« Revista ASLRQ
 
Loredana Carucinschi - Interviu cu Elena Buică. Elena Buică, fişă de scriitor la 92 de ani.

 
 
INTERVIUL AUDIO-VIZUAL REALIZAT DE LOREDANA CARUCINSCHI (LC), REPREZENTANTA SOCIETĂȚII „FEMEI DE SUCCES”
CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ-BUNI (EB)

L.C.: Astăzi avem plăcerea să vă prezentăm o distinsă scriitoare româno-canadiană, Elena Buică-Buni, o ființă solară, chiar și acum când își trăiește în lumină cel de-al 92-lea an de viață. A început să scrie la 70 de ani și a publicat 23 de volume. Scrie proză scurtă, impresii din vacanțe, comentarii despre scriitorii contemporani, dar și despre scriitorii clasici. S-a remarcat prin plăcerea cu care „s-a cufundat în adâncul cuvintelor care se țes din liniile abia străvezii ale sinelui”, așa cum mărturisește însăși autoarea. A preocupat-o întotdeauna înălțimea ideilor literare, dar și cea a trăirii întru frumos cu încărcătură emoțională, așa cum sunt văzute scrierile dumneaei. Un exemplu: scriitoarea Gabriela Căluțiu Sonnenberg remarcă: „Ronțăie ideile anevoie, le smulge reflecții neașteptate, iar, în final, le dă o formă palpabilă, îmbrăcându-le în cuvinte din care îți vine să muști pofticios”. Mulțumim foarte mult, doamnă Elena Buică-Buni, că sunteți astăzi alături de noi. Prezența dumneavoastră este o mare onoare pentru noi. Ați început să scrieți destul de târziu, dar când ați realizat că vreți să scrieți, de când această pasiune pentru scris?

E.B.: Ca profesoară de Limba română, fiecare oră de predare era pentru mine o provocare, o prezentam elevilor în mod creator. Dorința aceasta de a crea s-a înfăptuit în Canada, atunci când s-a întâmplat să treacă șansa pe strada mea și, deschizând fereastra, am tras-o curajos în casă și nu i-am mai dat drumul, deși aveam 70 de ani.

L.C.: Așa cum toți știm că orice început nu este ușor, care a fost cea mai dificilă parte sau care considerați că este cel mai dificil aspect în scrierea unei cărți?

E.B.: Cerințele scrisului sunt numeroase. Cred că cea mai mare greutate este alegerea cuvintelor și, mai ales, modul de a le găsi cea mai bună vecinătate. Cuvântul singur nu îți comunică prea multe, dar capătă valori infinite în raport cu vecinătatea în care e așezat. Cuvântul „aia” (aceea) nu spune mare lucru, dar dacă un copil de 5-6 ani îl întreabă în mare taină pe prietenul lui: „tu ai văzut-o p-aia mă-tii?”, cuvântul cu întreg conținutul scurtei propoziții te trimite cu gândul la universul copilăriei, la dorința de a descoperi ce îi este interzis, la candoarea acestei etape de viață și o raportăm la propria noastră copilărie și mai mult, fără să ne jenăm că și noi am fost copii cu asemenea curiozități. Dar scrisul cere multe alte cerințe.

L.C.: Chiar dacă v-ați apucat să scrieți la 70 ani, se pare că scrisul a fost o veche năzuință a dumneavoastră, așa cum ați scris în eseul numit „Scrisul – ca mod de a exista”, din care am reținut următorul fragment: „Dacă n-ar fi fost o veche năzuință a mea, această îndeletnicire ar fi fost o cutezanță. Scrisul, ca și viața, are căi întortocheate, greu de descifrat, e un labirint cu infinități ascunse în textul literar. El impune, pe lângă inspirație, și un strop de îndrăzneală, un efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigenței puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și a luminii. Scrisul îți cere strădania continuă să dezlegi câte ceva din sensurile mai adânci ori din imperfecțiunile rânduielilor omenești, să descoperi mereu unghiuri noi din care să privești lumea, să găsești sensuri noi, să surprinzi esența, nota particulară. Scrisul îți cere să proiectezi lumini în colțurile obscure ale sufletului, să surprinzi fapte de tot felul, și mai mari și mai mici, nuanțele lor ascunse și ignorate relevând multitudinea diversă a omenescului. Scrisul îți cere să ai puterea de a ocoli locurile bătătorite, stereotipiile verbale și multe altele mai cere scrisul și nu le poți avea întotdeauna gata să te slujească. Nu de puține ori simt cum se strecoară pe lângă mine acele trecătoare momente ale vieții pe care tocmai voiam să le prind în scris și, după un timp, chiar să le văd strălucind în scrierile semnate de alți autori. Deși stau singură la masă de scris, în spatele meu fojgăie o mulțime de alter ego care se iau la harță”. Foarte adevărat și profund. Dar, când scrieți, care sunt cele mai importante elementele pe care puneți accent? Încercați să aveți originalitate sau scrieți despre ce credeți că au nevoie cititorii?

E.B.: Fiecare scriitor dorește să fie original, dar originalitatea izvorăște din adâncurile ființei umane, nu când o cauți cu lumânarea. Eu scriu dintr-o nevoie interioară. Mă trezesc la masa de scris și nici nu știu cum am ajuns pe scaunul părăsit doar de scurtă vreme. Întotdeauna am în față cititorii cu care sunt în conversație. Mă adresez chiar și celor trecuți în înaltul Ceresc, căci nu există nici o opreliște. Ei îmi răspund așa cum mi-ar fi răspuns dacă ar fi fost în viață. Mă adresez și celor care îmi spun că au alte puncte de vedere și le mulțumesc, fiindcă mă fac să fiu mai exigență. Mă adresez, mai ales, celor care sunt pe aceeași lungime de undă a vibrațiilor interioare și nu de puține ori mi s-a spus că, citindu-mi scrierile, parcă au auzit și vocea mea în timp ce stăteam alături de ei.

L.C.: Ați ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani și am o întrebare care-mi place enorm de mult, întrebare pe care aș pune-o tuturor cu care mă intersectez: Dacă ați putea da timpul înapoi să schimbați ceva în viață dumneavoastră, ce ați schimba și de ce (legat de emigrare, de scrieri)?

E.B.: Nu aș schimba prea mult la gândul că aș avea o viață mai bună. Dacă aș schimba ceva semnificativ, viața vine cu legile ei să aducă în fața mea ceva negativ, așa cum se întâmplă în întregul univers, pentru a menține echilibrul. Dualitatea vieții noastre pământene ne arată cu prisosință aceasta: mare-mic, alb-negru, bun-rău etc.

L.C.: Literatura se schimbă, în trecut scriitorii clasici erau ridicați pe un piedestal de neatins, ce părere aveți, pentru că, fără doar și poate, literatura ajută la evoluția spirituală a omului, dar ce rol credeți că are în prezent și ce evoluție o să aibă?

E.B.: Schimbarea este motorul vieții. Astăzi, prefacerile sunt mult mai mari, mai profunde, mai neașteptate, datorită evoluției spectaculoase a științei și tehnicii, cu o contribuție fulminantă a internetului. Cu câteva decenii mai înainte nu ne puteam închipui că internetul, din larga noastră lume planetară, a făcut un sat ceva mai mare, comunicarea făcându-se rapid ca gândul. Cum mi se pare literatura zilelor noastre? Impresia tuturor este că încă nu și-a găsit direcțiile pe care trebuie să meargă ca urmare a marilor schimbări.

L.C.: Pe această temă redau câteva rânduri ale dumneavoastră scrise în eseul „Demersul Scrisului”: „E greu de tras o concluzie netă, într-un univers care seamănă cu un caleidoscop, în care multe par date peste cap din cauza noutăților, nu de puține ori, năucitoare. Lipsesc direcțiile de dezvoltare ale literaturii, liniile directoare, spiritul critic, principiile, punctele de vedere bine definite, unitatea de vederi, niște criterii orientative, lăsând impresia că literatura se află în derută, că bâjbâie anarhic, căutând buimacă drumul spre lumină, asemenea unei bărci lăsate în larg, fără cârmă.
Absența unor direcții caracterizează nu numai literatura, ci și celelalte laturi ale vieții noastre sociale, lipsa acestor direcții văzându-se într-un cadru general, în politică, istorie, economie, moralitate etc.; doar știința și tehnica ne împing mai ferm de la spate. Prezența unui ideal înalt și a marilor idei sunt înlocuite peste tot în lume de setea oarbă de a obține bani, cât mai ușor și cât mai mulți. Lipsa unității unor înalte idealuri, aduce la pragul de jos și literatura”. Se vor limpezi vreodată aceste direcții ale literaturii, aflate acum în derută?

E.B.: Nu putem pipăi cu mintea cum va evolua literatura, fiindcă ea va oglindi viața din acel timp cu prefaceri pe care acum nu le putem intui. Dar știu că inteligența umană e un clocot fierbinte și ideile se vor limpezi treptat precum argintul strecurat.

L.C.: Ce înseamnă succesul în acest sens pentru dumneavoastră?

E.B.: Consider că scrisul meu are succes când primesc confirmarea că cititorii au intrat în dialog cu mine printre rânduri, când îmi spun că li s-a părut că îmi aud vocea și că au revenit asupra unor idei de mai multe ori. În cuvintele spuse de multe ori de complezență nu mă regăsesc asemenea povestirii în care firescul vieții o respinge: „La slujba de înmormântare, preotul a ținut o cuvântare lăudând mult faptele mortului. Soției nu-i venea să creadă și îi șoptește băiatului: Gheorghiță, ridică ușor capacul să vezi dacă e mortul nostru”.

L.C.: Ce sfat ați da tinerilor, celor care vor să scrie?

E.B.: De la înălțimea anilor mei, pot da, fără greș, următorul sfat: ca scop, viața lor să aibă la temelie evoluția spirituală, iar ca armă – forța gândului. Starea de spirit este izvorul ce deschide drumul spre noblețea sentimentelor, spre lumină, cultură, civilizație, spre împlinirea viselor, iar puterea gândului ne ajută să ne construim pe noi înșine și să devenim ceea ce dorim. Se știe că un gând este o formă de energie pe care nu o vedem, dar care produce rezultate concrete.

L.C.: Cred foarte mult în puterea gândului. Este foarte adevărat și cred cu tărie că asemenea gânduri ni se potrivesc sau ar trebui să ni se potrivească tuturor, și pentru frumusețea și căldura lor îi mulțumim dragii noastre Buni și îi urăm sănătate și putere de a continua scrisul în mulți ani de acum înainte. Vă mulțumim din suflet pentru prezența dumneavoastră și vă așteptăm cu foarte mult drag și cu altă ocazie. Sunt convinsă că aveți foarte multe de spus din tot ce ați trăit până la acești minunați 91 de ani. Numai bine și multă, multă sănătate vă doresc.
 
 

ELENA BUICĂ – FIȘĂ DE SCRIITOR
 
Elena Buică – scriitoare – își semnează lucrările adăugând pseudonimul Buni.
ESTE MEMBRĂ A URMĂTOARELOR ASOCIAŢII:

Liga Scriitorilor din România, din anul 2008;

Asociația Scriitorilor Români din Canada, din anul 2009;

Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, din anul 2009;

Academia de Interferențe Internaționale „Paul Polidor”, din anul 2014;

Academia Australiano-Română, din anul 2021.

Elena Buică s-a născut în 3 ianuarie 1933, în comuna Ţigăneşti, județul Teleorman. Din anul 1964 este absolventă a Facultății de limba şi literatura română a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesoară de Limba și literatura română la mai multe școli și licee din Bihor, Cluj și București. S-a pensionat în anul 1988.
Din anul 1998 locuiește în Toronto, Canada.

Debutul literar a avut loc în anul 2003, în publicația „Observatorul” din Toronto, la care semnează o rubrică permanentă, „Prin sita vremii”.

A publicat apoi în revistele online ale Asociației Române pentru Patrimoniu (ARP), coordonate de omul de cultură Artur Silvestri, care i-a fost mentor și i-a oferit, în revista „Ecoul”, o rubrică intitulată „Frumusețea scrisului”. Alte reviste online ARP: „Monitor cultural”, revista de informație culturală „Analize și fapte”, „Epoca”, „Neamul românesc”, „Semănătorul”, „Cărticica românească de copii”, „Universul cărților”.

Este prezentă în mai multe reviste de cultură și spiritualitate, online și pe suport de hârtie, atât din diaspora românească: „Romanian VIP” – Dallas, Texas, SUA; „Rexlibris” – Australia; Revista româno-canadiano-americană „Starpress Internațional”; „Phoenix Magazine” – Arizona, SUA; „Clipa” – California, SUA; „Gândacul de Colorado” – SUA; „Candela de Montreal”; „Destine literare” – Montreal; „Faptu' divers” – Toronto; „Alternativa” – Toronto; „Bruxellesmission” – Belgia; „Agero” – Stuttgart, Germania; „ProLitera”, „Ro-Mania” – Cipru; „Așii români” – Nurenberg, Germania etc., cât și din țară: „Confluențe literare” – București; „Vatra veche” – Târgu-Mureş; „Armonii culturale” – Adjud; „Singur” și „Climate literare” – Târgoviște; „Logos și Agape” – Timișoara; „Regatul cuvântului” și „Confluențe românești” – Craiova; „Agora Literară” – Cluj-Napoca, revista Ligii Scriitorilor Romani (LSR); „Cetatea lui Bucur” – filiala București; „Memoria slovelor” – Râmnicu-Vâlcea; „Constelații diamantine” – Craiova; „Moldova literară” – Iași; „Bogdania” și „Oglinda literară” – Focșani; „Caligraf” – Alexandria; „Teleormanul cultural” – Roșiorii de Vede etc.

ELENA BUICĂ A PRIMIT MAI MULTE DISTINCŢII ŞI PREMII:

2004 – Trofeul „Don Quijote”, 2004, acordat de Societatea Scriitorilor Români din Madrid-Spania;

2004 și 2005 – Premiile revistei „Observatorul” din Toronto, pentru perseverarea în a promova limba și cultura română;

2011 – Diploma de excelență, acordată de Academia Dacoromână, București, pentru remarcabila creație literară românească;

2012 – Premiul pentru cea mai bună carte a anului acordat de Liga Scriitorilor Români volumului „Luminișuri”;

2012 – Premiul I obținut la Concursul Internațional de Poezie și Proză, organizat de publicația „Starpress International”, director Ligya Diaconescu;

2012 – Diploma de Excelență pentru întreaga activitate literară acordată de Revista „ProLitera”, director Ecaterina Cîmpean;

2012 – Diploma de Excelență pentru cea mai interesantă carte editată în acel an, „Întoarcerea spre obârșii”, acordată de Editura Anamarol, Bucureşti;

2013 – Diplome de felicitare acordate de Prim-ministrul Canadei, Stephen Harper și de Prim-ministrul provinciei Ontario, Dalton McGuinty, la împlinirea vârstei de 80 de ani;

2013 – Premiul „Tempus”, acordat de Academia Dacoromână pentru promovarea valorilor dacoromâneşti;

2013 – Diploma de Merit, pentru întreaga activitate literară și publicistică din partea revistei „Cetatea lui Bucur” (București) și a Ligii Scriitorilor Români;

2013 – Diplomă „Tinerețe fără bătrânețe”, acordată de Cenaclul „Nicăpetre”, aparținând publicației „Observatorul” din Toronto;

2014 – Marele Premiu la Concursul Internațional de Poezie și Proză „Limba noastră cea română”, organizat de publicația „Starpress International”, director Ligya Diaconescu;

2014 – Diploma și Medalia „Virtutea Literară”, acordate de Liga Scriitorilor din România;

2015 – Premiul al III-lea la concursul literar organizat de revista „Memoria slovelor”;

2015 – Trofeul „Steaua românismului” acordat de Societatea „Mondo calendero”;

2015 – Diplomă de Excelență, acordată de revista româno-canadiano-americană „Starpress International”, cu prilejul Sărbătorii limbii române;

2015 – Diplomă de Fidelitate, acordată cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la apariția primului ziar privat din România, revista „Curierul”;

2016 – Diplomă de Excelență pentru colaborare și activitate literară, desfășurată în cadrul revistei „Memoria slovelor” din Râmnicu-Vâlcea;

2017 – Premiul anului de cultivare a valorilor tradiționale pentru cartea monografică, „Pe cărările vieții”, Editura Anamarol, București, acordat de Liga Scriitorilor din România;

2018 – Diplomă de felicitare pentru aniversarea vârstei de 85 de ani, acordată de Prim-ministrul provinciei Ontario, Doamna Kathleen Wynne;

2018 – Premiul al III-lea la concursul „Centenarul Unirii” organizat de revista „Starpress International”;

2018 – Diploma și Ordinul „Ambasadorii culturii”, pentru merite deosebite în activitatea depusă ca ambasador al literelor românești în Canada;

2019 – Diploma de Excelență conferită cu prilejul ediției a VIII-a a Festivalului-concurs literar „Bogdania”;

2021 – Premiul internațional – Fundația „Paul Polidor”;

2021 – Premiul Editurii SAGA din Israel, la concursul internațional pentru literatură organizat de Editura SAGA din Israel.

CĂRȚI PUBLICATE:
Elena Buică a publicat proză scurtă, eseuri, evocări, portrete literare, recenzii, povești pentru copii, memorialistică și note de călătorie, în volumele:

„Crâmpeie de viață” – Editura Forum, București, 2005;

„Gând purtat de dor” – Editura Forum, București, 2006;

„Prin sita vremii” – Editura Anamarol, București, 2007;

„Oglindiri” – Editura Anamarol, București, 2009;

„Luminișuri” – Editura Anamarol, București, 2011;

„Întoarcerea spre obârșii” – Editura Anamarol, București, 2012;

„Zâmbind vieții” – Editura Anamarol, București, 2013;
Răsfoind foile vieții
242

„Frumoasele vacanțe” – Editura Anamarol, București, 2014;

„Liliacul înflorit la poarta înserării” – Editura Anamarol, București, 2014;

„Frumusețea scrisului” – Editura Anamarol, București, 2015;

„Îmi plec fruntea” – Editura Anamarol, București, 2015;

„Consemnări pe curat” – Editura Anamarol, București, 2015;

„Pe cărările vieții” – Editura Anamarol, București, 2016;

„Elena Buică – O ambasadoare a sufletului românesc, o monografie a scrierilor semnate de Elena Buică”, comentarii critice, volum alcătuit de Cezarina Adamescu, cu prezentarea unor fragmente din cărţile autoarei, Editura Anamarol, București, 2016;

„Sensul giratoriu al vieții” – Editura Armonii culturale, Adjud, 2017;

„Între două lumi”, volum bilingv, dedicat Canadei, la sărbătorirea celor 150 de ani de existență ca stat, și României la 100 de ani de la marea Unire, Editura Armonii culturale, Adjud, 2017;

„Puterea magică a gândului” – antologie de autor, Editura Armonii culturale, Adjud, 2018;

„În pas cu timpul” – Editura Armonii culturale, Adjud, 2018;

„Miracolul cuvântului” – Editura Armonii culturale, Adjud, 2022;

„Pășind spre târziul vieții” – Editura Armonii culturale, Adjud, 2022;

„Random Thoughts” – Antologie de autor – traduceri în limba engleză, 2022.
Elena Buică a scris prefețele și postfețele a peste 20 de volume de opere literare ale scriitorilor români și câteva zeci de note critice despre diverse cărți apărute.

ACTIVITATEA SA LITERARĂ ESTE PREZENTATĂ ÎN:

„Dicționarul Scriitorilor Români de Azi”, Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, editat la „Porțile Orientului” din Iași, 2011;

„Dicționarul Scriitorilor Membri ai Ligii Scriitorilor Români”, Editura Dacia XXI, 2011;

„Dicționarul Autorilor Români Contemporani”, Ploiești, Arial, inițiat de prof. Carmen Cătunescu, 2013;

„O altfel de istorie a literaturii române contemporane”, inițiată de Stefan Doru Dăncuş, Editura Singur, Târgoviște, 2013;

„Enciclopedia Academiei Dacoromâne”, București, 2013;

„Dicționar al scriitorilor români”, editat de Liga Scriitorilor Români, Cluj-Napoca, 2016;

„Un dicționar al scriitorilor români contemporani”, Ioan Holban, volumul V, Editura Tipo Moldova, 2016;

„În Dialog cu Inima, (interviuri cu scriitori români contemporani)”, Gheorghe A. Stroia, editura Armonii Culturale, 2018;

„Enciclopedia scriitorilor români de pretutindeni (în propria lor viziune)”, coordonatori academician Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău, colecția Pasărea Phoenix, 2019

„Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni”, Chișinău, coordonatori: academician Mihai Cimpoi, și Traian Vasilcău, 2020;

„Enciclopedia Scriitori din generația 2000”, volumul 1, 2020, Editura Uniunea Ziariștilor Profesioniști, coordonator Nicolae Vasile;

„MILENARIUM: Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea” volumul 1, coordonator Gheorghe A. Stroia, editor George Nicolae Stroia, Editura Armonii culturale, 2021
 

sursa: Elena Buică, vol. Răsfoind foile vieţii, editura Armonii culrurale, 2025