-
în camera îmbrăcată în lumina candelei
-
-
în camera îmbrăcată în lumina candelei
-
durerile ei de pe urmă
-
încă
-
mai ședeau pe pat
-
respirînd ultimele picături de vis
-
-
deasupra
-
o icoană veche
-
sfîntul privea atent
-
amintirile noastre despre ea
-
cum se plimbau distrate
-
la braț cu ultimele ei clipe
-
în lumina candelei
-
-
pe pagina aceea a bibliei
-
ultima citită de ea
-
care îmi părea
-
acum
-
aidoma cu o lungă scrisoare
-
pe care ar fi vrut s-o citească
-
cîndva
-
peste ani
-
o respirație de-a ei
-
lăsată
-
pentru mai tîrziu
-
se culcase
-
apăsată de oboseala de peste viață
-
-
ne-am uitat la fotografia ei
-
o păstram
-
din zadarnica teamă
-
ca mîncat de timp
-
chipul ei
-
dezbrăcat de vorbe
-
să nu se prefacă în frînturi de lumină cu nimic
-
în amintirea noastră
-
-
azi ar fi fost ziua ei
-
-
azi este ziua ei
-
-
azi
-
închidem încet ușa camerei
-
să nu iasă amintirile noastre cu ea
-
amintirile ei cu noi
-
să se ducă în
nicăieri
-
aidoma unui fîlfîit de aripi cu
pene din a fost
-
-
cerul intră pe geam
-
tras de mînă de privirea timidă a zorilor
-
încet
-
să nu destrame
-
chipul mamei
-
ne zîmbește
-
ca întotdeauna
-
întrupat acum
-
în lumina candelei
-
-
6 noiembrie 2024
-
-
-
În ziua aceea
-
-
Viețile morțile
-
mamei și tatei
-
mergeau de mână
-
în ziua aceea a mea
-
-
Amurgul
-
lamă a timpului
-
reteza ziua
-
-
ultimele rămășițe ale umbrelor lăsate de pașii lor
-
se prefăceau
-
încet
-
încet
-
în
ceva
-
aidoma unei scrisori către nimeni
-
-
Amintirile noastre despre ei
-
nu se decolorează
-
-
Le îmbrățișăm
-
cît de des ne amintim cum timpul trece
-
-
Cînd plecăm undeva în grabă
-
ca și cum ar fi „must have”
-
îngrămădim în bagaj
-
vorbe de-ale lor laolaltă
-
să le avem la îndemînă
-
-
Uneori
-
cînd chipurile lor par să fie străvezii
-
le cioplim din nou
-
gînd cu gînd
-
-
Zi după zi
-
durerea
-
s-a prefăcut în mîngîiere
-
că îi putem păstra în inimile noastre
-
-
-
Cuvinte lacrimi
-
cuvinte pietre
-
cuvinte roze
-
-
Ziua
-
se prăbușise sfîrșită la picioarele tale
-
-
povesteam
-
despre odinioară
-
despre prima noastră întîlnire
-
-
cuvintele
-
se așezau
-
lacrimi
-
în palma ta
-
-
Am vorbit apoi
-
despre părinții noștri
-
cum le-au încărunțit viețile
-
și s-au uscat
-
pînă le-au crescut aripi de îngeri
-
și-au urcat
-
cu tot cu regrete și bucurii
-
spre cer
-
-
Cuvintele
-
s-au așezat
-
pietre
-
în care îngropasem amintiri
-
între noi
-
-
te-am privit
-
părul tău alb mi-a adus aminte
-
de zilele noastre încărunțite
-
ești mai frumoasă decît în prima zi
-
ți-am spus
-
-
cuvintele
-
petale
-
care apără roza de dinții timpului
-
te-au învăluit
-
-
m-am așezat lîngă tine
-
să te apăr de apăsarea rece a timpului
-
-
din pragul cerului
-
mama ne privea zîmbind
-
cu mîna streașină la ochi
-
-
în jurul nostru
-
de acum
-
e toamnă
-
-
-
Rumi, Khayyam
-
și o vară cu ochi verzi
-
-
într-o vară, la Konya
-
-
de demult vara aceea cu ochi verzi
-
a avut numai clipe
-
care păreau că nu înaintează
-
se îngrămădeau
-
melci
-
una în spatele alteia
-
în inima mea
-
pînă cînd
-
cu lacrimi blonde și picioare bronzate
-
a plecat pentru totdeauna
-
-
praful poemelor
-
încă îmi colora degetele
-
îngemănat cu cerneala aceea
-
cu gust straniu
-
din cărțile cu obrazul vrăstat de timp
-
din bazarul uitat de lume
-
-
era în altă vară
-
cu inima păstrătoare de mai mulți ani
-
-
de ce-mi amintisem taman vara aceea
-
cu ochii atît de verzi?
-
-
peste drum
-
pe cartea din mîna lui Rumi
-
o vrăbiuță rescria literele vechiului poem
-
despre Soarele din Tabriz
-
-
de undeva
-
din timp
-
am simțit mirosul acelei veri
-
ca pe al unei lumînări
-
căreia i revarsă în
a fost
-
acum
-
ultimele picături de vis
-
-
poate
-
pentru că citeam din Rumi despre Șams-e Tabriz
-
ori un poem scris poate de Khayyam
-
despre trecătoarele trupuri
-
nemuritoarele zîmbete ale frumuseții
-
luminînd veșnicia
-
-
poate pentru că țineam de toarta fină
-
ca o gleznă de fecioară
-
preabătrîna cană
-
din luturi străvechi
-
aburită de ceai
Kanı
-
-
poate pentru că prin fața mea
-
abur născocit de ceai
-
au trecut două picioare blonde bronzate
-
la care nu am ridicat privirea
-
-
nu mai era nevoie
-
vara aceea o trăisem
-
-
acum visam despre ea
-
și altele
-
care au găsit loc în inima mea
-
citind din Khayyam
-
cu ochii la cana din colburi de vieți
-
scăldată în vocile muezinilor
-
răsucindu-se-n ceai
-
-
În piața din Konya,
-
în fața mausoleului lui Rumi, vara lui 2020
-
-
---
-
[1]
Kanı:
amestec de ceai numit „sânge de iepure”, rubiniu
-maroniu.
Marius Chelaru
(n. 1961) este poet, scriitor român, editor, jurnalist cultural.
Reşedinţa: Iaşi. A fost redactor, redactor șef, director și/ sau
colaborator al unor reviste/ edituri din țară și de peste hotare; a
apărut în publicații de pe toate continentele. Este redactor şef
adjunct la revista „Convorbiri literare”, redactor şef la revista
„Poezia” ș.a. Este membru al mai multor asociații profesionale
naționale (Uniunea Scriitorilor din România, Clubul Junimea, Iaşi,
Societatea Română de Haiku, Societatea de Haiku Constanţa ș.a.) și
internaționale (World Haiku Association, Japonia, „Haiku
Foundation”, SUA-Canada, Japan Universal Poets Association, Kyoto,
Japonia, membru colaborator al ASLRQ ș.a.). Creaţiile sale sunt
traduse în peste 35 de limbi străine; are volume personale în peste
20 de limbi străine (între care arabă, chineză, japoneză, turcă,
germană, franceză, engleză, tătară, bulgară etc.). Poeme/ texte ale
sale sunt antologate în peste 100 de antologii de pe toate
continentele. Pentru creația sa a primit mai multe premii și
distincții naționale și internaționale.
