Crochiu
O verigă stă
La capătul unui lanţ,
Cu plus sau minus.
Lui Francisco de Goya
Pe zidul casei pensula se pleacă,
Prin tonuri mohorâte şi gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-neacă
O tragică istorisire-oricui.
Povestea îl găseşte în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care-nvălurarea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-nalt i se îndreaptă,
C-un gest stăruitor din ochi făcut,
Oglindă de talazuri ce aşteaptă
Să-i piară crezul, cât mai e avut.
Pierdut, urcând pe scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Trioletul unei seri
O pană-aprinsă s-a lăsat pe blocuri,
Pierdută de un Phoenix într-o seară.
„Ia, domnule, ce curioase jocuri:
O pană-aprinsă s-a lăsat pe blocuri!”,
Mai comenta şi lumea pe alocuri,
În timp ce focul începea să-i piară.
O pană-aprinsă s-a lăsat pe blocuri,
Pierdută de un Phoenix într-o seară.
Primirea lui Asclepio
Un calm al serii-mi poartă mintea-n zare,
Prin ceruri, peste munţi şi dealuri ’nalte,
Pe unde marea o zăresc să-mi salte
Un val sclipind c-o altă-nfăţişare.
Şi-n luciu-i de neostenite dalte,
Oglinda unor vremuri vechi mi-apare,
Cu trupuri date-n drum pe o cărare,
Sub harul pur al bolţilor învoalte.
Venind tustrei probabil de departe,
De printre aştri ori de prin pustie,
S-au arătat ei apei, s-aibă parte,
Când, din străfund, le va păşi pe glie,
De idolul acelei vieţi deşarte,
Cu şerpi culeşi să o refacă vie.
Simplegade
Părând c-aşteaptă-n pace pierdutele fregate,
Răsar în largul undei ca nişte pumni stâncoşi,
Să le îmbrace-n piatră catargele trădate,
De flamurile sure, plutinzilor coloşi.
Acolo stau de veacuri, din timpuri cunoscute
Curenţilor cu suflu de vechi navigatori,
Zdrobiţi sub cerul aspru al palmelor crescute
În taina-aceea sumbră a recilor strâmtori.
Prevăzând apusul
Curând, un brâu de neguri va încinge
Acest tărâm al basmelor diurne.
Iar în adâncu-i, hău de negre urne,
Bătrâne creste corpu-şi vor prelinge.
Aproape înecată-n văi nocturne,
Încet, în freamăt casa mă va-mpinge.
Şi când afară totul se va stinge,
Cuprins voi fi de stoluri taciturne.
Dar de voi accepta întunecarea
Cu-acea naturaleţe a luminii,
Se va găsi ca-n mine întristarea
Să doară mai puţin decât toţi spinii
Din sfântul ce-şi primeşte ridicarea:
S-adorm uşor, cu liniştea grădinii...
Trioletul cozii de păun
Păunul duce-n coada-i somptuoasă
O veghe albăstrie, siderală.
Pătruns de aura cea mângâioasă,
Păunul duce-n coada-i somptuoasă
Privelişti dintr-o lume radioasă,
Pe care le ridică plin de fală.
Păunul duce-n coada-i somptuoasă
O veghe albăstrie, siderală.
Treceri în paşi temporali
Flacăra-mi se-nclină-n calea viguroasei expiraţii
Ce cu şuier îi urmează sorţii unui veac trecând,
Unui far al depărtării, din vechime luminând,
Flama pală i-o scufundă-n asfinţitul cu striaţii.
Între veşnicele datini, ce ne suflă în neştire,
Eu sunt firul mic din praful anilor ce-acum se sting,
Laolaltă cu pecetea morţii-n care mă înting
Slovele de pe o foaie ce îşi pierde din albire.
Se-ntrevede cum aşteaptă mâna beznei să m-apuce,
Iar din linişti fulminante se distinge-un ticăit,
Care urcă înspre zero ceasu-n ritm necontenit
Şi amar recită cânturi ale zilelor caduce.
Rondelul urcării spre înţelepţire
Urcând pe drumul spre înţelepţire,
Pe pâlpâiri de rugă şi sudori,
Îţi lasă paşii, rupţi de-nlănţuire,
Blajine urme cu răsad de zori.
Iar umbletul albit de însorire
Mai repede în tine îl cobori,
Urcând pe drumul spre înţelepţire,
Pe pâlpâiri de rugă şi sudori.
Când frica lasă ceaţa ei subţire
Asupra ta de repetate ori,
Din cer te-ndrumă goarna unui Mire
Să mergi adânc în hăul de comori,
Urcând pe drumul spre înţelepţire.
Crochiu II
pomii troieniţi
rodesc ţurţuri în grădini —
zori de făurar
Rareş Gireadă s-a născut pe data de pe data de 04.04.2001, în oraşul Oradea (Bihor, România), unde locuieşte în prezent.
Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane (Universitatea din Oradea), obţinând diploma de licenţă în anul 2024, în psihologie.
Din 2024 până în prezent, urmează studiile masterale, în cadrul aceleiaşi facultăţi, pe parte de psihologie clinică (anul I).
Este membru şi coordonator asociat al
Cenaclului Internaţional Prietenii Poeziei, din Oradea.
Sursa: Rareş Gireadă