« Revista ASLRQ
Daniela Marchetti - Aforisme
 

 
    Drumul cuvintelor: între poezie, aforism și jurnalism
 
    Mă numesc Daniela Marchetti și m-am născut pe 24 aprilie 1971, în Slatina, județul Olt. În prezent, locuiesc în San Daniele, Italia, alături de soțul meu.
    Scriu dintotdeauna, fără să fi știut inițial ce înseamnă cu adevărat poezia, poate pentru că, într-un fel tainic, ea s-a născut odată cu mine.
Timp de ani întregi, versurile mele au fost un dialog intim între mine și poezie însăși, fără conștiința necesității de a le oferi lumii. Abia în 2012 am început să public, conștientizând că unele cuvinte merită să fie împărtășite.
    În domeniul aforismului, am publicat deja două volume în 2024, iar alte două sunt în curs de apariție – unul în limba italiană și celălalt în limba română, limba mea maternă.
    Nu am participat la concursuri literare și nu am căutat recunoașteri oficiale, deoarece scrierile mele nu aspiră la validări exterioare; ele există dintr-o nevoie organică, dintr-un impuls interior care transcende competiția și evaluarea.
    Începând cu anul 2024, am dobândit statutul de jurnalist internațional, probabil ca o consecință firească a numeroaselor articole publicate în ziare, reviste și alte publicații italiene. De asemenea, sunt fondatoarea și directoarea unei reviste tipărite în Italia – MarchettiArtGallery, o publicație dedicată artei, culturii și civilizației, care împărtășește același nume cu galeria de artă pe care o coordonez.
    Pentru mine, scrisul nu este doar un act de creație, ci un mod de a ființa în lume, un reflex al gândirii și sensibilității mele, o punte între realitate și esența nevăzută a lucrurilor.
 
AFORISME
de Daniela Marchetti
 
„Viața este ecoul unei întrebări pe care universul nu o rostește niciodată, iar iubirea este singurul răspuns care poate umple tăcerea infinitului.”

„Amintirile nu sunt trecutul care pleacă, ci infinitul care rămâne – lumini suspendate dincolo de timp, unde sufletul își recunoaște eternitatea.”

“Moartea este doar o uitare instantanee, iar strălucirea ei se naște din veșnicia Vieții.”

“Poezia nu este doar o artă, ci un mod de a exista în lume. Pentru că orice poet adevărat știe că a scrie versuri nu înseamnă a descrie realitatea, ci a o crea.”

“Poetul nu este un om care scrie poezie, ci o poezie care visează că este om. Căci el nu caută iubirea, ci rădăcina ființei sale – litera divină din care a fost plăsmuit.”

“Poetul este dovada că Dumnezeu nu a scris doar Scripturi, ci și suflete. Când iubirea Lui n-a mai încăput în cer sau pe pământ, a lăsat-o să curgă în versuri vii, ca să ne amintească mereu de originea noastră divină.”

„Ochiul lui Dumnezeu veghează nu ca un judecător, ci ca un foc sacru ce purifică, păstrând în lumină tot ce este adevăr și iubire.”

„Inima este cheia nevăzută a cerului — numai prin arderea ei în iubire și jertfă se deschid porțile eternității.”

"Viața arde amintirile nu pentru a le șterge, ci pentru a le transforma în esență pură—o lumină fără formă, dar prezentă în eternitatea ființei."

“Ochii care nu mai văd frumusețea lumii sunt doar ferestre întunecate ale unui suflet adormit.”

“Cine uită să privească cerul, ajunge prizonierul propriei umbre.”

“Când omul uită să admire creația, uită și de Creator.”

“Scriitorul își naște cuvintele ca niște păsări rănite, le lasă să zboare către cititor, dar rareori ajung acolo fără să plătească pentru fiecare aripă.”

“Scriitorul nu caută gloria în litere, ci în ecoul tăcut al cuvintelor cumpărate cu prețul unui vis neîmplinit.”

“Scriitorul nu scrie doar cu cerneală, ci cu lacrimi, sperând că fiecare pagină va fi mântuită de un cititor ce nu l-a întrebat niciodată de prețul sacrificiului.”

“Fotografiile nu păstrează tăcerile, dar le închid în rame – și uneori, dincolo de ele, absența devine mai vie decât prezența.”

“În absență, iubirea nu moare—se preschimbă în rugăciune, iar rugăciunea devine poruncă dată eternității.”

“Umbrele celor plecați nu se întorc niciodată, dar uneori le auzim pașii în propriile noastre amintiri.”

“Melancolia este pisica timpului: toarce amintiri, veghează singurătatea și așteaptă, nemișcată, ca viitorul să își țină promisiunile.”

“Melancolia este umbra sufletului proiectată pe zidul eternității, unde trecutul, prezentul și viitorul se contopesc într-o singură respirație a universului.”

“Melancolia este rugăciunea nerostită a sufletului, ecoul îngerilor ce veghează la granița dintre timp și veșnicie.”

"Universul nu este o partidă deja scrisă și nici o aruncare de zaruri: este un dans între ordine și haos, unde fiecare pas lasă o amprentă nouă."

“În vârful muntelui, cuvintele sunt rugăciuni neauzite, iar viața se înalță ca un psalm nesfârșit, purtând în sine taina divină a tuturor începuturilor.”

“Sub pleoapa muntelui, timpul nu curge, ci se împlinește—căci adevărata înălțime nu se măsoară în pași, ci în tăcerea care le dă sens.”

“Sub umbra muntelui, cuvintele sunt fapte tăcute ale credinței, iar viața se hrănește din lumina nevăzută a celor ce se închină în liniște, căutându-l pe Dumnezeu în fiecare clipă.”

„Adevărata măiestrie a spiritului nu se arată în biruința asupra altora, ci în libertatea de a nu fi prins în jocul lor.”

"Cuvintele nu au morminte, doar ecouri; adevărul nu are casă, doar umbre; iar moartea, oricât ar fi alungată, nu uită niciodată pe cei pe care i-a trecut cu vederea."

“Cea mai frumoasă zi nu este cea așteptată, nici cea plănuită, ci aceea în care sufletul se lasă surprins de miracolul clipei.”

“Ziua cu adevărat frumoasă nu este cea care trece, ci cea care se dilată în eternitate prin bucuria cu care o trăiești.”

“Cele mai frumoase zile sunt cele în care sufletul recunoaște lumina lui Dumnezeu în fiecare clipă și Îi mulțumește prin iubire.”
Sursa: Daniela Neacşu, 24 martie 2025