Gorun Manolescu - Eseu despre modelul onto-informaţional-fenomenologic

Gorun Manolescu - Eseu despre modelul onto-informaţional-fenomenologic
propus de Mihai Drăgănescu (2022) prima ediţie – carte premiată de Academia Română

Obiectivul principal al cărţii este de a prezenta arhitectura abordării filosofice a regretatului Profesor Mihai Drăgănescu (1929-2010), academician, fondator şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei de la Academia Română şi preşedinte al Academiei Române între 1990 şi 1994. Sunt expuse cu claritate caracteristicile acestei arhitecturi. De asemenea, se argumentează în mod convingător modul în care opera profesorului Mihai Drăgănescu a fost influenţată de trei creaţii majore de gândire, faţă de care profesorul a avut o mare afinitate. Este vorba de creaţiile lui Aristotel, Kant şi Husserl. Din comparaţia pe care profesorul a făcut-o cu operele acestor mari filosofi a rezultat o concepţie originală. Cartea Profesorului Gorun Manolescu reconstituie în mod clar şi concentrat această concepţie. Cartea este structurată pe şase capitole, începând cu arhitectura modelului drăgănescian, care este prezentată în două secţiuni ale Capitolului 1, şi anume cele două etape ale demersului drăgănescian şi a arhitectura propriu-zisă a modelului drăgănescian. Capitolul 2 se concentrează pe caracteristicile esenţiale ale modelului drăgănescian. Autorul caută să răspundă la întrebarea dacă modelul drăgănescian este de natură metafizică sau teologică. Pentru aceasta se face referire la ortofizicul lui Drăgănescu, cu conexiuni la logosul Aristotelian şi la raportul acestuia cu fiinţa. Capitolul 3 este dens în informaţie şi conţine o interpretare proprie a autorului căţii a conceptului de Univers Holografic. Sunt folosite exemplificări din diverse ramuri ale fizicii, acoperind entropia şi radiaţia Hawking, entropia şi informaţia, cu referire la creaţiile unor mari fizicieni ai secolului XX (Wheeler, Sussking, Bekenstein, Maldacena). Finalul capitolului prezintă comparaţia între modelul drăgănescian V1 şi Universul Holografic. Capitolul 4 se axează pe relaţiile dintre Drăgănescu şi Kant. Este prezentată la început critica apercepţiei kantiene, care mai apoi permite introducerea ortofizicului prin negarea subiectivităţii spaţiului şi a timpului. Relaţia dintre gândirile lui Drăgănescu şi Husserl este prezentată în Capitolul 5, care surprinde trei aspecte: conştiinţa,, ontologia formală şi cea materială şi materialitatea Ortoexistenţei. Ȋn capitolul 6 se revine la influenţa pe care Aristotel a exercitat-o asupra gândirii drăgănesciene.
Cartea este încheiată cu trei anexe, care permit o mai bună înţelegere a textului. Ele conţin unele principii la nivelul cuanticului, o schiţă a concepţiei kantiene şi respectiv o schiţă a concepţiei lui Husserl. Aceste anexe sunt utile, deoarece permit citirea cărţii fără a apela la alte surse de informare.
În încheiere recomand cartea Profesorului Gorun Manolescu ca fiind un îndemn şi pentru alţii de a se apleca cu mai mare atenţie asupra viziunii drăgănesciene, atât la noi cât şi peste hotare.

Academician Viorel Bădescu