PROMITE-MI CĂ NU MĂ VEI UITA
promite-mi că nu mă vei uita
nu-i nimic dacă zborul tău
nu ajunge la mine
dorința găsește totdeauna
o cale odată cu lumina
ce ne aurește umbele înlănțuite
sub pomul vieții la margine de cer
promite-mi că nu mă vei uita
mă vei descoperi
respirare trăită odată cu toate ferestrele
deschise în noapte
așa cum mă aștepți sub lună plină
înflorind pentru mine
o livadă cu vișini și prolegomene șoptite
în fiecare poem
așa cum trecem dintr-o dimineață în alta
pe paturi în flăcări hotare lichide
așa cum ne atingem de fiecare dată
recunoscându-ne fără să ne vedem
CÂND MI-E DOR DE TINE
când mi-e dor de tine
în inima nopții crește lumina
îmi așez visele sub cerul tău
râuri învolburate călătorind
la tulpina marelui astrolog
ne rostogolim înfășurați
în haine de gală
unul spre celălalt
luna mă învață fericirea
goală în brațele tale
apă vie-n tangaj
ce taie orizontul în două
râu sălbatic primenind
frunze și stele în flăcări
vis răstignit
dincolo de vitralii
refuzul timpului
de-a fi oprit ghemul Ariadnei
rostogolit între noi
poem respirat
în ritmul inimii
printre sărutări
nor transparent risipit
în aerul fluture
așa cum îți treci fericirea prin mine
TU
tu ești liniștea mea
așa cum îmi porți în brațe
sufletul fără trup
mă dezbraci de singurătate
precum un legamânt de iubire
făcut în tăcere
pe viață
îmi întorci visele din exil
recunoscându-mă
în respirarea fiecărui poem
precum o muzică neuitată
ÎN PALMA TA
în palma ta
încă o noapte din mine
aprinde ceruri
sub zborul tău suspendat
mai orgolios decât orice exercițiu al luminii
stelele
ne scriu premonitoriu povestea în ape vii
câte întrebări ți-ai pus
de fiecare dată când ai auzit marea
lovind stâncile amintirii
cu valuri înalte ?
nu știai pe atunci că într-o zi
o să scriu despre noi
pe nisipul unde umbrele noastre
se întâlnesc lângă tine
atât cât să incite fluturii
să nuntească în flori
în timp ce trupul meu
va respira în brațele tale
o idee romantică va locui aerul
povestind despre noi
SCRISOARE CĂTRE TINE IUBITUL MEU
dacă mă citești iubitul meu
înseamnă că visele mele
au ajuns până la tine
risipesc întunericul dintre noi
înseamnă că m-ai ales
în nopțile albe
să îţi fiu bucuria aurită de lună
în vremea elegiilor fără așteptări
dansul umbrelor îmbrățișate
dincolo de care
îngerii ne visează îndrăgostiți
jocul inimii cu neuitarea
căutându-ne dincolo de măști
UN VIS ROSTOGOLIT
primăvara aceasta
îngenunchează
despletită în flori
speranță în derivă
între răcoarea ierbii și cer
pe aripi de fluturi și vânt
seninul își pierde sensul
îndrăgostită din nou
luna poartă mască
deasupra unui ocean învolburat
un vis o rostogolește
între noi
tangaj nerăbdător
taie așteptarea în două
ne promite unul celuilalt
în respirația acestui poem
INTRAREA ÎN LUMINĂ
începusem să te iubesc
în fiecare zi
pe strada mea înflorea poezia
precum o grădină
citită de toți îndrăgostiții
îngeriţă visând
exaltarea răsăritului
rostogolit în câmpul cu maci
sufletul mi-e ocupat
în întregime de tine
supus aerului
pe care îl respir
de pe buzele tale
aurită e gura ta
în fiecare cuvânt
arde o sărutare
te topește
fără de noimă
în mine
iar inima-mi de tine vorbește
prezicându-mi în fiecare secundă
atotrisipitoare
înălțarea spre inima ta
în timp ce tu adâncești
clipă de clipă
poem după poem
născut din carnea nopților
ca o mecanică oarbă
fericirea
cu fața la tine
în ritmul dimineților
intrarea în lumină
NUNTA DE FLUTURI
știi iubite
dacă atingi un fluture în zbor
se spune că îi așezi pe aripi
ceva din pulberea nevăzută
a sufletului tău pereche
un miracol prin care
poți vedea
aura promisiunilor
netrăite la timp
iluzie rostogolită
precum o apă limpede
peste pietrele așteptărilor
la întâlnirea cu sinele
în mirajul unui răsărit retrăit
lumină aurită prelinsă
în ramuri de vis înflorit
tril de doruri îndrăgostit
în foșnetul verdelui crud
simfonie fericită
a sufletelor regăstite
bucurie vrăjită
raze de lumină însuflețită
reiterând tinerețea noastră
rostogolită prin roua dimineților
dans ambigu
în aerul transparent
precum o nuntă de fluturi
în fremătarea câmpului cu maci