selecţie de Ionuţ Caragea

Din inimă lacrima vine, pe ochi numai se prelinge.
 *
 Cumva, prostul trebuie pedepsit; dar nu și-njosit!
 *
 Nu doar tinerețea, ci și bătrânețea-i trecătoare.
 *
 Poetul adevărat cântă cu inima, rar cu gura.
 *
 În operele traduse, găsiți o parte din sufletul celui care s-a încumetat a le traduce.
 *
 Când gândul nu-ți mai încape-n cuvinte, iată semnul că mintea nu-ți mai e minte.
 *
 Din buchetul numit s p e r a n ț ă, nu lipsește s t r o p u l de viață.
 *
 Prețul l i n i ș t i i e incomensurabil. Atât pentru sănătate cât și pentru toate celelalte în viață.
 *
 Gândul la care nu mai ai nimic de adăugat, pentru a fi băgat în seamă, aforism se cheamă.
 *
 Roua: lacrimile neistovite ale clipelor de tihnă, duse.
 *
 În beznă, ecoul e mai amenințător.
 *
 Doar N e a m u l rămâne veșnic. Liderii fost-au și rămân vremelnici: de la alegeri la alegeri.
 *
 Îmbătrânită – prostia-i tot mai inflexibilă.
 *
 Greu ne va scăpa inteligența artificială de prostia naturală.
 *
 În lacrimă reflectat, cerul nu va fi decât înourat.
 *
 Animalul din om nu știe ce-i acela somn.
 *
 Se pare că - în doi - durerea scade.
 *
 Aurul n-are viață, dar deschide orice poartă.
 *
 Ai grijă, cum te porți cu f e r i c i r e a. În drum lăsată, de alții-n picioare-i călcată.
 *
 Cu-adevărat știe ce-i dragostea, doar cel care și-a dat viața pentru ea.
 *
 Pentru un ochi obișnuit, ciobul e ciob. Pentru un arheolog, c i o b u-i un univers întreg.
 *
 Relația fumător țigară: ea arde pentru el, el se stinge pentru ea.
 *
 Poeți! Să facem ca V e r b u l să fie omniprezent; secure să fie dar și pansament.
 *
 Cu radiera, poți rade numai ce-i la suprafață, nimic din ceea ce a prins viață.
 *
 Când omul nu mai are-n el nimic demn – e semn că se află-n infern.
 *
 Cel care vânează dragostea e mai ușor prins în plasă de ea.
 *
 Zâmbetul a fost primul care a descătușat puterea de-a dialoga.
 *
 Pretutindeni, porcu-i porc; doar cel mistreț e mai semeț.
 *
 La cel sărac cu duhul, precum mărgelele-n șirag, greșelile s-au adunat.
 *
 Piatra aruncată, mai greu poate fi recuperată: mai ales din baltă.
 *
 Cea mai puternică forță de atracție o are pământul. Pe nimeni nu-l iartă până ce nu-l îngroapă.
 *
 Menirea șefului egoist. Să-i obtureze subalternului orizontul.
 *
 Nu mă condamnați c-am căzut în păcat. Condamnă-mă că la visuri prea ușor am renunțat.
 *
 Regretul cade precum o frunză în hău. Se va apleca cineva s-o ia?
 *
 Nu încerca a atinge lumina din altarul fricii. Bezna-i carnivoră.
 *
 Doar legile făcute de înțelepți dăinuiesc.
 *
 Până la urmă și poeții s-au convins că din închipuiri nu se poate trăi.
 *
 Ce-i mai ușor? Să te-ndoiești sau să mori vertical?
 *
 Aforistul bun n-are nici mamă, nici tată. O ţine pe calea lui: dreaptă.
 *
 Demonul din suflet e primul care te doboară, nu cel din afară.
 *
 Dragostea-i ca pânza de păianjen; cel care iubește prin ea sigur poate vedea.
 *
 Pe podium medalia devine și mai strălucitoare.
 *
 Oamenii geniali sunt adevărați meteori, nu niște lumânări.
 *
 Te-ai ținut de cuvânt?! - Atunci încă n-ai murit.
 *
 Dragostea şi poezia se împletesc şi pe orizontală şi pe verticală.
 *
 Inima rănită e ca un porumbel făr de-o aripă.
 *
 E periculos prostul ridicat în grad de s u p r a p r o s t.
 * 

biografia lui Nicolae Mareş în revista ASLRQ, nr. 14