« Revista ASLRQ
Iulia Elize - Poeme
 

 
  • Magique intermediar, și în continuare...

    Spuneți-mi
    Mi-am recuperat cu bine ghetuțele bej...
    Mi-a spus mama că la magazin se găsesc ființe, în loc de smântână
    Din părul tău mai curge smântână, ești tot alb și ești un laș, părul tău încâlcit
    Mă atinge.
    Frumoase sunt căile doamnelor, chipul meu radia, mereu, ca un Mall alb
    Pantaloni de blugi sau pantaloni negri, cu dungă, peste picioarele bej
    Ghetele perfecte,
    Străpunse de farduri, din care am ieșit cu nasul pe-afară
    Încerc să am grijă de mine,
    Da, mamă, isprăvile vieții le face o femeie, ea singură, o femeie este un bărbat
    Care știe de toate, dar ce parfum folosești, nu am nevoie de nimeni
    Se plimbă Piticul... Laura nu poate, ea este numai un copil
    Cine a avut ceva cu Laura Palmer și unde este piticul, perdeaua cea roșie de mătase, care foșnește...

    Am râs, fusese parcă o glumă nereușită, apoi m-am desprins de ea...
    Am pornit-o, ușor, prin ploaia cu picături scurte mi-am schimbat, în tonuri, culoarea părului
    Îți stă bine în blond, ești numai un înger blond și prea plictisit
    Lacrimi nu mai ai, pentru tonomatul acesta, care se reîntoarce, în van și ratat
    Unde îți sunt lacrimile, le-ai dosit,
    Ce ai făcut, îmi place tot părul tău și șuvițele acestea arămii, sunt ca o bucățică de cozonac viu
    Îmi țin speranțele, în sân,
    Învățătoareo, ești făcută, din os,
    Sau, mai bine, pescuiește-mă, la vedere, căci nu îmi trebuie, astăzi, bucata de fier
    În casă, strălucesc gardurile tatei, de fier.
    Iar luna se ridică exact la mijlocul cerului, luna este o casă golită.
    Mamă,
    Ai grijă de tine...
    O femeie frumoasă stă numai pe picioarele ei
    Mă clatin,
    Mă păzește, iar eu din mine mă fac cort de viață care nu mai vorbește
    Ci poate are de grijă de sine, îmi marea transformare, atât.
    Ce transformare amară,
    În ogradă, nu se vinde nu se cumpără, poate chiar câinele meu se reîntoarce...
    (Cumpără-ți două flacoane de ulei pentru păr), iar eu o să îți dau scorțișoară și lapte! Pune-te!
    Ești, și tu, o statuie, așa cum sunt eu,
    Pentru că știi cum se ține o casă,
    Pe timpul nopții,
    O lumină rămâne aprinsă, pentru ziua de fier, cea de mâine.
    Pentru ziua cea mai obișnuită, taică-tău poate îți amestecă fierul cu lapte
    Să bei...
    Pe ghete, zâmbesc, dar scrie numai o literă brawniană exact numai pentru indiferență
    ”Tata nu te lasă, în locuințe”, un alfa ciudat, bombat,
    Îmi schimb singură luminile timberwolf
    Pergamentele și viețile sunt bune numai dacă sunt noi, altfel nu...

    *

    De unde ai venit, de la sat, poate,
    Am învățat cum se fierb toate oalele
    Teracota este foarte curată,
    Laptele dă pe afară și miroase a cozonaci copți,
    Pisicile zac,
    Respir, sunt o fată nouă și foarte curată, pentru că nu m-ai atins.
    Ai cârpit și ai cusut și perdelele, apoi ai dat prea repede un semn de plecare...
    Îmi pare că de pe teracotă a căzut o pisică,
    Cine e? Eu sunt?
    Mă schimb? Dar, merg înainte, mă străduiesc să dezvelesc foarte bine portretele femeii și sunt latențele

    Ca un fel de Iris, care se urcă pe munți și apoi recoboară
    Miros, de pisică începătoare, care abia simte și se umple din nou, de fum...
    Du-te naibii, nu vreau să mă chemi, cine ești,
    Îmi mângâi galbenul părului și părul e moale numai că l-ai atins dumneata,

    Este prea cald, la tine, în casă, iar eu am doi kilometri de parcurs, atât merge, pe zi, o lată îndepărtare, dar și pisicile merg
    Ține, din prea lata mătase, urmărește, poate, și drumurile de fier,
    Căci tata are în păr fier amestecat cu dragoste,
    Am munți și indiferență și munca îmi produce un fel de extaz foarte individual
    Munca este totul, buturuga pe care stau
    Așteptându-te...
    Aceasta să îmi fie odihnirea.
    Sunt blondă, numai blondă, și îmi stă bine cu părul lung, răspunzător pentru tine.
    Sunt nouă?
    Mă afund în această tinerețe, o beau,
    Sunt blondă. Sunt blondă, spadele mele îmi răspund de pecetea încrezută
    Sunt un suflet de apă, zic, lăsați-mă în pace
    Spune-mi, frumusețea mea te doare, ci doar se răscumpără cu un plânset mut de apă neîndurătoare
    Uită-mă, acolo, în unt, îți dau, cu el, peste spate
    Indiferența este un fel de armură, mi-am luat ulei pentru păr
    Untul este al tău
    În scăldătoare, mi-am uns trupul, șarpele este în spatele caloriferului, cineva îl scoate cu o mătură,
    O femeie de la curățenie,
    Dar în scăldătoare este multă liniște...
    Nu ai mai văzut șerpi, cum se uită la tine,...
    Un câine mă cheamă din iarbă, e mic, negru, are urdori verzi
    Și îmi cere să îl salvez
    Eu salvez, totul.
    Cu mila aceasta îmi pătez toate hainele de la Mall (de la Mall), dar mai ales pe tine, singuraticul meu...


    În lumea lui ”Basm”, a fântânilor și a întregii fugi...

    Unde ești? Cine ești tu
    Din basmele lumii auzite pe stradă, dacă e multă lume în stradă...
    Numai introspecție, care e de fapt măsura imperfecțiunii acestei mari alergări
    Clopoței de argint să nu îmi sune lângă picioare, nu mai sunați...
    Fântână în sat și
    În mine, sălășluiește acea persoană, acea zână
    Și îmi vine să fug, să îmi las la o parte rochiile de borangic și mărgelele
    Ci în haine sărace;
    Dar tu nu ești borangic ce ești unde ești când
    Persoanele îmi fură papucul
    Îl las
    E unul mic, e tot fin și numai din borangic
    Ce e borangicul, un fel de mătase aurită
    Negăsită în boabele de praf întinse, în ani moi sau mai tari
    Iar femeile din ziua de astăzi poartă un fel de mătase, numită ștamp
    Ștramp... Trebuie să fug de aici, să îmi iau rochiile și papuceii de borangicul auriu
    Să îmi găsesc locurile fără de paie
    Cu iarbă, care să îmi atingă amândouă picioarele
    Sunt doar o zână, un fel de crăiasă cu lacrimă de perle, sub ochi
    S-au revărsat din Scorțișorul care o cunoaște pe ea
    Cine e Vatra?
    Unde se merge, unde se adună cele ca mine
    Unde ne sunt pădurile și celelalte zâne
    Pădurea...
    Numai tăcere, potolită în locuri
    Pentru că tu însăți ești doar o foarte mare alergare

    Câteodată cred că suntem un fel de trupuri care se resping
    Tu alergi într-o parte, iar eu în partea opusă
    În noi, e luna lui Mai, iar florile au fost, atunci, pentru tine
    Desculțele sunt urâțele, cu tălpile umede, iar tu ești foarte pretențios, alerg mai departe
    E un fel de melc între noi, tu ești melc eu nu sunt
    Numai ca să nu mă vezi, cum alerg...
    Eu alerg, de la tine, cu pași de borangic, de un melc, mă fac melc
    M-ar ascunde lumea de tine și nu m-aș mai răni, în propriile mele picioare
    Ce e borangicul, un fel de mătase aiurită
    Femeile niciodată nu vorbesc foarte multe, ci plâng...
    Copiii probabil toți sunt așa
    Nu vorbesc foarte mult, dar plâng
    Lalaika
    Unde ești să îmi dai cornetul cu lacrimi înapoi, e doar o învelire în ștrampi
    Prea mult am suspinat și am plâns, supărăcioasă, în cartea cu basme, de astăzi
    Niciodată, să nu crezi într-o femeie care aleargă cu poalele în mână
    Drumul, până la ea, este foarte greu
    E prea târziu este prea multă foame în această alergare
    Ce mănâncă ea cu ce se hrănește, cu ce e gătită, în strai, dar cu ce se hrănește
    E un fel de pește pârlit la foc mic, dar altcineva îl gătește, nu el,
    Focul îi arde în inimă
    Și în minte
    Vatra e chiar drăguță, în fața casei este un bărbat care întoarce peștele pe o parte
    Pentru ea
    El întoarce peștele pe o parte sau alta
    E o stană de piatră, în urmă,
    Privirea, cu propria-i fugă care nu se mai întoarce din durere, înapoi...
    Iar femeia aceasta a părăsit, deja, parcă toate orașele...
    Peștele este întors pe o parte sau alta, mi se pare că lumea este brunetă cu ochi
    Mari
    Nevăzuți...
    Cine ești dumneata...
    Și atât de mult borangic, în mijlocul străzii... A rămas în urmă
    Și cred trec cârduri de păsări deasupra... Și gâște, în stradă...

    Dacă am ști cum se derulează acest film, unde e femeia frumoasă, pădurea...
    ”Ce-i, măi, gânsacule..., Ce-i”
    Fântâna ascunsă care vorbește, din drum.


    draga mea Iris...

    Cum ar fi să te îndrăgostești din nou
    Ploaia să îți spele tot corpul și să te îndrăgostești din nou
    În Vamă, să plouă, pe corturile vechi
    Prea vechi, uitate,
    Întinse pe plajă, unde se plimbă femeile și copiii lor
    Cu ochi mari și triști, îmi aduc aminte de copilul acela special
    Și tu stai în echipament zen
    Apoi
    Să te iei și să te duci
    Din prora - sufletul unde se rostogolea peste mare
    După ce te-au udat scoicile, pe căpătâi
    Umedele lor spărturi, niciodată în proră
    Și porumbeii, drept în penele lor transpirate
    Unde ți-ai făcut un loc, ca în pântecul femeii de lângă
    Dar ploaia nu ți-a lăsat decât ultimele pene
    Ale tale
    Pentru că și tu ești un porumbel
    Cum ar fi să te îndrăgostești din nou de adevăr și de tine
    Ca și cum nu ai fi priceput cine este dincolo de perdele
    Și ce căutam, luna care și-a intrat în casă
    Ploaia, care mă spăla până și sub tălpi
    Casa,
    Împreună cu câinele, care era liber și ud, dacă păzea bine odăile.
    Șterge-te pe umedul ochi, cu tot cu poveștile...
    Iris,
    lacrima mea Iris,
    niciodată nu ți-am spus că ești foarte frumoasă.

    *

    BIOGRAFIE
     

        Iulia Elize, N. 15.05.1980 (44 de ani), din Alba Iulia.

        Economist, informatician, scriitor, om... Am publicat 46 de cărţi, un timp de pregătire şi de efort concret de 21 de ani, începând din anul 2004.

        În anul 2007, mi s-au publicat primele poezii (Revista scrisă ”Discobolul”). Mi-am continuat activitatea, de atunci, obţinând premii, am fost antologată (atât cu poezie, cât şi cu proză)
    şi am mai publicat şi în câteva Reviste. 

        Tratez pasiunea în literatură în cel mai serios mod, pentru că mă defineşte ca om, de foarte mult timp. Mă consider o autoare care a oferit mult, energie, timp, pasiune, informaţie şi imaginaţie,
    lucrătură de atizan şi creator, puse în cărţile ei, de până acum... Uneori, creativitatea poate fi un sens înspre o carte foarte bună...

    SCRIERI, CĂRŢI (cu ISBN-uri de publicare naţională):

    1. Iulia Elize – ”Tresăriri”, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2014, debut în proză, roman (179 pagini);
    2. Iulia Elize – ”Pasul roșu al zilei” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (295 pagini);
    3. Iulia Elize – ”Crini pe o felie de pâine” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (374 pagini);
    4. Iulia Elize – ”Cântecele frumoasei Addo” – Editura Rafet, 2018, debut în poezie, poezie clasică (128 pagini);
    5. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit” Editura Eurostampa, Timișoara, 2019, Balade și poeme filosofice, Ediția I., (130 pagini);
    ”Trilogia femeii din noapte”
    Trilogie://Trilogia femeii din noapte// – Versuri albe, Antologate din perioada 2005-2019:
    6. Iulia Elize – ”Luminișul cu sicomori” (Trilogia femeii din noapte, Vol. I), Editura Eurostampa, Timișoara, 2019 (208 pagini);
    7. Iulia Elize – ”Lămpașul de la sud de râu” (Trilogia femeii din noapte, Vol. II), Editura Eurostampa, Timișoara, 2019 (204 pagini);
    8. Iulia Elize – ”Ceainicul cald al Jasminei” (Trilogia femeii din noapte, Vol. III), Editura Eurostampa, anul 2019 (237 pagini);
    9. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”, Balade și poeme filosofice, Ediție Completă, Editura Eurostampa, 2020 (278 pagini);
    10. Iulia Elize – ”Se iubiseră mult într-o rază de lună”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2020, proză, roman (376 pagini);
    11. Iulia Elize – ”Miei albi sau Ulițele cele vechi ale cerului” Editura PIM, Iași, 2020, proză, roman (437 pagini);
    12. Iulia Elize – ”Ninsese mult, Luana Anghelos, iar dumneata aveai numai bundița ta roșie, făcută din petale” Editura PIM, Iași, 2021, Poezie albă, Un volum al zăpezii și al Luanei -1.- (291 pagini);
    13. Iulia Elize – ”Luana și cumpenele ei foarte albe” Editura PIM, Iași, 2021, Poezie clasică, (448 pagini);
    14. Iulia Elize – ”Glafuri pentru Pasărea-Nevăzduhului” (Poezie și proză, texte de analiză creativă, pe mituri…) Editura PIM, Iași, 2021 (371 pagini);
    15. Iulia Elize – ”Mai frumoasă decât floarea de rodie”, proză, roman (Ediția I.) Editura PIM, Iași, 2021 (303 pagini);
    16. Iulia Elize – ”Numărătoarea Clepsidrelor și a tuturor boabelor mele de nisip”, Colecție (de antologare, poezie); Editura PIM, Iași, 2021 (480 pagini);
    17. Iulia Elize – ”Mai frumoasă decât floare de rodie” (Ediția II., revizuită și adăugită) Roman, proză, Editura PIM, Iași, 2021 (312 pagini)
    18. Iulia Elize – ”Lună de Mălai, a lui Mihăiță” (Proză, Roman pentru copii) Editura PIM, Iași, 2021, mini-roman epopeic (180 pagini)
    19. Iulia Elize – ”Baraca mea de efort și de încercare poetică: Copilul, scriitor neprevăzut de lângă casa cea veche” (Poezie clasică) Editura PIM, Iași, 2021 (638 pagini);
    ”Trilogia cerbilor”, Aprilie, 2022, compusă din trei romane (independente sau/și legate), Editura PIM, Aprilie, 2022;
    Trilogie://Trilogia Cerbilor//
    20. Iulia Elize – ”Ulițele cele vechi ale cerului” (Trilogia Cerbilor, Vol. I) Editura PIM, Iași, 2022, roman (364 pagini);
    21. Iulia Elize – ”Lumea cea bună a cerbilor” (Trilogia Cerbilor, Vol. II) Editura PIM, Iași, 2022, roman (287 pagini);
    22. Iulia Elize – ”Întâmplări de pe lângă pădurea arhaică” (Trilogia Cerbilor, Vol. III) Editura PIM, Iași, 2022, roman (546 pagini) (Trilogie, poveste cu pădureni și țărani, epos în trei volume…)
    23. Iulia Elize – ”Frumusețea femeii desculțe: Stâlpi esențiali de poezie simplă”, Colecție, Editura PIM, iulie, 2022, poezie albă, Un volum al zăpezii și al Luanei -2.- (388 pagini);
    24. Iulia Elize – ”Ieri noapte, Luana, zăpada a fost mult prea albă”, Editura PIM, Iași, 2022, poezie albă, Un volum al zăpezii și al Luanei -3.- (324 pagini);
    25. Iulia Elize – ”Garduri de vise: Sonete de confirmare”, Vol I., Editura PIM, Iași, 2022, sonete (sept.) (270 pagini);
    26. Iulia Elize – ”Garduri de vise: Sonete de confirmare”, Vol II., Editura PIM, Iași, 2022, sonete (280 pagini);
    27. Laura Medeea Andreica – ”Teatru liric (Teatru în versuri…)”, Volumul I., Editura PIM, Iași, 2022 (359 pagini);
    28. Laura Medeea Andreica – ”Teatru liric (Teatru în versuri…)”, Volumul II., Editura PIM, Iași, 2022 (372 pagini);
    29. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”, Ediția a III-a (Îngrijită), ”Editura PIM”, Iași, 2023 (255 pagini) (3 părți);
    30. Iulia Elize – ”Mai frumoasă decât floarea de rodie”, Ediția a III-a, Ediție revizuită, ”Editura PIM”, Iași, 2023 (360 pagini);
    31. Laura Medeea Andreica – ”Cum să reușești în viață la vârsta de douăzeci de ani și peste…” Carte de psihologie aplicată și ghid de îndrumare pentru tineri (218 de pagini), Editura PIM (Iași, 2023)
    32. Iulia Elize – ”Fata cu nasul de… scorțișoară”, Carte pentru copii (și adulți) (302 de pagini), Editura PIM (Iași, 2023)
    33. Iulia Elize – ”Lângă cartea de roiniță veche”, Sonete și poezie clasică transilvană veche (236 de pagini), Editura PIM (Iași, 2023) (poezie arhaică)
    34. Laura Medeea Andreica – ”Povestea vindecătorului și a oamenilor”, Carte de psihologie și ghid de îndrumare secund, Editura PIM (Iași, 2023) (328 de pagini), carte multiplă, de dezvoltare personală;
    35. Laura Medeea Andreica – ”Sindromul frumoasei Rapunzel”, Ghid terțiar, pentru succesul femeilor, (carte explicatoare afect, despre împăcari, strategii, vindecare emoțională) Editura PIM, Iași, 2024, 222 de pagini
    36. Laura Medeea Andreica – ”Rapunzel și poveștile noastre” (un fel de basm, de carte), Editura PIM, Iași, 2024, 190 de pagini, o ”poveste” psihologică tratată beletristic
    37. Iulia Elize – ”Cântecele frumoasei Addo”, Ediție cu corecții și adăugiri, Editura PIM, 2024, 123 de pagini
    38. Iulia Elize – ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”, Vol I. aprilie-mai, 2024, Editura PIM, Iași (614 pagini)
    39. Iulia Elize – ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”, Vol II. aprilie-mai, 2024, Editura PIM, Iași (581 pagini)
    40. Iulia Elize – ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”, Vol III. aprilie-mai, 2024, Editura PIM, Iași (615 pagini)
    41. Iulia Elize – ”Cartea cu sirene sau Ivirea Luanei”, Carte pentru copii (tineret), Editura PIM, iunie-iulie 2024 (193 pagini)
    42. Iulia Elize – ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard gri”, Colecție de literatură subtilă, poeme tipologice diverse și proză, Editura PIM, iunie-iulie 2024 (277 de pagini)
    43. Iulia Elize – ”Un vis cu sirene – O poveste ”augmentată”, scrisă mai ieri de Iulia Elize”, Editura PIM, Iași, august 2024, 219 de pagini
    44. Iulia Elize - ”Baraca mea de efort și de încercare poetică: Femeia care intră în sat, numai părelnic bătrână...”, 598 de pagini, poezie clasică amplu adunată (de după ”Baraca 1”), Editura PIM, 2025
    45. Iulia Elize - ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard portocaliu”: Carte de ”Revistă” și poezie inovatoare”, 458 de pagini, Editura ”PIM”, ianuarie 2025
    46. Iulia Elize - ”Trilogia femeii din noapte: Amplă colecție de versuri, în trei părți”, 572 de pagini, Editura PIM, Iași, 2025, adică ”Trilogia femeii din noapte”, într-un singur volum (și Timișoara, Editura ”Eurostampa” 2019, pentru Ediția Trilogiei în trei volume, anul 2019) - colecție de poezie albă adunată între anii 2004(2005)-2019, aproximativ 500 de poezii...

     

  • Mai multe informaţii bibliografice pe Poezie.ro
     
    Sursa: Iulia Elize, 26 martie 2025