatic care tocmai își deshisese  stagiunea în orașul care devenea din ce în ce mai proletar.

- Nici nu ai crede că s-a născut la Irkutsk. Nu ai auzit de Siberia, tu copilă?!

- Ba, da, știu despre Siberia de la tata, de la unchiul Vasile…  Ei chiar au fost prizonieri la ruși. Siberia îi Iadul! Cum să se fie acolo un artist ca el? 

- Habar nu ai, Catalino,  până și sub gheață încolțesc și cresc flori. Și acolo se nasc oameni. Unii buni, alții răi, ca pretutindeni. Omul în Siberia nu doar supraviețuiește, și trăiește. Uite, au am fost  război.  Eram în plin foc la Odesa, minele puse de sovietici au explodat.  Românii împreună cu nemții s-au răzbunat. Firesc. Umblam pe străzi cu părul plin de funingine, dar trăiam.

Azi e pace dar eu vorbesc mai mult cu morții. Cei din anturajul meu de atunci nu mai sunt.  Vrei să facem o ședință de spirit? Îl chemăm pe tatăl tău, pe Ioan, pe răposatul tău unchi, pe Vasil Erden. Nu, mai bine îl aducem  pe iubitul meu, peAbell Winser. Chemăm ce spirit vrei, doar să nu îi spui secretul nostru Emmei. Dacă ar afla, ar muri ca electrocutată.

Zăvorăște ușa, trage masa mai aproape de mine.  Pe cine chemăm primul?

-Pe tata, nu! Să-l lăsăm să se odihnească. Unchiul Vasile Erden? Spiritul lui dacă vine, nu o să mai vrea să plece, așa cum a făcut și  data trecută. Sigur că  nu și-a găsit încă locul în Rai.

- Nu ești hotărâtă, așa că îl voi chema pe negustorul cu care  făceam gheșeft,  evreul pe care l-am salvat din carnagiul de la Odesa. De la el am bijuteria asta. Vezi? Nu-i o brățară foarte scumpă dar are energie Yng și Yang. Nu știi ce-s astea! Yoga indiană, draga mea. Știi, eu am fost acolo și m-am scăldat în Gange. Ia, trebuie că am o fotogarie pe undeva,  eram pe  elefantul maharajahului.

- Nu te cred, tanti Eva!! Nu ai intrat în Gange pentru că apa aceea ea infectată de la cadavre. Nu vreau să chemi nici spiritul ofițerului german. Ce avem de împărțit cu acela?!

 Ziceai că era arătos, că nu mai văzuseși altul ca dânsul.

Semăna cu cel din tabloul din sufrageria mătușii Emma? Dacă da,  și mie nu mi se pare a fi fost chipeș. Dar, ce știu eu, sunt  doar un copil.

- Ba știi, destule. Trebuie să afli de ce ai ajuns pe lume,   să afli secretele vieții pentru  ca să nu treci ca gâsca prin apă prin lume. Acum, nu-ți mai roade unghiile! Ascultă la mine!

Așa, foarte bine. Închidem ochii și pleoapele ne devin grele, mai grele, sunt ca din plumb… Așa, așa, simți mirosul de apă sărată? Este marea la Odesa. Respiră adânc. Mda, se simte și miros praf de pușcă. Nu-l lua în seamă. Doar suntem în război. Așa că… să alunecăm, să zburăm ca păsările. Orașul  este tot distrus. Uite, este o clădire care mi-e tare cunoscută.

Taci! Nu vorbi, doar  planează, zboară cu imaginația așa ca fluturii. Suntem doar spectatori, noi nu putem interveni în Istoria celor de jos! Privim și ascultăm. Învățăm. Atât.

Ce noroc avem că trăim!! Ei toți au murit cu tot cu ambițiile, cu gloria efemeră în brațe.

Nu l-am putut salva  de el însuși nici pe Abell Winser! Moartea și iubirea merg mână în mână, așa zic toți folosofii.

Catalina intrase într-un fel de transă hipnotică, un exercițiu pe care Eva Evian îl  experimentase demult, la școala de spionaj de la Harkov. Fusese una dintre cele mai bune eleve, un agent al spionajului sovietic de care se mai foloseau încă, în  războiul-rece. Misiunea ei se  încheia doar cu moartea.

Intrase în spioanaj și nu se putea retrage ca un jucător de poker după ce câștigă potul cel mare.

În ultimul timp nu o mai căutase nimeni din agenție, dar era obligată să exerseze, de câte ori putea, repeta manevrele, unele chiar la limita ocultismului medieval, a șamanismului sud-american.

Nu doar Hitler adunase în jurul statului său major persoane ciudate și care jurau că pot  vedea și schimba viitorul. Sovieticii aveau și ei generalii și laboratoarele lor de cercetare și fabricare a armele psihotronice.

Ele erau în vara anului 1965, undeva la mansarda unei vile splendide din orașul de sub Munte, și trecutul belicos, pe care Eva Evian îl evoca,  le apărea în imagini din ce în ce mai clare,  ca pe un ecran panoramic de cinema.

Intraseră în sala unde, oamenii se adunaseră și așteptau licitația bunurilor abandonate de foștii locuitori ai orașului.

Că, de ce era Odesa perla după care umblau ca nebunii, rușii, germanii, românii, și-o disputară  dintotdeauna semințiile vântului de la răsărit și cele ale apusului, sudul și nordul continentului?

Sursa: Melania Cuc, 5 nov. 2023