CĂLĂTOR

Cum te port așa, la butonieră
nu mă pot plînge că ai fi o imensă problemă,
poate doar o dilemă de care nu mă pot
distanța … uite cum mai stă treaba, draga mea,
din întâmplarea asta am mai câștigat ceva…
cel puțin un prieten interesat
să - mi întindă o mână, cred că l-am convins
prin faptul asta numit Condiția Umană.
Si nu mă pot desprinde de codița placentei
ce mă ține legat încă de burta mamei.
Nci nu aveam un interes anume să mă nasc.
Dorințele mele erau mult mai mari.
Și am devenit călător printre stele
înainte să cunosc locul nașterii mele.


FARUL

Ce aș dori să – ți spun
simt demult, dar poate curajul
s-a pierdut într-un sfârșit
de galerie romană exploatând
nemetalifere - gânduri rele
la maxim rumegate
într-un capăt de lume.
Farul arată direcția unde ar fi trebuit
să acostez
când mai soptești ceva despre
cum ar fi trebuit să fie…
surîsul imprimat pe banda magnetică
ar fi lăsat loc în peisaj pentru
cel puțin o cratimă.
Inefabilul provoacă decepții.


Cuvinte alambicate

Tata nu m - a încurajat niciodată
în acest demers al cuvintelor
alambicate și m-a trimis la muncă
“Meseria e brățara de aur” a susținut el.
Nu că ar fi mai simplu de realizat.
Lucrul de mână nu se dă
pe cioara de pe gard.
Ideea că aș avea ceva de spus
prin scris continua să persiste în minte
mai ales după publicarea primei cărți


E prea puțin

Dacă mă întind acum
cred că voi mai ațipi o viață
și nu pot dormi tot timpul,
mi se va spune.
Apoi, toți cei din dormitor,
vor trage la sorți sacrificatul.
El va trage sirena deșteptării,
pornind aparatul de îndulcit
dimineața, zisă cafea.
Sting veioza lumii
încercând să visezi...
Dar ... e coșmar.


Tabăra de poezie

Sar ideile astea
în urma taberei de poezie
peste ceva simplu de comentat.
Dacă tot nu se mișca nimic,
e prea multă liniște.
Se împarte cunoașterea în
fragmente egale de timp,
timpul în bucăți de dumicat.

Iar în a 7 zi privighetoarea
pierde examenul în fața cunoscătorului
din cauza unei octave luate greșit
deși are permis de conducere.
Și o serie de admiratori
roiesc în jurul ei
apreciindu- i calitățile


SĂGEȚI

Din umărul drept trasez
coridoare lungi
si repede ajung la capătul
coloanei vertebrate.
Când te mai smulg dintre
flori aberant de ascuțite
uit că ar putea să mă taie.
Se poartă poezia ca o fată mare
în sens invers acelor lui Cupidon
folosind săgețile în cele mai diverse
locații, zumzăitul roiului de albine
cântă întoarcerea spre glie.
Cuțitul a ajuns la os!


GIARDINI DI ZOE

Colorata dimineață ...
ca o melodie fluierată după
o femeie de moravuri ușoare.
Cum te port în dreptul inimii
e deja prea cunoscut,
nu mai pune problema așa.
E uitat esențialul...
ideea cu somnul...
un client într-o debara.
Fiecare lucru are un sfat
uitat într-o idee, la PANORAMA,
sau intr - o vizită la ZOE.


CELEI MAI IUBITE...

Doar pentru cei care au grijă
de inima mea ... le mai spun
că n - am nimic de dat la nici
un doctor.
Ceea ce se oferă se numește
mulțumire.
Pe interiorul placat cu
dale de marmură urmează
să se desfășoare cariera mea
de actor ce nu știe să recite
din cauza semnelor de punctuație
omise cu voia sau fără voia lor.
În scoarța copacului
apare pima literă ...A de tipar
până la litera M
mai e un pas.
M-a-m-a.


ÎNCEPUTUL

Transformat de iubire
am mușcat mărul
păcatului original.
Eu nu voi ceda nimic,
mi-am zis, nici măcar un cent
dintr-un întreg.
Prima dată e mai
ușor să renunț ... apoi
colectez toate deșeurile
spunându-mi: totdeauna
începutul e mai greu.
Restul vine de la sine.