« Revista ASLRQ
Carmen Doreal - Poezii
 

 

PROMITE-MI CĂ NU MĂ VEI UITA

 

promite-mi că nu mă vei uita

nu-i nimic dacă zborul tău

nu ajunge la mine

dorința găsește totdeauna

o cale odată cu lumina

ce ne aurește umbele înlănțuite

sub pomul vieții la margine de cer

 

promite-mi că nu mă vei uita

mă vei descoperi

respirare trăită odată cu toate ferestrele

deschise în noapte

așa cum mă aștepți sub lună plină

înflorind pentru mine

o livadă cu vișini și prolegomene șoptite

în fiecare poem

așa cum trecem dintr-o dimineață în alta

pe paturi în flăcări hotare lichide

așa cum ne atingem de fiecare dată

recunoscându-ne fără să ne vedem

 

 

CÂND MI-E DOR DE TINE

 

când mi-e dor de tine

în inima nopții crește lumina

 

îmi așez visele sub cerul tău

 

râuri învolburate călătorind

la tulpina marelui astrolog

 

ne rostogolim înfășurați

în haine de gală

unul spre celălalt

 

luna mă învață fericirea

goală în brațele tale

 

apă vie-n tangaj

ce taie orizontul în două

 

râu sălbatic primenind

frunze și stele în flăcări

 

vis răstignit

dincolo de vitralii

 

refuzul timpului

de-a fi oprit ghemul Ariadnei

rostogolit între noi

 

poem respirat

în ritmul inimii

printre sărutări

 

nor transparent risipit

în aerul fluture

așa cum îți treci fericirea prin mine

 

 

TU

 

tu ești liniștea mea

așa cum îmi porți în brațe

sufletul fără trup

 

mă dezbraci de singurătate

precum un legamânt de iubire

făcut în tăcere

pe viață

 

îmi întorci visele din exil

recunoscându-mă

în respirarea fiecărui poem

precum o muzică neuitată

 

 

ÎN PALMA TA

 

în palma ta

încă o noapte din mine

aprinde ceruri

sub zborul tău suspendat

mai orgolios decât orice exercițiu al luminii

stelele

ne scriu premonitoriu povestea în ape vii

 

câte întrebări ți-ai pus

de fiecare dată când ai auzit marea

lovind stâncile amintirii

cu valuri înalte ?

 

nu știai pe atunci că într-o zi

o să scriu despre noi

pe nisipul unde umbrele noastre

se întâlnesc lângă tine

atât cât să incite fluturii

să nuntească în flori

în timp ce trupul meu

va respira în brațele tale

o idee romantică va locui aerul

povestind despre noi    

 

 

SCRISOARE CĂTRE TINE IUBITUL MEU

 

dacă mă citești iubitul meu

 înseamnă că visele mele

 au ajuns până la tine

risipesc întunericul dintre noi

 

înseamnă că m-ai ales

în nopțile albe

să îţi fiu bucuria aurită de lună

în vremea elegiilor fără așteptări

 

dansul umbrelor îmbrățișate

dincolo de care

îngerii ne visează îndrăgostiți

 

jocul inimii cu neuitarea

căutându-ne dincolo de măști

 

 

UN VIS ROSTOGOLIT

 

primăvara aceasta

îngenunchează

despletită în flori

 

speranță în derivă

între răcoarea ierbii și cer

pe aripi de fluturi și vânt

seninul își pierde sensul

 

îndrăgostită din nou

luna poartă mască

deasupra unui ocean învolburat

 

un vis o rostogolește

între noi

tangaj nerăbdător

taie așteptarea în două

 

ne promite unul celuilalt

în respirația acestui poem

 

 

INTRAREA ÎN LUMINĂ

 

începusem să te iubesc

în fiecare zi

pe strada mea înflorea poezia

precum o grădină

citită de toți îndrăgostiții

îngeriţă visând

exaltarea răsăritului

rostogolit în câmpul cu maci

 

sufletul mi-e ocupat

în întregime de tine

supus aerului

pe care îl respir

de pe buzele tale

 

aurită e gura ta

în fiecare cuvânt

arde o sărutare

 

te topește

fără de noimă

în mine

iar inima-mi de tine vorbește

prezicându-mi în fiecare secundă

atotrisipitoare

înălțarea spre inima ta

 

în timp ce tu adâncești

clipă de clipă

poem după poem

născut din carnea nopților

 

ca o mecanică oarbă

fericirea

cu fața la tine

în ritmul dimineților

intrarea în lumină

 

 

NUNTA DE FLUTURI

 

știi iubite

dacă atingi un fluture în zbor

se spune că îi așezi pe aripi

ceva din pulberea nevăzută

a sufletului tău pereche

 

un miracol prin care

poți vedea

aura promisiunilor

netrăite la timp

 

iluzie rostogolită

precum o apă limpede

peste pietrele așteptărilor

la întâlnirea cu sinele

în mirajul unui răsărit retrăit

 

lumină aurită prelinsă

în ramuri de vis înflorit

tril de doruri îndrăgostit

în foșnetul verdelui crud

simfonie fericită

a sufletelor regăstite

 

bucurie vrăjită

raze de lumină însuflețită

reiterând tinerețea noastră

rostogolită prin roua dimineților

 

dans ambigu

în aerul transparent

precum o nuntă de fluturi

în fremătarea câmpului cu maci

Sursa: Carmen Doreal, martie 2025