-
Dumitru
Chioaru – Poeme
-
-
-
-
Poet și eseist. Născut în 19 octombrie 1957, loc. Sîngătin, jud.
Sibiu. Absolvent în 1980 al Facultăţii de filologie, secţia română-franceză,
din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi doctor în
filologie în 1998 al aceleiaşi universităţi. În anii studenţiei,
redactor al revistei Echinox.
În
deceniul 1980-1989, a fost profesor de limba și literatura română la
diferite școli și licee din Piatra Neamț, Agnita, Cisnădie și Sibiu,
iar după 1990, profesor de literatură comparată la Facultatea de
Litere şi Arte a Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu şi redactor-şef
al revistei Euphorion fondată de Uniunea Scriitorilor din
România în 1990 la Sibiu. Debut absolut cu poezie în revista
Transilvania (1976) şi editorial cu volumul de versuri Seară
adolescentină (Ed. Albatros, 1982), distins cu Premiul Uniunii
Scriitorilor din România. Alte volume de poezie publicate:
Secolul sfîrşeşte într-o duminică, Ed. Cartea Românească, 1991,
Noaptea din zi, Biblioteca Euphorion, 1994, Viaţa
şi opiniile profesorului Mouse, Ed. Limes,
Opera poetică, Ed. Rocart, 2023, Melancoliile unui bătrîn
cărturar Ed. Tracus Arte, 2024 etc. Studii despre poezie:
Poetica temporalităţii. Eseu asupra poeziei româneşti, Ed.
Dacia, 2000 Avatarurile lui Orfeu. Eseu despre poezia orfică
universală, Ed. Univers, 2021. Traduceri din poezia lui au apărut în
reviste şi antologii din Belgia, Canada, Franţa, Germania, Italia,
Polonia, Spania şi SUA.
-
-
*
-
-
BALOANE COLORATE
Ascultînd aseară știrile
au început urechile să-mi țiuie
de vorbele goale ale politicienilor
ca niște baloane colorate
spărgîndu-se și zbenguidu-se
o vreme în aer
pînă cad zdrențuite –
clătinîndu-mă în lumina televizorului
am ieșit pe balcon
din centrul orașului
se auzeau cîntări
luceau lumini de baruri
de jos urcau grele cuvintele
unui noctambul dezbrăcat
în pielea goală ce ilumina
strada întunecată și pustie
vestind războaie foamete sfîrșitul…
și-a dispărut în mașina poliției –
din centrul orașului
se aud metalice cîntări
și ropote de aplauze
într-o ploaie de artificii
PLIMBARE PRIN PARC
În fumul de țigare prietene
îmi pare că văd ivindu-se
și destrămîndu-se imaginea
unei fete alergînd
desculță prin iarbă
pînă cînd prinzînd-o în brațe
mi-a dat un sărut
și a plecat rîzînd
fără să-mi spună numele –
de-atunci n-am încetat s-o caut…
îmi povestea un vechi amic
la plimbare prin parc
și pe alee apăru o fată
cu role în picioare
cu telefon mobil în mînă
și căști în urechi
apropiindu-se și îndepărtîndu-se
iar noi am rămas fumînd
înlemniți pe-o bancă
LA TELEVIZOR
Se spune că televizorul
e leagănul unui bătrîn –
în moțăielile de peste zi
știrile se rostogolesc
ca valurile mării
amestecîndu-se cu amintirile
din copilărie construia
castele de nisip pe plajă
măturate peste noapte de reflux
și dimineața o lua de la capăt –
doar serialul văzut seara
înainte de a-l fura somnul
mai ține numărătoarea zilelor
care se va încheia cu un cîntec
răsunînd tot mai îndepărtat
nani nani nani nani
într-o noapte fără sfîrșit –
și iată
acela sînt eu
VIS ALB-NEGRU
În vis mi s-a arătat
o linie neagră
dincolo de care era gol –
m-am tras cîțiva pași înapoi
linia înainta spre mine
odată cu golul fără margini –
am întors capul văzînd cum
drumul prin lume se îngusta
prefăcîndu-se-n linie albă
pentru un singur om
și apropiindu-se perpendicular
pe linia neagră din față –
am căzut la pămînt
întinzîndu-mi trupul
pe liniile intersectate
ca pe o cruce care
se ridica spre cer