Alin Cristea - Poeme şi aforisme

selecţie de Ionuţ Caragea

Alin Cristea (n. 6 iulie 1967) este blogger de cursă lungă (peste 15 ani),

fiind cea mai amplă şi calitativă sursă de informaţii

despre mediul confesional neoprotestant românesc.

Licenţiat în topografie minieră (1993), licenţiat în teologie baptistă (1999),

editor 100 de bloguri personale (grupaje de texte şi imagini) de informaţie religioasă, culturală și civică.

Prezență amplă pe Facebook.

http://roevanghelica.wordpress.com/alin-cristea
http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-poezii
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-aforisme
http://alincristea.wordpress.com/alin-cristea-compozitii


Aforisme

*
Există unele oportunități în viață pe care e vital să le ratezi.
*
Libertatea e costisitoare, dar nu mai costisitoare decât lipsa ei.
*
Trebuie să acceptăm progresul, dar nu cu preţul umanităţii noastre.
*
Între noi şi Cer se interpun ideologiile.
*
Istorie şi Poezie – medicamentele omenirii.
*
În anumite momente, unii îşi iau inima-n dinţi. N-ar trebui să-şi ia mintea în dinţi?
*
Viața trebuie nu doar trăită, ci și povestită.
*
De ce își măsoară oamenii viața în ani? Ar trebui să o măsoare în IDEI, acele gînduri vii care generează realitate și moralitate.
*
Prieteniile trebuie cultivate, dar nu în dauna adevărului.
*
Nu puterea, ci împărțirea ei definește democrația.
*
Decât o excogitație dureroasă, mai bine o depresie cordială.
*
A muri în numele adevărului nu implică tolerarea idioțeniilor umane.
*
A fi în atenția reflectoarelor înseamnă și a fi… sub reflector.
*
Fericirea are de a face și cu abilitatea de a fi dezinformat…
*
Lucrurile în viață nu stau așezate precum cărțile în bibliotecă.
*
Nu am timp să mă las sedus de singurătate.
*
Nu e ușor să-ți găsești drumul în viață. Nu e ușor nici să recunoști că te-ai rătăcit.
*
Viața e precum escaladarea unui munte. Doar cei care perseverează să ajungă în vârf se bucură de panoramă.
*
Unele cărți te fac să te miști, cu mintea, o dată cu acțiunea lor. Altele, mai bune, te fac să te oprești, cu mintea, în profunzimea ideilor lor.
*
‘Afacerile’ cu IDEI sunt mult mai importante decât afacerile cu bani.
*
Politica nu mai are cum să nu fie un spectacol.
*
Ca și curajul, arta tăcerii se învață.
*
Singurătatea e o tristețe, dar nu o tristețe fără potențial.
*
Nu există genii. Există doar oameni care au scăpat de tirania mediocrității.
*
Viața nu e un proiect, viața e o operă de artă.

Poeme

***
aş vrea să colorez
o pajiște unde încap
câțiva oameni și câțiva căței
câteva pisici și câteva gâște
iar când mi se termină
creioanele de colorat
să scriu pe spatele desenului
nu fugiți unii de alții

***
după multe luni m-am întîlnit cu iubita mea
mi-am răsfirat degetele pe gâtul ei lung
şi am răsfăţat-o cu ţerte minunate
dar şi cu septime majorate
a suspinat de câteva ori
şi apoi a intrat în rezonanţă
cu sufletul meu însetat
de armonii fără mască
de acorduri vitale
şi unduioase răzmeriţe
cânt deci exist
exist deci cânt

Kairos
1
sunt prizonierul unei cușete de tren
pe la geamul meu trec câmpuri acoperite de zăpadă
orășele zgribulite și cenușii gări umezite
câini cu covrigi în coadă și turme de oi liniștite
aglomerațiile urbane năvălesc tot mai agresiv
spre cușeta mea de tren care e încremenită în proiect
n-a intrat nimeni să mă viziteze să mă consoleze
de căderea în Cronos și să mă ajute să evadez în Kairos
2
chipurile copiilor mă afundă într-o distopie
în care degeaba port barbă sau buletin de identitate
din regatul lui Kairos se înalță
figura maiestuoasă a Copilului care voi fi
sunt doar în trecere pe un geoid
din ce în ce mai poluat cu reziduurile cronologice
ale umanoizilor care încă nu au învățat
că Timpul nu se întoarce niciodată decât acolo unde a mai fost
3
n-am așteptat iarna n-am așteptat primăvara
n-am zărit portretul mugurului de Kairos
cronologia faptelor mi-a înțepenit ceafa
de atâtea știri și nonștiri din spațiul Timpului
războiul cu mine renaște într-un purgatoriu
unde sezoanele polemice înmulțesc sau împuținează
numărul anilor binecuvântați cu împlinire
sunt un Alien care petrece prea mult timp pe Terra
4
corneea Kairosului e mai bleagă decît calendarul iulian
nu vede prea bine cum ne clepsidrăm
într-un ritm cumplit al metronomului cosmic
mărșăluim indecent pe ultima planetă albastră
ne cresc copiii prea repede într-un an
pierdem prea multe idei într-o zi
nu apucăm să fim destul de visători
pentru a fi pregătiți pentru lumea cealaltă
5
după cum cuvintele nu pot exprima totul
nici cifrele nu sunt mai breze
inorogii năzdrăvani ai Kairosului
comprimă temporalitatea cotidiană
devenim ceea ce nu știam că vom fi
străbatem străzi cu plopi fără soț
dintr-un horn cenușiu se-mprăștie fumul
iar se irosește Viața dintre noi

***
îmi uit poeziile
și serile târzii
când rătăceam
printre cuvinte

îmi uit pașii
și rimele zglobii
care mă dureau
precum un suflet

îmi uit metaforele
și excogitațiile
pe care le aveam
în diminețile oarbe

îmi uit întunecimile
din care răsăreau
consoane obtuze
și verbe confuze

îmi uit nostalgiile
întoarse pe jos
din amintiri senine
de pe munți triști

îmi uit grimasele
de poet monolog
zâmbesc iar în soare
cu amnezii ovale

***
am crezut că poezia
e o călătorie în altă țară
întru deosebirea duhurilor
cu pașaport de turist
și cu obiceiuri răsturnate
o țară unde ai voie să colorezi
doar cu culorile prestabilite
unde ai voie să vezi
doar ce îți arată
ochelarii cu care ai fost dotat
la intrarea în ţară
să vezi ce ţi se spune să vezi
să respiri ce trebuie să respiri
să joci precum ți se cântă
să te laşi condus de muze
într-un Partenon al logosului
pe treptele căruia
îți pierzi virginitatea
am crezut că poezia
e o călătorie în altă țară
nu
e doar o vitejie autohtonă
a unui croitoraș
tânăr şi neliniștit

***
cât de mult ne îndepărtăm
de umanitatea noastră
când trădăm voluntar
sau înfrânţi de vremi
cât de mult uităm Cerul
când stăm cu capul în pământ
aşteptând să ne înviorăm
cu iarbă în loc de stele
cât de mult întârziem să iubim
patria şi limba mumei
când obosim să conceptualizăm
to be or not to be
cât de mult ne înjosim
cerând pâine și circ
când nu trăim onest
pe-o gură de rai
cât de mult ne chircim
sub povara indeciziilor
fără să suferim
în numele unor idealuri
cât de mult purtăm sufletul
ca pe o ghiulea
atunci când tunul ideologic
ne azvârle în vânt

***
nu sunt decât chemări negre
când latră lupii
nu sunt decât stepe pustii
când pornesc vânturile

nu sunt decât ierni cenuşii
când norii acoperă cerul
nu sunt decât seri tulburi
când nu mai cântă scripcarul

nu sunt decât mori înţepenite
când umbrele cad peste oameni
nu sunt decât poduri rupte
când nu gânguresc pruncii

nu sunt decât ape înghețate
când sălciile sunt dezgolite
nu sunt decât sonorități monotone
când poeții tac

ca un violonist rătăcit

ca un violonist rătăcit
într-un cartier neprieten
ca un nor fără lacrimi ROGVAIV
ca un cristos cu coroană fără spini

ca o sinistră umbră
fără corespondent trupesc
ca o cutie muzicală în care sunetele
au fost înlocuite de tic-tac-ul galactic

ca o înșiruire de boabe fermecate
fără vreun Jack prin preajmă
ca un Pinocchio fără nas fără nări
fără un greieraș-conștiință

ca o găleată de adunat pietre
pentru lapidarea violoniștilor rătăciți
ca o chestiune de moarte
mai mult decât o paradigmă existențială

așa e viața uneori

trison
1
lumina transfigurând șevaletul
tânărului pictor istovit
de o natură moartă
2
zgomotul tramvaiului galben
care trezeşte dimineaţa
deasupra cartierului de proletari
3
pe turla bisericii o vrabie
privind condescendent oamenii
care își caută rădăcinile
4
sub umbrela de soare
un chip angelic se desfată
cu ghicitul în cafea
5
cenușiul unei zile triste nu se compară
cu monotonia unei zile senine
în tristeți suntem mult mai inventivi
6
livada mirosind a Cer
îngerii Luminii ameţesc
din pricina alergiei terestre
7
nici o insulă a singurătății
nu rescrie istoria mai zdravăn
decât o inimă frântă
8
curcubeu stingher pe bolta înlăcrimată
oamenii împing netulburaţi căruciorul cu cumpărături
spre portbagajul automobilului lucios
9
vrăbiile împing dimineața să se trezească
mașinile de gunoi huruie de zor
pe raft în bibliotecă Ghidul leneșului
10
la colț de bloc doi trandafiri decolorați
peste drum doi bătrâni pe o bancă
copiii pe bicicletă rup timpul
11
o fetiță jucând badminton cu tatăl ei
lângă un Saint Bernard așteptând să-i revină în ochi
tristețea care a fugit la trei străzi distanță
12
o ploaie de primăvară într-un oraș mono-ton
exercițiu pentru educarea simțurilor cetățenești
care trebuie să învețe să perceapă ritmul Cerului
13
de la o fereastră răsună manele stridente
în consonanță cu zgomotul mașinilor zglobii
trec și eu prin viață precum un Gică Contra

 

Sursa: Alin Cristea, 27 martie 2025