Miclăuş Silvestru - Zâmbete printre necazuri
 

Versuri

Poezia e un joc
De cuvinte-ncrucișate
Slobozite cu mult foc
Pentru minți emancipate

Câteodată prin vreun loc
Slove cauți... calculate
Poezia e un joc
De cuvinte-ncrucișate

Însăilate-s de un toc
Fără pete-ncernelate
Și-ajustate-s puse-n... stoc

Specii-n reguli cizelate
Poezia e un joc
Zestre lumii literate


Soarelui

Izvorul luminii se-ndreaptă spre-apus,
Dar încă-i răzbate căldura pe șes;
Un uliu se-nfruptă din puiul răpus,
Doar pene-or rămâne-n tufișul prea des.

Copiii la joacă-s... cu praful depus
Pe frunze de brusturi ușor de ales;
Izvorul luminii se-ndreaptă spre-apus,
Dar încă-i răzbate căldura pe șes.

Bunica-i pe gânduri... departe s-a dus.
În casă-i și mama... învârte-n exces
Măliga-n ceaunul cu toarta în sus...

Ne cheamă la masă - pe nume-nțeles.
Izvorul luminii se-ndreaptă spre-apus...
Și gardul, și poarta... sunt căi de acces.


Lele-lele, para-lele

E cu laturi paralele
O livadă-nvecinată,
Are gard din crengi, nuiele
Iar în fructe-i chiar bogată.

Lelea Magda, bunăoară,
M-a găsit sub părul ei;
Întrebări și ceartă rară
Mi-a făcut cu bun temei.

Para, lele, cea frumoasă,
Am cules-o de pe jos.
Nu fi rea și furioasă...
C-am intrat prin gard, prin dos!

Ca să fiu basma curată,
Ia-mi acum paralele;
Însă ea - mamei surată -
Mi-ar cam rupe... șalele.


Elogiu… apelor

apele se scurg spre vale
niciodată către deal
le pui stavile rivale
rezervoare fără-egal

totuși lași printr-o spărtură
să se scurgă în aval
un surplus numit scursură
ca un cântec din caval

apele sunt puse-n sticle
în butoaiele de lemn
puse-n vase vechi, în bocle
le sfințește-un preot demn

e potop când se rup norii
cum să scapi de-așa urgii
un canal cu apa morii
naște valuri de furii

de băut e apa plată
ori tratată în vreun fel
doar că-n plastic e-ambalată
reciclat la-înalt nivel

unii spun că apa mării
face bine la copii
iară cea din dosul gării
numai porcilor zurlii

ape bune - minerale -
precum cea de Biborțeni
din izvoare abisale
vândută-i la dobrogeni

multe locuri sunt sfințite
de-al izvoarelor alint
au în gusturi primenite
chiar și-arome de iacint

apele se rup, știm bine
la femeie... ce dureri
fericită-i după...-n fine:
prunc în brațe - noi plăceri

și în sticle, și în plastic
unii spun c-ar fi venin
ce cred eu: e-un zvon sarcastic
de contrat cu vin pelin

ce-i în plus de la oricine
altora li-i de folos
orice rău se schimbă-n bine
nu-s toate... cu susu-n jos

viorelelor în vază
apa le-o împrospătez
cât mai sunt cu mintea trează
sigur sunt că nu visez

apelor ce-s curgătoare
celora ce stau pe loc
cristaline ori murdare
scriu elogiu cu-al meu toc


Lupilor

Lupii urlă către lună,
Laolaltă-s, adunați în haită.
Și-au luat un miel arvună;
Laolaltă-s, adunați în haită.

Nu merg toate-n lume, strună:
Ciobănașul... măgărușu-și vaită,
Lupii urlă către lună.
Blestemații... vor să-nhațe-o boaită.

Ciobănița îl îmbună.
Chiar acuma-i pregătește-o faită...
Tare-ar vrea să îi răpună.

Cu doi câini sfădoși dau stânii raită...
Lupii urlă către lună,
Laolaltă-s, adunați în haită.


Cornului

Am suflat în corn, de mic, de bou,
Îl aveam... de la unul din bunici,
Când lăsat eram într-un landou...
Îl aveam... de la unul din bunici.

Mă vedeau mai toți ca pe-un erou,
Înțelept... cam ca unul din pitici.
Am suflat în corn, de mic, de bou,
Și-am crescut... doar în satul cu voinici.

Când legat pe braț mi-au pus garou
Am urlat - cam cu zbieret de pisici -
De-am simțit... știți voi. Da! Sub popou.

Povestesc mai rar celor mai mici:
Am suflat în corn, de mic, de bou...
Îl aveam... de la unul din bunici.


Informaţie

cu capul plecat
întocmai Gânditorului
iertat de toate păcatele
șezut pe pragul casei
cu tălpile pe-o treaptă superioară
mâinile-amândouă sprijinite pe genunchi
palmele oprind din tremur o cană cu ceai
la ora pe care v-o închipuiți

săptămâna în care bobițele de struguri
adună culoare și dulceață-n grabă
bolesc cu gâtul, urechile și nasul
deranjamente cu orele
al ORL-ului personal

fac apel doar la imunitate
cu speranța mare cât o rugăciune lungă
pentru vindecare totală și grabnică

mă las pe mâinile consoartei
mai mult pentru frecții

infuzii după plac
gargare sumare
spălături superficiale

orele trec neobservate
până o să fiu
plecat cu capul


Vecine, vecine…

Sigur sunt - e-așa cum spun!
Văd, când vine de la piață
Încărcată cu verdeață,
Pe vecina - cea din față -
Ușa-o-are-întredeschisă...
Că de hoți nu-i este frică.

Chiar îmi place-a ei mișcare;
Știți și voi cum o deschide?
Asta nu-i o ghicitoare;
Dacă-întrezăriți răspunsul,
Vă veți bucura... zâmbind
Multișor, dar nu ca mine.

Nu-i iese vecinu-n ușă
S-o ajute olecuță;
Bombăne ca apucatul
Că plecase... chiar din zori.
I-o trântește și... de-afară
Strigă scurt: „mânc* la feciori!”


Brobonelele

Se prelinge pe spinare
O broboană... de sudoare;
Dau s-o șterg, dar mâna-mi scurtă
Trece-aproape... doar la hurtă.

Se-ntâlnește-acea broboană
Cu o alta, tot cucoană;
Nasc șiroiul dimpreună
Pe-a mea șiră... spre lagună.

Altele ca ele-ndată
Iau coloana drept covată,
Iar acolo-n confluență...
Simt treptat a lor prezență.

Unde-ajunge-ntind o mână
Stop să fie la-a-apei vână,
Fac din palmă-un mic lăuș...
Ăsta-s eu... mi-s Miclăuș!!!


Stai că ninge!

Stai că ninge!-mi zise buna...
Și-mi mai spuse o poveste
Cea cu „Nunta și arvuna
Unui om cu trei neveste”.

Apoi zise încă două...
Că ningea cu fulgi cât fluturi,
Despre-un „Făt -Frumos din rouă”,
Despre „Ceru-ascuns în ciuturi”.

Și-uite-așa - cu zăhărelu -
M-a crescut bunica, mare.
Azi i-am zis eu că vițelu
E mai bun scos la vânzare.

Nuielușa fermecată
Mi-a probat-o, zău, pe spate.
Băiețandrul din bălțată
De prăsilă-i... la trei sate.

N-ați știut, vă spun acuma:
A mea bună-i bulgăroaică,
Părul ei e - cum e bruma -
Și-n putere-i... o ursoaică.

Ca pe vremuri ninge - spumă.
Vreau să-închei poezioara.
M-așteptați?... vă cânt... o glumă,
Din minciună-mi fac vioara:

Nuielușa, zis - de aur -
La bulgari prin vrăji lovește,
Vaca le-o preschimbă-n taur...
De sămânță, știți, firește.
. . . . . . . . . . . . . .
Să ne fie mult mai bine,
Răul... chiar nu ni-l dorim;
De-n bulgări neaua se ține,
Haideți... să ne bulgărim!!!