Alexandrina Chelu-Schorr - Îmi caut libertatea de-a iubi...

 

Privind ca Goethe spre acelaşi ţel...

Privind ca Goethe spre acelaşi ţel,
Şi-anume-acela de a construi:
"Să cauţi forme noi" - a rostui
Noi trepte pe sonetul cel rebel -
Am cutezat să caut în trecut,
Pe lângă retrogradus, forme vii
Şi am descoperit, din colivii,
Sonetul caudatus - renăscut!
Noi vrem să fim originali în scris,
Căci multe-s încă,-n lume, de aflat!
Iar disciplina versului muncit
Nu se compară cu un vers descris
De haos şi cu ritm dezordonat!
Dar cum e versul - drum blagoslovit –
…
E naţiunea?!... Nu! Nu-i drum închis!
Deschide-ţi calea, tu, poet curat,
Că-s încă multe de descoperit!

PS: Goethe spunea, în traducerea lui Aurel Covaci:
"Să cauţi forme noi e-o datorie".../ ??


Testament

Mi-aş scrie testamentul pe o floare,
Pe trupul meu aş tatua săruturi
Cu-atingeri delicate, ca de fluturi,
Eterne raze ademenitoare…

Mi-aş scrie testamentul pe o nucă,
Sculptând în ea iubiri nemărginite,
Cu rugăciuni timide, fericite,
Cum ştie-un sufleţel blând, de fătucă…

Mă dezgolesc de gânduri şi de teamă,
Căci „teama-i de la Diavol”, spuse El,
Iar eu nu pot decât să-I dau crezare,

Scălzându-mă-n iubirea ce mă cheamă,
Precum şi Ţara, sub al nost’ Drapel,
Istoria şi-o odihneşte-n zare…

………………………….

E linişte… Păstrând aceeaşi gamă,
Iubitul meu, aşteaptă-mă-n castel…
Voi scrie testamentul în cântare!


Mă simt copil - adolescent – femeie…

Mă simt copil - adolescent - femeie,
Când zburd din loc în loc, să dau de tine,
Mă-nflăcărează dorul din suspine,
M-aprind la orice zumzet de scânteie!

Mă fericești cu tainica-ți blândețe.
În sânul pasiunii arzătoare,
Tu m-ai simțit cât sunt de doritoare
Și-ai strecurat momente de tandrețe

Să umpli golul sufletului meu...
Și, pas cu pas, mi-ai insuflat iubire,
Emoții, bucurii nemăsurate,

Curaj să lupt atunci când e mai greu.
Mă scald în minunata strălucire,
Pe care o revărs cu demnitate

……………………

Și pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu
Că mi-a redat dorința de trăire,
Că mi te-a dat cu generozitate.


Îmi caut libertatea de-a iubi...

Îmi caut libertatea de-a iubi
În unica-mi ţinută: în sonet.
Cuvintele mă strâng ca-ntr-un corset
Deja-nvechit de dorul tău, să ştii...

Nu mă-ntreba nimic, e dificil
Să îmi explic de ce te-am îndrăgit,
Şi doar prin versuri vii am îndrăznit
Să îmi destăinui sufletul umil.

Nu ştie nimeni cui mă adresez
În versurile mele vinovate,
Decât vreun apropiat ce intuieşte...

În vers e linişte şi nu cedez
Niciunei întrebări mai deochiate.
Discret, voi spune doar: da, mă iubeşte!


Mi-aşez cu grijă fiece poem...

Mi-aşez cu grijă fiece poem,
Să nu zdrobesc vibraţia din el,
Iar gândul meu, ca tras printr-un inel,
Să nu dispară-n visul meu boem.

Mi-eşti martor tu, cum plâng, privind în gol
De dorul tău, de dorul de-a iubi,
De teama că-n tăceri mă voi izbi...
Să ştii, zburând în jurul unui pol,

În orice sens am vrut să mai privesc,
Busola s-a blocat, cu-un singur scop:
Să mă aducă lângă tine, iar.

N-am cum mă rătăci, când te iubesc,
Căci între noi nu mai există "stop",
Şi nici nu ne-ncadrăm în vreun tipar.


Sonet retrogradus 1

Iubirea n-are capăt...

Poetul îşi ia Muza de soţie
În vremuri noi, când totul e-n schimbare;
Iubirea lor e-o mare sărbătoare,
În ciuda dorului din poezie.

Poetul se revoltă-n nebunie
Când Muza se dezbracă în splendoare
În faţa zeilor desprinşi din Soare!
Ea se oferă,-n tainică-armonie.

Ei, Muzei...cea mai minunată-n lume!
Poetul îi oferă al său nume,
"Nimic în lume nu îţi pare greu,

Când totul e vegheat de Dumnezeu,
Poete! Nu te arunca în vis:
Păşeşte mândru către Paradis!"

---
"Păşeşte mândru către Paradis,
Poete! Nu te arunca în vis!
Când totul e vegheat de Dumnezeu,
Nimic în lume nu îţi pare greu!"

Poetul îi oferă al său nume
Ei, Muzei... cea mai minunată-n lume!
Ea se oferă,-n tainică-armonie
În faţa zeilor desprinşi din Soare!

Când Muza se dezbracă în splendoare,
Poetul se revoltă-n nebunie!
În ciuda dorului din poezie,

Iubirea lor e-o mare sărbătoare.
În vremuri noi, când totul e-n schimbare:
Poetul îşi ia Muza de soţie!


Sonet retrogradus 2

Iubirea n-are vârstă...

În faţa mea, orice durere-i moartă,
Când sufletele zburdă-n frumuseţe!
Privirile se scaldă-n tinereţe,
Păcat că trupul are altă soartă!

Deşi încearcă răul s-o dezbine,
Iubirea noastră e nemuritoare!
Chiar dacă te apasă şi te doare,
E doru-mi cel ce se revarsă-n tine!

Curg picături de rouă peste timpuri
Pictând culorile din anotimpuri;
Vom fi-mpreună pentru totdeauna,

Chiar dacă se îndepărtează luna,
Noi niciodată nu ne vom desprinde,
Tot Universu-n spirit ne cuprinde!

---

Tot Universu-n spirit ne cuprinde,
Noi niciodată nu ne vom desprinde,
Chiar dacă se îndepărtează luna,
Vom fi-mpreună pentru totdeauna!

Pictând culorile din anotimpuri,
Curg picături de rouă peste timpuri -
E doru-mi cel ce se revarsă-n tine!
Chiar dacă te apasă şi te doare,

Iubirea noastră e nemuritoare,
Deşi încearcă răul s-o dezbine,
Păcat că trupul are altă soartă...

Privirile se scaldă-n tinereţe,
Când sufletele zburdă-n frumuseţe...
În faţa mea, orice durere-i moartă!

*

Biografia Alexandrinei Chelu-Schorr pe pagina oficială a Cenaclului Prietenii Poeziei din Oradea