Biografie

 

Flavia Cosma este scriitoare, poetă şi traducătoare româno-canadiană născută în România, câştigătoare a numeroase premii internaţionale. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este deasemeni producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare de televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola; produce opere originale şi traduceri în aceste patru limbi.

Flavia a publicat 41 de cărţi, dintre care 27 sunt volume de poezie. Volumul său de versuri Leaves of a Diary a fost acceptat în cadrul Universităţii din Toronto, la catedra E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii 2007-2008. Poemele şi cărţile sale au obţinut numeroase premii.

Flavia Cosma este membră a Uniunii Scriitorilor din România, The Writer’s Union of Canada, The League o Canadian Poets, British Comparative Literature Association, Union Hispanoamericana de Escritores, etc.

Recent, Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi decorată cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru în cadrul celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din localitatea Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia sa la promovarea culturii în lume, Septembrie 2010.

Flavia Cosma este directoarea Reşedinţei Internaţionale pentru Scriitori şi Artisti, Val-David, Québec, Canada, directoarea Festivalurilor Bianuale de Literatură şi Artă de la Val-David.

Cărţile Flaviei Cosma în limba română (selectiv):

TRUPUL LUNII, poeme, ISBN 978-973-148-111-1, Editura Ars Longa, 2012, Iasi, România
PE CĂI DE NIMENI ŞTIUTE, poeme, ISBN 978-973-148-074-9, Editura Ars Longa, 2011, Iasi, România
FOCUL CE NE ARDE, roman, ISBN 978-973-148-075-6, Editura Ars Longa, 2011, Iasi, România
CARTIERUL LATIN, poeme, ISBN 978-973-148-073-2, Editura Ars Longa, 2011, Iasi, România
POVEŞTI SUB CLAR DE LUNĂ/ CONTES DE FÉES, contes (édition bilingue Românian/French), Editura Ars Longa, 2009, Iaşi România, ISBN 978-973-148-028-2, 151 pages
NEANT BINEVOITOR, (BENEVOLENT ABYSS), poeme de Flavia Cosma, Editura Semne, 2007, Bucharest, România, ISBN 978-973-624-533-6, 103 pages
CÂNTECE LA MAREA EGEE, (SONGS AT THE AEGEAN SEA), poeme de Flavia Cosma, Editura Ars Longa, 2007, Iaşi, România, ISBN 978-973-8912-74-8, 71 pages
TEATRU PENTRU COPII MICI ŞI MARI, (CHILDREN’S PLAYS), Editura Familia 2007, Oradea, România, ISBN 978-973-9401-73-9, 58 pages
IN BRAŢELE TATĂLUI (IN THE ARMS OF THE FATHER), poeme, 2006, Editura Cogito, Oradea România, ISBN 973-8032-52-0, 88 pages
RHODOS SAU RHODES SAU RODI, Jurnal Sentimental, (Journal de voyaje), Oct. 2005, Editura Limes, Cluj, România, ISBN 973-726-093-7, 150 pages
JURNAL, poeme, 2004, Editura Cogito, Oradea, România, ISBN 973-8032-35-0, 68 pages
AMAR DE PRIMĂVARĂ (BITTERNESS OF SPRING), poeme, 2003, Editura România Libera, Bucharest, România, ISBN 973-86308-8-6, 83 pages
CINĂ CU DEMONI (DINING WITH DEMONS), poeme, 1999, Editura Eminescu, Bucharest, România, ISBN 973-22-0759-0, 91 pages
PĂSĂRI ŞI ALTE VISE (BIRDS AND OTHER DREAMS), poeme, 1997, Editura Eminescu, Bucharest, România, ISBN 973-22-0589-X, 84 pages

Lista completă a cărţilor Flaviei Cosma

Anthologii:

- Citadela, Satu Mare, România, Sept. 2007 (Cerul de Lapte, Trei Inimi)
- Variety Crossing Volume 9, Toronto, 2007 (The Word)
- Murmurs of Voices / Murmure des voix / Murmurul Vocilor, Cogito Publishing House, 2007: (Bilingual Poems by Flavia Cosma: The Oldest of the Old, Nocturnal Silence, Resurrection, If I Could Be..., In the Arms of the Father; also translations by Flavia Cosma of poems by Gloria Mindock, George Elliott Clarke, Dae-Tong Huh)
- A Canadian Anthology of Poetry - Butterfly Thunder, A Beret Days Book, 2007 (Blind Bird and The Moon's Body)
- Verse Afire, Tri-Annual Publication of The Ontario Poetry Society (Leaves of a Diary 18)
- Citadela, Literary Magazine, Satu-Mare, România (Translations by Flavia Cosma of two poems by Gloria Mindock)
- Istanbul Literary Review - September 2007 a. (Poems: Beyond, Lament, Stones-Words, Hazy Twilight, Under the Cover of Time, also, excerpt of: Rhodes or Rhodos or Rodi - Travel memoir by Flavia Cosma)
- Earls Court e-zine (Appointment)
- Poetry Salzburg Review, Nr. 10, Autumn, 2006 (Solitude and Remoteness)
- Unlocking the Muse, Beret Days Press, 2006 (Ask Me)
- CAA Anthology, Nov. 16, 2006 (Manege Aquatic, In The Afternoon, The Rain Descends, The Lesson, Sculpture)
- Poesia, Fayetteville, Arkansas, October 2005 (Night of Autumn, Nocturnal Silence)
- Anthology Amor Olvidado, El Centro de Estudios Poeticos, Madrid, Spain (La Estacion del Amor)
Canadian Women's Studies, Toronto, Canada, October 2005 (Bullfight)
- UNLOCKING THE MUSE, TOPS, 2005
- ABSINTHE, New European Writing, 2005
- Variety Crossing, Toronto, 2005
- Parameter, Manchester, UK Vol. 1, September, 2005 (Of Late Autumn, Resurrection, Separation)
- Clepsidra cu Marturii, ed. Adam, 2003, Bucuresti, România
- Aurora 2003, Oradea, România
- Literatura Na Swiecie, 1998, Warszawa, Poland
- KCL Modern Poetry In Translation, 1994-95
- LIPS - International Women Poets 1993, Montclair, NJ, USA
- Poetry East 1990, Depaul University, Chicago, IL, USA
- Canadian Women Studies, York University, Toronto, Canada, 1989
- Liberte, Montreal, Canada, 1988

Afilieri artistice şi literare

League of Canadian Poets
Writers' Union of România
The Academy of American Poets
The Writers' Union of Canada
Pen International - Canada
British Comparative Literature Association
The Ontario Poetry Society
The Canadian Ethnic Media Association
Canadian Authors Association
Writers and Editors Network, Toronto

Traduceri

POEME INCENDIARE (BURNING POEMS), poems by George Elliott Clarke, 2006, Editura Cogito, Oradea, România, ISBN 973-8032-48-2, 86 pages (English/Românian)
A SETTLEMENT OF WORDS (AŞEZARE DE VORBE), poems by Ioan Tepelea, 2009, Červená Barva Press, W. Somerville, Massachusetts, USA, a chapbook, 24 pages (Românian/English)
NIMIC PENTRU AICI, NIMIC PENTRU DINCOLO (NADA POR AQUI, NADA POR ALLA), poems by Luis Raul Calvo, 2009, Editura Gens Latina, Alba Iulia, România, ISBN 976-606-92026-2-3, 68 pages (Spanish/Românian)
LA PORŢILE RAIULUI (AT THE HEAVEN’S GATES), poems by Gloria Mindock, Editura Ars Longa, Iasi, România, (English/Românian) 2010. PROFANE UNCERTAINTIES (PROFANOS INCERTIDUMBRES), poems by Luis Raul Calvo, Červená Barva Press, W. Somerville, Massachusetts, USA (Spanish/ English), 2010

Documentarii TV
Writing, Producing and Directing

"România, A Country At The Crossroads"
Canadian Scene National Award for TV Documentary, 1991
"Freedom Sweet Dream" A look at post-revolution România, 1992
"The Scott Mission of Toronto, A Miracle on Spadina Avenue", 1995

Piese de teatru pentru copii
Writing, Producing and Directing

"The Legend of the Sunflower", 1970, Children's Radio Drama, Bucharest, România
"The Four Brothers", 1971, Children's Radio Drama, Bucharest, România
"Folk Tales", 1971, Children's Radio Drama, Bucharest, România
"Three Folk Tales", 1980, Sainte Marguerite Bourgeouys Catholic School, Toronto, Ontario

Recitaluri

March 4, 2009 - Noches de Poesia, Montreal
February 6, 2009 - Laurentian University, Sudbury
February 27, 2009 - Nellie's Shelter
December 3, 2007 Poetry Reading - Cooked and Eaten Events, 2007-08 season - Cervantes Restaurant, 211 Hunter St. W. Peterborough, ON 7:30pm
May 16, 2007, Flavia read at a poetry reading presented by DRAFT
February 14, 2007 reading and lecturing about poetry at Nellie's Women's Shelter, Toronto
Author Series - Deer Park Library "Flavia Cosma, a renowned Românian poet, read from her ninth book of poetry Leaves of a Diary" Wednesday, November 1, 2006
September 9, 2006: Flavia Cosma read at the Vaughan Poets' Circle
September 6, 2006 Literary Soiree: Flavia Cosma read from her latest books at the Românian Association ARTA - Kitchner and Banatul Românian Cultural Centre (Event sponsored by The Writer's Union of Canada)
Flavia read at Poetry in Translation, Art Bar, November 22, 2005, Toronto, Ontario
Launching of Jurnal and Amar de Primavara, December 18, 2005, Waterloo, Ontario
Launching of Fata Morgana at Coffee Mill, Toronto, 2003
Launching of Wormwood Wine at the Centre for the East European Studies, University of Toronto, February 2002
Reading at Carpathian Books Literary Event, Toronto, Jan. 1994
Visiting Writers Program, Sunny College at Farmingdale, NY December 1992
Reading Series at the United Nations, New York, June 1991
Bridging the Waters, an International Festival of Poetry and Writing in Translation, Passaic College, Paterson, New Jersey, March 18, 1989
11th Annual Conference of the American Literary Translators Association, New York, October 19-22, 1988
Reading at Innis College Town Hall, U of Toronto, Nov. 25, 1987
Une Nuite de Poesie, Semaine Francophone a Toronto, Oct. 1987
Three Folk Tales by Flavia Cosma, directed by Flavia Cosma, at Blessed Marguerite Bourgeoys Catholic School, May-June 1980

Drepturile omului

October 27, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and The Condition of Writers In Exile at the University of Bucharest, România
October 20, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and The Condition of Writers In Exile at the University of the North, Baia Mare, România
October 18, 2007 Speaking about Human Rights in Multicultural Canada and The Condition of Writers In Exile at the University of Iaşi, România
May 1, 2007, 10:00am - speaking on Human Rights to students at Henry Hudson Public School, Scarborough
May 8, 2007 "Reality Day" Flavia Cosma spoke about television documentary production at a career day event, at J. Clarke Richardson Collegiate, Ajax, ON
December 6, 2006, speaking to 100 students at Cornell Jr. Public School, about Human Rights and Refugee Camps.
April 10, speaking about Human Rights in a Totalitarian State at Banting and Best School, Scarborough, ON, to grade 5 students.
April 7, reading from "Leaves of a Diary" and speaking about poetry at Leaside High School, to grade 12 and 13 students
March 7, 2006, speaking of life in a Totalitarian Society to grade 7 and 8 students, at St. Marguerite d'Youville School, Richmond Hill, ON.
Talking about Refugee Camps in Europe: Jan. 12, 2006, Leaside High School, two separate groups, grade 12 and grade 10/gifted students
Reflections of Human Rights: Dec. 17, 2005, Dallington Public School, speaking to grade 5 and 6 students

Writer-in-Residence

Flavia was invited to write at the International Writers' and Translators' Centre "Waves of the Three Seas" in the island of Rhodes, from September 16 to October 16, 2007
Santa Fe Art Institute, July 1 to August 1 2007
International Writers' and Translators' Centre, Rhodes - March 6 to March 31 2005
International Writers' and Translators' Centre, Rhodes - June 20 to July 12 2006
 
Premii literare
 
Volumul 47 Poems, (Texas Tech University Press, 1992), a câştigat prestigiosul premiu ALTA Richard Wilbur Poetry in Translation Prize.

Romania, a Country at the Crossroads, a TV documentary by Flavia Cosma, a obţinut The Canadian Scene National Award (1992).

Flavia a fost distinsă cu Primer Premio - Paz en el Mundo Competition 2005, Bilingual Writers MCA, Buenos Aires, Argentina, pentru poemul The Season Of Love.

Nominalizată de trei ori pentru The Pushcart Prize cu poeme din volumul Leaves of a Diary (2006), The Season of Love (2008), și Thus Spoke The Sea (2008).

A primit Honorable Mention Award de la The Ontario Poetry Society - Open Heart Competition 2007, pentru poemul Cradle-Song.

A obţinut Third Prize la concursul John Dryden Translation Competition, 2007, pentru traducerea cărţii sale In The Arms of The Father, (British Comparative Literature Association & British Literary Translation Centre)

Cartea sa Songs at the Aegean Sea a fost inclusă în Short List la concursul Canadian Aid Literary Awards Contest, Dec. 2007.

Finalistă la al 6° Certamen Internacional de Poesia “La lectora impaciente”, Gandia-Valencia, Spain, 2008, cu poemele Dance (Danza), You're not a Tiger (No se es un tigro), Don't Speak (No Hables), și Resurrection (Resurreccion)

A primit Titlul de Excelenţă pentru contribuţia deosebită la îmbogăţirea şi promovarea culturii româneşti în spaţiul european şi în lume, în cadrul Festivalului Internaţional “Lucian Blaga”, ediţia XXIX, Sebeş-Alba, Romania, 2009.

Flavia Cosma a fost distinsă cu Titlul de Membră de Onoare şi decorată cu Medalia de Aur de către Casa del Poeta Peruano, Lima, Peru în cadrul celui de-al III-lea Festival Internaţional de Poezie din localitatea Huari, Peru, pentru opera sa poetică şi pentru contribuţia sa la promovarea culturii în lume, Septembrie 2010.
 
Fotografii reprezentative
 
 
 
 
 
 

 
 

Site personal:

http://www.flaviacosma.com/

 

 

 

Flavia Cosma - Poezii

 
 
 
 
Poeme din volumul "Sălbăticiuni şi umbre"

 

Pasărea colibri a tinereţii

Un bătrân cade mort
Curăţind zăpada din faţa casei.
Nu împlinise încă 87 de ani.
În dimineaţa limpede
S-a trezit din somn plin de putere,
Simţindu-se tânăr, vânjos,
Decis să se ia la trântă cu neaua, cu lumea,
Ca şi-n alte dăţi.

Cu toţii cunoaştem elanul din vis,
Curajul străin, îndrăzneala.
Şi eu mă trezesc uneori dintr-un somn
În care dansez şi dansez,
Ziua întreagă plutesc pe aripi nepământene,
Pasul îşi uită măsura o clipă,
Redevine libelulă în zbor,
Pasărea colibrí a tinereţii.


 Calea iubirii

De frigul morţii ziua se răceşte,
Norii cu pumnii strânşi mă apasă pe piept,
Pe drumul cenuşiu orbecăi fără ţel,
Florile toate, albinele, păsările,
Fug care-ncotro speriate.
Rămâne râsul fără trup, isteric,
Străbătând încăperile mari,
Urcând trepte înalte, coborând
Lovindu-mă în trecere cu răsuflarea-i usturătoare,
Invadând ungherele inimii.

De ce m-am lăsat prinsă din nou
În această capcană?
Dincolo de gratii aurite
Îngerul mi-arată tăcut
Calea iubirii.
Dar braţul lui e ciung
Şi trist, el şchiopătează.


La porţile cerului

Vai ţie ! Vai ţie !
Nu eşti nimic
Deşi te crezi
Atât de mare.
Spaţiul pe care-l ocupi
Este infim,
O gămălie;
Strigătele tale, plânsul tău,
Un bâzâit slab
La porţile Cerului.
Râvneai infinitul şi-ai fi făcut orice
Să-l poţi primi.

Zadarnic plângi şi te rogi
Dumnezeu în marea Sa milostivenie
Asurzeşte încetul cu-ncetul.


 Iubire şubredă

Timp de cinci minute
Acele-cuţite de ceasornic
Îmi străpung inima
De cinci ori înmulţite cu şaizeci.
Gânduri mă împresoară din toate părţile.
Primul îmi şopteşte despre ceva ireparabil,
Precum moartea,
Al doilea îmi vorbeşte de-o piază rea la pândă,
Mai pe urmă vine visul alb şi plâns
Care se cere şi el descifrat,
Şi nu în ultimul rând, poate că nici telefonul nu mai funcţionează,
S-a întrerupt şi nu se mai aude sunând.

Toate ca toate
Dar niciodată nu mă încearcă îndoiala
Că te-ai fi răzgândit
Că nu mai vrei să mă vezi,
Iubire şubredă
În plinătatea dorinţei tale dezlănţuite.


Cu faţa spre tine

În zbor
Soarele apune
Cu faţa spre tine.
Cât vezi cu ochii de jur împrejur
Munţi pleşuvi.

Ca prin minune această distanţă atât de ostilă
Îmi ridică una câte una
Pietrele grele de pe inimă.
Pumnul străin ce-mi apăsa beregata
Nu mai are putere acum.
Cu bucuria reînvierii inspir
Aerul viciat al aeroportului
Cercetez cei doi oameni cu care voi împărţi noaptea, călătoria,
Îmi pare că le zăresc aurele plăpânde
Şi mulţumită îmi zic
Că de vor supravieţui ei
Voi trăi şi eu.


Minute rotunde

El plânge
Numărând în gând minutele rotunde.
Ea îl cuprinde uşor
Cu braţul mirat, obosit.
-Nu plânge, voi reveni la tine mereu
Căci flacăra lămpii nu ştie ce-i moartea.


 Uitarea, boală suverană…

Stăm în ochiul de foc al lumii.
Întunericul mânjeşte grăbit geamul ferestrei,
Ghiara bătrână zmulge, sfărâmă,
Pajura, roşie floare,
Iepurele alb, pulsul bezmetic;
Gânduri tulburi scormonesc mâlul oceanelor.

Trist e sfârşitul fără începuturi;
Rece e mâna care nu dezmiardă,
Ne-învăţată să dăruiască,
Ci numai să ia, să primească.

Ne ghemuim în faţa ecranelor pitice,
Roboţi fosforescenţi se strâmbă, ne vorbesc,
Argintul viu se scurge-n farfurie
Iubirea bolnavă depăşeşte pragul delirului
Măturând ursita cu dosul palmei.

Nimicul se întoarce în nimic
Uitarea suverană
Pune stăpânire pe lucruri


 Nelinişti

La balconul cu porumbei sălbatici
Şi ramuri stufoase de fag,
Bătrâna fantomă se leagănă
În briza serii.
Zilele, nopţile, se topesc egale,
Într-o aşteptare caldă, difuză.

Cămaşa ei transpirată de noapte
Înveleşte scheletul despuiat de carne
Ochii ei, doi cărbuni aprinşi
Sfredelesc întunericul,
Cercetează strada.
Nelinişti lumeşti nu-i dau pace să doarmă,
Urmaşii ei împătimiţi în vicii,
Îi risipesc avutul cu abandon frenetic.

Porumbei gunguresc, îşi dau sărutări
În secrete cuibare stufoase.

Toţi aşteaptă sorocul, ziua în care altcineva
Va lăsa lumina să pătrundă-n odăi,
Va curăţa pereţii coşcoviţi,
Va înfrâna vegetaţia dementă
Va înlocui durerea veche, uscată, cu alta
Amară şi dulce.
Noi locatari vor mătura trecutul
Cu gestul îndrăzneţ, nesocotit,
Menit să oprească zborul păsărilor
În migraţia lor ireversibilă.


 Pe un pat de spital

Afară strălucesc nămeţii albi şi mari
Sub soarele de ora patru după amiază,
Înăuntru—colcăie secţia de urgenţe
Şi ameninţarea obscenă cu moartea.
Doctori cu carnete în mâini
Te iscodesc dacă mai vrei sau nu
Să fii resuscitat,
Orbecăie printre multiple diagnoze,
Emit teorii, fac presupuneri,
Negoţul cu moartea-i înfloritor,
Trebuie s-o cumperi, vrei nu vrei,
Ca sa nu superi vracii, călăii.

Tânjeşti să pleci, să fugi cât mai departe,
Dar ei te ţintuiesc pe pat,
Te învinuiesc de nesimţire
Când nu prezinţi simptomele din cărţi,
Pereţii fluizi foşnesc ameninţător
Lumea geme, vomită, împrăştie microbii,
Unii îşi pierd raţiunea şi
Delirează.

Visez cu ochii deschişi la pâinea aurie din cuptor
La scrisorile încă nescrise, la doruri,
La omul acela care mi-a uitat adresa şi nu ştie unde să mă mai caute
Sau nu vrea, sau nu poate.


 Dragoste în miezul zilei

Căldura toridă ciopârţeşte pomii,
O femeie îşi omoară vecina
De dragul unui câine.
Spune-mi că ţi-a fost bine cu mine,
Vreau să ştiu,
Vreau să aud florile suspinând
Pe buzele tale.

Căutăm înfriguraţi ceva ce va reţine
Acest prezent nealterat
În veşnicie.
Braţul tău mă strânge cu putere la piept
Mâna pe care străluceşte alt inel
Îmi tremură pe faţă.
Soarele sălbatic ne încuie dulce
În capcane rotunde.

Opreşte-te! Strigă mulţimea
Urmărindu-mi din depărtare
Zborul vertiginos înspre hăuri.


Dragostea turbată din miezul zilei
Ne trece fulgerător pe dinainte
Ca o paraşută multicoloră
Care nu se deschide.


 Semne înalte

Inimi sar din loc
Îndurerate.
Cum să calificăm această provocare?

În grădina plină de lacrimi
Din care refuzăm cuminecarea,
O mână învelită în puf alburiu
Ne face semn din cuibul înalt.

Prismă sub razele soarelui,
Mărul singuratic luceşte-n farfurie.
Bondarii zumzăie asurzitor,
Somnul fără aripi doarme sprijinit
de colţul mesei.


 Lângă gardul bisericii

Un nor de porumbei, un papagal
Mic şi verde, două vrăbii
Urmăresc o femeie care din mers
Azvârle când şi când pe trotuar
Seminţe dintr-un sac.

Sătule, păsările se opresc să bea
Dintr-o fântână arteziană lângă gardul bisericii.

Înăuntru, biblia ne explică parabola bobului de muştar
Şi a drojdiei din pâine.

Toate lucrurile cu adevărat mari
(chiar măreţe)
Se săvârşesc în secret.


Vise de zi

Se făcea că eu
Răscoleam printre crengi şi mormane de frunze
Dar tot ce găseam era un mic animal cu gâtul de pasăre
Şi ochi de mărgele
Pe care-l mângâiam uşor pe cap
Şi el, ferindu-se din calea mea,
Dispărea în pădurea de frunze şoptind
“Ce minunată femeie”

***

Elicele din dreapta avionului se rotesc din ce în ce mai repede
Pe când cele din stânga rămân nemişcate, absente.
Ţie ţi-au dat voie doctorii să te plimbi
Chiar dacă au intervenit complicaţii.
Pe mine din contră
M-au închis în spital.

***

Pe suprafaţa minţii
Păduri de corturi albe
Aliniate corect.
Nu se vedea nici-un fir de iarbă,
Nu se auzea tril de păsări,
Nu exista nimic
Să-mi aducă aminte de tine.
Timpul promisiunilor trecuse.

***

Florile mari îmboboceau din ce în ce mai repede,
Roşii, îmbătătoare.
Mă grăbeam să rostesc cuvântul « miracol »,
Alergam să-i chem pe toţi să le vadă.
În faţa mulţimii strânse împrejur
Florile se ofiliseră pe loc, altele fuseseră deja rupte,
zdrobite,
Noi doi cădeam unul peste celălalt într-un şant
La marginea drumului.

***

Călătoria lungă
Pe care o ajunseseră blestemele din urmă
Nu reuşea să se desprindă de la sol.
Avionul încercase să decoleze de trei ori, fără succes.
Oameni înspăimântaţi se-nghesuiau
Să scape din capcană,
Sălbăticiţi, se insultau, izbucneau în plâns, se luau la bătaie
Cuprinşi de căldura bolnavă.
Vocea ta mă chema peste mări,
Îngrijorat, îmi rosteai numele,
Îmi vorbeai de plăceri şi de doruri.


Cauze juste şi urgente

Lăcaşul de rugă se umple de oameni;
Intru şi eu în căutarea unui sfânt
Căruia să-i mulţumesc.
Caut mai mulţi sfinţi pentru că vreau
Să le mulţumesc la toţi.
Dar cel mai mult am nevoie
Să mă rog pentru ceva
Ce-am pierdut,
Caut sfântul cauzelor juste şi urgente.
Nu ştiu dacă cererea mea este justă
Dar este urgentă, foarte urgentă.
Inima mă doare,
n-am dormit mai deloc.
Ştiu bine că nu doarme nici el.
O forţă malefică
Dă buzna peste noi,
Chiar Sfinţii cei mai sfinţi
Se împiedică în păcate,
Îşi primesc pedepsele pe deplin meritate
Pe care le numesc Ispitele Diavolului.


 Răspunsuri

Noaptea se umple de vârtejuri de stele,
(Ţie ţi-ar plăcea treaba asta Vincent Van Gogh)
Ştim răspunsurile
Înainte de-a întreba.
Luna apare grea dintre brazi,
Tulburat, beţivul trist
Începe să urle
Pierzându-şi minţile.
Oamenii se-nghesuie, fac cozi
La psihologi, psihiatri, mediatori, shamani, gurus, vraci
Ocolindu-l cu mare grijă
Pe Cel ce sângerează pe cruce
Pentru păcatele noastre,
Pentru poemele pe care le-am izgonit de la noi,
Sau refuzăm să le scriem.

Cum toate poverile duc mai devreme
Sau mai târziu în nefiinţă,
Singura reuşită, singurul mare succes
În viaţă
Este să păcălim timpul.


 Drumuri oprite

Luam blana pisicii
Şi mă-nveleam cu ea.
Luam faţa pisicii
Sorbindu-i misterul.
Luam ochii adânci de jăratic
Şi mă-ncălzeam la lumina lor.

Luam luna în braţe
Şi călătoream.

Pe unde umblă azi corăbiile-albastre
Spre care ţărmuri, spre care vis?
Drumul spre tine-i închis,
Surpat întru sine.
Pisici sălbăticite, costelive,
Cercetează odăile dimineaţa devreme
Vrând să ştie dacă mai trăieşte cineva pe aici.


 Eşarfă Andaluză

Cum să te iubesc eşarfă andaluză
Prefăcută-n carne?
Cum să te înlătur de pe braţul meu fără să-ţi fac vreun rău,
Fiinţă rătăcită
În drumul tău precar de câteva zile şi nopţi
Prin spaţiu?
Cum să te învăţ în orele prea scurte
Totul despre aripile-ţi andaluze
Despre beţia zborului fără o ţintă anume,
Despre nebunia sufletului
Purtat în voia brizei,
Despre tot ce ţi-ar fi de folos ?

Cum sa fac să-ţi înţeleg rostul, mesajul
Încrustat în picăturile de ploaie
De pe fustele-ţi transparente,
Andaluze ?


 Sfârşit

Dacă timpul meu şi-ar da mâna
Cu timpul tău,
Dacă cele ce s-au petrecut între noi,
De aproape, de departe,
S-ar mai ridica dintre ruine,
Şi dacă mândria, frumoasă şi rea,
S-ar trezi din somnu-i fără vise,
Ar rezulta că, în amărăciunea noastră
Foarte amară,
Ne-am da seama de toate, ne-am aduce aminte.

Da, acesta-i sfârşitul,
Fără lacrimi, fără strălucirea sângelui,
Fără răni adânci şi fără semne ascunse,
O simplă decădere în rutina zilnică
Departe de lumina cuvintelor magice
De la începutul frumoasei noastre legende.


 Trei sticle de vin

Praful lipicios din apartamentul uitat de oameni
La cumpăna dintre viaţă şi moarte,
Mirosul mumificat al păsărilor uscate demult,
Cele trei sticle de vin, rămase în picioare
Ca prin minune,
Şi eu
Căutând, răscolind, încăpăţânându-mă
Să sper,
În preajma celor două personaje aproape străine acum,
Şi care ar face orice să poată da acele ceasornicului înapoi,
Până în clipa dinaintea mărturisirii ucigătoare
Implorând uitarea, fiorul dragostei
Să revină, să şteargă, să repare
ireparabilul,

Nici buzele arse, nici mâinile,
Nici corpul fierbinte sau geamătul silit,
Nu reuşesc să umple prăpastia
Deschisă tot mai larg
Între ei.


 Scrisoare

Iubitul meu, mă simt mai uşoară
Când nu îmi scrii o zi;
Toate regretele au rămas încuiate
În camere gălăgioase de hotel,
Unde jocurile minţii
Nu mai găsesc tabla de şah pe care zac doborâţi
Pioni şi regine însângerate.

În păduri amărăciunea vine şi trece;
Lemnul greu de nuc se prelinge în falduri
De-a lungul mesei,
Frigul ciupeşte lacom urechile
Motanilor vagabonzi,
Portocala învineţită în farfurie
Ia forma unei tumori bazedofiene,
Liniştea după-amiezii de noiembrie
Se aşterne molcom pe cerul împodobit
Cu ciucuri de nori mici, pufoşi,
Printre care rece, lumina
Adulmecă zarea.


 Semnul egalităţii între cuvinte

Între o ploaie murdară
Şi zăpezi lunecoase,
(Poate că raţiunea m-a părăsit fără drept de apel),
Mă regăsesc în umbra pisicilor jucându-se voioase
de-a moartea.
Presimt că dragostea şi-a ferecat
Pe veci porţile.
Lumea se îndreaptă spre un viitor incert
Numai pe baza unui magnetism remanent.
Ce este magnetismul remanent ?
Iscodesc nedumerite
Vrăjitoarele, complotând pe la colţuri.

Mai rămâne să punem
Semnul egalităţii între cuvinte.
Rămân cerşetorii milogi-asasini,
Ochii infometaţi stând la pândă,
Păcatele inocente
De neiertat.

Rămâne Iisus îmbrăcat într-o rochie de beton cu centură,
Răstignit pe peretele înalt al altarului
Şi Sfântul Anton
Luându-se la ceartă cu Sfântul Expedito
În prezenţa altui Sfânt
Al depresiilor profunde.

M-aş ghemui în poala Ta Marie
Dar Tu porţi oricum sute de prunci în braţe
Şi toţi cei ce şi-au găsit prin Tine calea
Privesc în urmă mustrători.

Un ţiuit strident invadează cranii risipite pe drum,
Moartea năprasnică
Îşi leapădă penele pe pragul ferestrei.
Lacrima cade grea
În ce adânc de mare?
Corul de vipere
Şuieră sinistru între două suspine.


 Vocea raţiunii

Aşteptare cu hamuri,
Zăbale muşcând limba cailor sălbatici,
Distanţa implacabilă
Ca un perete de sticlă
Gata să se prăbuşească peste noi,
În câteva ore, în câteva zile.

Şi până atunci,
Ne topim unul într-altul
Cu furia orbului
Cu blândeţea şarpelui
Cu aripile moi
Evantaie albastre pe ochi,

În livezile visate
Unde strugurii atârnă
În şiruri ordonate,
Vocea raţiunii
Vesteşte sfârşitul.

Nu mai cred demult în raţiune
Te cred numai pe tine,
Numai ţie îţi cred.
Tu nu ştii nimic
Şi mă priveşti nedumerit aşteptând
Un răspuns de la mine.


 

 

Poeme din volumul "Sălbăticiuni şi umbre"
 
Toamnă

Când dimineaţa, umedă încă
Mai doarme
În gânguritul slab al păsărilor mici,
Pisici stau la pândă cu ochii sticloşi urmărind
Un pas greşit, o clipă de beţie,
Pentru a împlini un ritual barbar.
La graniţa dintre lumi
Enigmele se înmulţesc,
O multitudine de înţelesuri neînţelese
Cuprinde firea.
Păianjeni harnici, de veghe toată noaptea
Ţes o pânză mare peste brazi
Ca să-i poată apăra de frig
Căci repede, repede
Vine toamna
Mai ales pe-ntuneric
Când n-o vede nimeni,
Şi nici un foşnet nu tulbură
Bruma, tăcerea.


Dumnezeu râde

Picăturile de ploaie rămân încuiate în nori,
Aceştia gem, se zbat în chinurile facerii,
Bubuitul unei furtuni neputincioase
Acoperă numai o jumătate de cer,
Bolta sângerează înspre asfinţit,
Acolo unde Dumnezeu râzând îşi jertfeşte
Turmele albe de miei,
Azvârlind blăniţele înroşite ale amurgului
La pământ,
Aşteptând ca îngerii bucătari
Să-l cheme la masă.


Şcoala vieţii

Cerşind un ajutor,
Ziua mă apasă,
Cu vuiet de departe,
Şi de-aproape.

Ia-mă în braţe amor mio,
Împarte cu mine căldura beţivă,
Soarbe-mă, zdrobeşte-mă în uraganul
Dorinţelor tale neîmplinite,
Disperate,
Fă-mă să vreau, să nu vreau,
Să amuţesc topindu-mă
La flăcările mari.

Mă instruesc la şcoala vieţii,
Cea aspră
Şi fără de milă.


Pături de ceaţă

Ceaţa parfumată provenea
Din fumul lumânărilor mari şi mici
Aprinse cu evlavie la picioarele Lui,
Ale Ei,
Şi ale maicii sale Ana.
Dealuri rotunde, mărturii ale istoriei romantice
Se sufocau sub pături îmbâcsite de ceaţă.
Gata de plecare
Primii pelegrini îşi înhămau caii
La căruţe fantomă.
Din loc în loc aburi ieşeau din pământ,
Noduri creşteau zburdalnic
În gâtlejuri de lebede,
Iar eu
Mă retrăgeam din calea torentelor
În colţurile îndepărtate ale fiinţei
Departe de motoare, departe de cuptoare,
În simplitatea sălbatică
A ploilor mărunte, indiene.


O fericire nouă

Era ca şi cum
Stolurile negre trecând grăbite pe deasupra casei,
Îşi pierduseră graiul.
Cuvintele, coji uscate şi putrede,
Se topiseră în pământ,
Durerile mici,
Neputinţele, corvezile,
Temerile mărunte,
Nu izbuteau să ne-acopere cerul.
În grădini suspendate, feerice
Florile se desfăceau după-amiaza,
Albine cu puf vărgat pe spinare
Se încălţau în cizmuliţe galbene
Înalte şi grele, purtătoare de leacuri.
O fericire nouă umplea căile,
Antenele minţii zbârnâiau
Alegând dintre ţârâituri de greieri şi triluri
Semnalele duioase, senzuale
Pe care mi le trimiteai zilnic şi care
Pătrunzându-mă, aprindeau ruguri mari în numele tău
Pe câmpii.


Împrumuturi

Nimic nu-mi aparţine,
Totu-i de împrumut.
În tăcerea de aur a nopţii
Zâmbete de piatră se ivesc şi dispar într-o clipă,
Animale sălbatice mă ating uşor
Transmiţându-mi prin blănurile ude
Mănunchiuri din grijile lor,
Iubiri primitive, brutale,
Bucurii de jivină
Pline de subînţelesuri
O realitate, mie cu totul străină,

Frunzele galbene cad de jur împrejur.
Toate-s împrumutate pentru un timp,
Toamna caldă şi umedă, ploaia,
Mâna iubitului,
Sărutul greu împărţit în patru.

În lumea lor,
Liniştea cuburilor de cristal
Reflectă veşnicia.


Sosirea Magilor

Azi au venit magii
Cu feţele plânse, vopsite.
Fără a rosti o vorbă s-au aşternut
La masă.
Mestecând repede, în tăcere,
Bucatele pregătite
Pentru altcineva.
Sătui, s-au apucat de gâlceavă
Cu voci ameninţătoare, mârâind,
Ascuţindu-şi ghiarele,
Lacomi cerând lumea cu toate comorile,
Fiindcă îşi închipuiau că
Li se cuvenea.

Au trebuit să fie izgoniţi
Înapoi în pustiul din care veniseră
Ca să nu mai tulbure de-acum înainte
Ordinea lucrurilor.

Cei rămaşi mătură străzile pe urma intruşilor
Cu sufletele mici cuprinse
De-o veselie nesperată.
Ei simt că dragostea Zeilor
Coboară asupră-le
Promiţându-le în două cuvinte
Porţile Paradisului.


Otrăvuri

Puneam piciorul pe pământ
Dar pământul respira cu bronhii elastice de broască râioasă.
Săream într-o parte cuprinsă de scârbă,
Pământul cu ochi bulbucaţi nu se clintise din loc
Continua să mă privească asemeni unei vrăjitoare
Transformată-n balaur la mijlocul poveştii.
Păianjeni veninoşi mă muşcau lacomi de coapse
Lăsându-mi pe trup semne mari, vânătăi circulare
Şi o otravă necunoscută
Îmi dospea în adâncul fiinţei.
Unghiile arţarului chiar vopsite cu roşu aprins
Se fărâmiţau.

Se apropia iar seara durerilor mari.


Vântul deşertului

Sub mângâieri timide
Sfinxul se luminează la faţă
Vântul deşertului răscoleşte foile de papirus
Golite de sens
Somnul ne dă târcoale
Legănându-se moale pe umeraş.

Simţim că nu mai trebuie să facem nimic deocamdată.
Deciziile importante pot să mai aştepte.


Energii negative

Atâţia oameni încărcaţi cu energiile lor negative
Păşesc peste pragul casei
Se ascund în colţuri
Îşi leapădă pieile uscate de reptile ici şi colo.
Fantome, apariţii spectrale, şterg pereţii de praf
Fugărite de ochii vigilenţi ai pisicilor.
Numai arborii verzi, numai arborii negrii,
Strălucesc, felinare la geamuri,
Sentinele înalte apărând credincioase
Suflete plăpânde, sfâşiate de griji şi blesteme.


Daţi-mi mie…

Daţi-mi mie toate mamele
Bătrâne, bolnave, neputincioase.
Ele oricum nu vă mai ţin minte pe voi.
Daţi-mi razele apusului, fibra lor mistică,
Să le strâng la piept,
Să le împărtăşesc din puterea mea.
Daţi-mi ochii neliniştiţi ai pruncilor
Părăsiţi şi flămânzi de iubire,
Puiandrii ce caută în fiece mugur
Laptele mamelor duse de-aici.

Daţi-mi frunza tremurătoare
Dinaintea morţii,
Serile cu luni galbene, întărâtate,
Pisicile pădurii mânuind secrete
Ca şi cum ele le-ar înţelege pe deplin
Şi nu s-ar tulbura.
Daţi-mi ochii jivinelor
Mai limpezi, mai verzi în noaptea aceasta,
Ochi de ape adânci şi stătute.


Profeţii

Apusul de soare, modest în măreţia sa,
Mă cuprinde în braţe moi de cârpă,
Îmi şopteşte vorbe neînţelese
Pe care mă concentrez cu toată fiinţa
Să le înţeleg. Căldura roşie, pătimaşă,
Presimte întunericul pe-aproape.
« -Ştiai că vei muri la noapte? »
« -Nu, nu mi-a spus nimeni în afară de tine.
Cum îndrăzneşti? »

Imagini înspăimântătoare revin din amintire
Alungând pasărea colibri
Ce tocmai venise să-mi povestească
Că împăcaţi străbunii
Se odihnesc în pace.


Inventarul

Soarele mă priveşte pieziş.
Frunzele arţarilor se pleacă la pământ, îngălbenite.
Prin pomi răsună clămpănitul nepământean al veveriţelor
Mici, supărate,
Libelule, delicate mesagere,
Îmi dau târcoale sărutându-mi mâna.

O pasăre albastră cu ţipăt ascuţit,
Mă vizitează cu solii ciudate de la o vreme,
« Să ne rugăm »
Declară solemn preotul răspopit.
Sfinţii din icoane îşi fac semnul crucii
Schelele sufletului se dărâmă spărgând pieptul micuţ
Bolile sosesc, aducându-se unele pe altele.

Sub soarele nevolnic suntem obligaţi
Să facem inventarul
Morţilor şi viilor
Văzutelor tuturor şi nevăzutelor.


Statuile durerii

Păsări de ceară,
Pictate cu verde şi galben,
Statui ale durerii
Se înfiripă din orice fir de gând
Casa se umple de plâns preistoric,
Ierburi foşnesc sub pervazul ferestrei,
Mâinile lupului aşteaptă la geam
Răbdătoare.

La ora deşteptării îngerilor
Corpul se lasă greu la pământ,
Copleşit de fantome vrăjmaşe
Ce-l vizitează fără oprire.
Îndemnându-l să săvârşească
Nemai întâlnite,
Dulci păcate.


Îndemn

Nu te-ndurera,
E deajuns că mor eu;
(nici nu pot cuprinde cu mintea vestea asta)
Nu-ţi frânge mâinile,
Nu lăsa spaima
Să-ţi sfâşie carnea,
Nu-ţi încorda muşchii obrazului sub ochiul bolnav,
Făcându-l să clipească din ce în ce mai repede,
Ca o feştilă gata să se stingă.
Nu-i vina ta,
Broasca sare singură în gura deschisă
A şarpelui.
Cu ochii mari, întorşi spre întuneric,
Îşi leapădă viaţa pe praguri
Cu de la sine putere.


Prin uşile deschise

Sub ploaia rece şiroind din blănuri de animale sălbatice
drept pe covor,
Prin uşile deschise dădeau năvală
Tangouri celebre traversând oceane.
Printre file muncite, acoperite c-o scriere măruntă şi neagră,
Apăruse şi Sfinxul într-o băltoacă murdară.
Fericită îi mângâiam spinarea din care
Se prelingeau picurii grei iar el, lipit de spatele meu
Aţipise gemând.
Gemeam şi eu prin somn, şi trupu-mi desprins de suflet
Se văicărea fără ruşine.

Sfinxul doarme şi-acum
Ciulind din când în când urechile ascuţite
Speriat de prea multe umilinţe,
Bătălii
Şi obidă.

Ce bine că în lumea lui nu se ştie de moarte.


Această plecare…

Această plecare a însemnat o victorie
Asupra inimilor.
Te-am părăsit când pasărea ofilită, cu cioc otrăvit,
Iţi săruta dulceag buzele,
Tocmai în faţa mea
Tocmai pentru mine.

Am plecat fiindcă şi tu
Imi cereai să dispar,
Inventând lucruri rele, despre care ziceai
Că-s obişnuite pe la voi—,
În după amiezile orbitoare
Cu soarele umed pe umeri,
Amplificat în urâţenia sa
De hăuri adânci, săpate între edificii semeţe ;
Un peisaj ce imita chinuindu-se
Alte oraşe, alte doruri.
 
 
Adăposturi

Crengi ţepoase de brazi
Bat insistent la fereastră.
Dumnezeu a vărsat călimara pe cer,
Bolta se preface în smoală,
Vântul şuieră cu voci de balaur,
Motanul sălbatic doarme cu laba lovită
Doborât pe covor.
Nunţile vorace, violente,
Prin zloată şi noroi
Au răvăşit inima pădurii.

Acum, gata!
Toţi pisoiaşii
Sunt la adăpost
În burţile hămesite ale pisicilor chioare, bătrâne
Primăvara încă nenăscută
Trepidează timid sub nămeţi;
Îndărătul perdelelor, amăgite de cioburi sclipitoare de soare,
Florile casei se deschid
În mănunchiuri
Semi-artificiale.
Cuvinte grăbite

Asprimea cuvintelor albastre
Mă pătrunde până la oase.
Cuvintele pe care eu însămi le-am creat,
Le-am transmis, le-am regretat,
Le-aş fi luat înapoi, le-aş fi înghiţit dacă ar fi fost cu putinţă.

Cuvintele plecaseră însă
Grăbite să rezolve
Dureri imposibile ;
Puii nevolniciei se înmulţesc la nesfârşit,
Mă dau afară din trup, sunt obraznici.
Albastrul cuvintelor învineţindu-se cu încetul
Devine negru,
Doliu peste ferestrele sufletului
Mantie peste brazii falnici.

Vuietul uşilor închizându-se
În faţa şi pe urmele mele
Unica lor culoare, cea neagră.


Salt mortal

Corpul meu suferă sub greutatea acestei iubiri.
Din ce în ce mai tulbure,
Din ce în ce mai pură.

Abia izbutesc să-ţi şoptesc
-Mă omori…
Abia izbuteşti să-mi ceri iertare
Sfios ca un copil măsurând silabele
Ca să vadă dacă le poate spune
(şi ce înseamnă ele de fapt)

Îmi place moartea, rostesc,
Omoară-mă cu mâna ta.
Nu, nu, te sperii tu,
Ai spus ceva? Nu te înţeleg.

Timpul aleargă hohotind, blestemând,
Secundele se micşorează şi pier.
Lăsându-ne dragostea în după-amiază
Şi frica pe care-o numim
Excitaţie.

Facem saltul mortal în neant
Cu un efort divin căzând
În genunchi
La picioarele Tatălui.


Teamă străină

Trei mierle ronţăie firmiturile pe care le arunc distrată
pe terasă.
Îmi vine să cred că m-au urmat
Mii de kilometri zburând
Pân-aici.
Valurile oceanului şi bolile Metropolei
Se opresc în aer,
Suspendate
De bara balconului.

Tu, purtându-ţi crucea în spinare,
Te apropii de mine
Cu capul greu de gânduri
Confuze.
Iar eu, jucându-mă cu bile colorate
Mă rog lui Iisus, Cel dea-pururi înveşmântat ca de nuntă,
Şi Mariei Magdalena, femeia de carne şi oase care ne-arată
Pântecul ei transparent
Prin care se văd pruncii crescând.

Cuprinsă de-o teamă străină
Mă zvârcolesc în întuneric
Ascultând păsările somnambule
Cum bat darabana cu ciocul în piatra balconului.

Încet, încet,
Simt că mă vindec.


Paradis terestru

Paradis terestru,
Mere minuscule,
Cireşe necoapte,
Luna mai atârnă pe ramuri.
Scrisoarea ta s-a oprit
În mijlocul oceanului
obosită de jumătatea ei de drum.

Horoscopul zilei spune
Că o duci bine, chiar excepţional.
Cum aşa?
Şi de ce nu mă simt şi eu la fel de bine ca tine?
Castanii aprind lumânări
La căpătâiul viilor şi morţilor.
Vântul, cu ghearele-n teacă
Suflă cuminte.
Am o zgârietură ezoterică în gât
Şi ceva ca o căpuşe
Mă sufocă.

Zaruri rotunde
Bat la poarta destinului.
Le răspunzi tu?
Le răspund eu?
După cum îţi e vrerea
Şi frica.