în fotografie, Adrian Erbiceanu, 13 ianuarie 2024, Montréal

Sanda Nicucie - Parcă, parcă

Era-ntr-o vară, era joi
şi toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi,
sau era vineri, pare-mi-se.

În ochi ni se citea văpaia,
în trenul plin de cetăţeni,
la clasa-a doua, spre Sinaia,
sau parcă, parcă spre Buşteni;

Timidă nu spuneam nimic,
când mi-atingeai câte o dată,
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată;

Doar ciripeam: “Ah sufleţel!”
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel,
sau parcă-n duplex la cabană-

Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi şi picăţele,
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă, jaluzele;

Când în final pe canapea
uşor, uşor ne-am aşezat,
(ce bine te-asortai cu ea!)
sau parcă, parcă era pat,

Tu mi-ai şoptit: ‘’Ah, ce noroc,
în ochii tăi să văd înaltul!’’
şi ne pupam aşa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.



Adrian Erbiceanu

(Replică – parodie la poezia „Parcă, parcă” de Sanda Nicucie)

Era spre seară, era luni;
priveam scrisorile deschise –
răspuns incert la rugăciuni,
sau era miercuri, pare-mi-se.

Te revedeam ca dintr-un vis,
pierdută-n rochia de voal,
când am luat trenul spre Paris,
sau parcă, parcă spre Predeal;

O!, câte aş fi vrut să-ţi spun
c-un gest, ne mai găsind cuvinte,
privindu-ţi bustul, un taifun!,
sau parcă, parcă nu ţin minte;

Dar ce contează: astăzi ştiu
că răsfoim aceeaşi carte,
tu la Braşov, eu la Sibiu,
sau parcă, parcă mai departe -

Gălăgioase, ne-au primit
aceleaşi vechi alei bătute,
zvâcnind de-atâta „spovedit”,
sau parcă, parcă tare mute;

Pe banca fără de spătar
ne aşezarăm amândoi,
(să punem ’’ tara ’’la cântar !)
sau parcă, parcă în trifoi,

Când ţi-am şoptit: ’’ Oriunde-am fost,
la Cappadochia sau Ialta,
cu tine mi-am găsit un rost ! ’’…
sau parcă ’’ rostul ’’ era…alta.


Sanda Nicucie - Îl iubesc pe Făt Frumos

Îmi este drag, cât nu încape dragul,
În suflet şi în carne, pân' la os.
Şi dacă trec poveştilor azi pragul,
E clar că îl iubesc. Pe Făt Frumos!

El are farmec, ca un pui în coajă,
Moţat... pe un şezlong albastru-mov,
La mine-n suflet zilnic face plajă
Şi bea cockteiluri duble-molotov.

Zi după zi, Ilenele i-ar da
Bezele şi năvală, rând pe rând.
Dar el alergă zmeii-n mintea mea,
Cu care mă loghez, din când în când.

Când nu-i al meu, eu tot îl simt că este
Şi are-un gust de mere şi păcat,
Că azi l-am dat afară din poveste,
Doar să-l aduc (niţel) … la mine-n pat.


Răspuns
de Adrian Erbiceanu

De ies, neștiut, din pagini de poveste,
Să-ți trec de pragul casei, cu folos,
E că-nainte încă mult mai este,
Și lumea crede că mai sunt... Frumos!

Un fluture, mă strecuram pe stradă,
Într-un zigzag ciudat, (nițel pervers!) -
Dar cam așa m-au prins într-o baladă,
Mai toți poeții... pricepuți la vers!

E-adevărat, că dintre toate cele,
Mă înrobește doar culoarea mov,
Așa cum am văzut-o, prin dantele,
Trecând, c-un braț de mere, spre alcov.

Dar ce noroc că m-am putut abține,
Când visul meu, de-a pururi deșănțat,
Voind a se "loga", aprins de tine,
Găsi o tastatură-n loc de... pat!


Sanda Nicucie - Promisiune ţie (cel plecat spre cătănie)

Promit în primul rând să-ţi fiu fidelă
Să nu deschid nici facebook şi nici mess
Şi zilnic să pictez în acuarelă
Frumosu-ţi chip şi zâmbet mai ales

Promit să fiu cuminte şi să tac
Să nu mai râd de ce n-ai râde tu
Pe altu’ din priviri să nu dezbrac
Că-mi urlă conştiinţa nu şi nu

Promit că am să merg la mănăstire
Şi-am să mă rog să zicem cam aşa:
Nu vreau avere Doamne nici mărire
Însă pe el din când în când l-aş vrea

Promit să te aştept o perioadă
Cu dor nespus şi sufletul mâhnit
(Că încă-i frig e iarnă şi zăpadă)
Şi cum dă firul ierbii… mă mărit


Răspunsul (celui încă neîntors din cătănie)

Adrian Erbiceanu

Îmi pare bine că îmi ești fidelă
Căci am citit mesajul pe Yahoo
Aseară când sedus de o manelă
Mi s-a părut că zgomotu-l faci tu.

Și ca și tine sunt și eu cuminte
În POST când stau de două ori pe zi
Nu mai dezbrac pe nimenea în minte
Că de aș face-o cui i-ar folosi

La mănăstire nu cred că m-aș duce
E frig și nu au lemne pentru foc
Dar ieri tot rătăcind printre uluce
Dădui de-o fată și... avui noroc

Promit să te revăd mai către vară
Când iarba deasă pare a fi pat
(Acum e încă frig și este seară)
Și uite am uitat... m-am însurat