Garofiţa Jianu



Pagini de viață

Știu cum e să mori, iubite, fără vorbe, tu cu tine!
Și acum, mai simt durerea, ce săpa adânc în mine!
Multă vreme am fost o umbră, sufletul mi-am alungat!
Era plin de supărare, mult prea trist și resemnat!

Se-nvârteau în cerc cuvinte, întrebări fără răspuns
M-auzeam plângând în noapte: ce am fost și ce-am ajuns!
Mă striveau mii de regrete devenisem un nimic
Sub privirea ta, de gheață, nu știam ce să mai zic!

Știi ce rece pare noaptea când în minte îți răsună
Vocea, care se grăbește să-ți ureze: noapte bună?
Vorbele îți par pumnale, care te rănesc treptat,
Simți în suflet o durere, care creste, alarmant!

Zilele mi-au fost amare, nopțile pedepse reci!
Am luptat, doar eu cu mine și speranța că nu pleci!
Timpul m-a învățat valoarea, liniștii, din necuvinte
Am trăit, să înțeleg, că iubirea poate minte !

Nu uita că timpul trece

Călător prin viața asta, vii și pleci tot mai sărac
Lași să piară bucuria și-amintiri care îți plac
Nu te mai încântă zborul, aripile ți-ai pătat!
Nu mai râzi ca altădată, eşti tăcut și rezervat!

Nu-ți e greu să stingi lumina și să pleci în drumul tău?
Tu nu știi că timpul trece și-ntr-o zi ți-va pare rău !
Omule orbit de vise, stelele răsar în noapte
Însă, ziua, cheamă zorii, și-ți oferă mere coapte!

Lasă liber iar copilul, pedepsit, nevinovat !
Uită anii de tristețe când durerea te-a marcat !
Vino-n brațele iubite și toți norii vor pleca
Ochii triști vor prinde viață și din nou vei respira!

Îți aduci aminte

Îți aduci aminte plaja? Vântul se juca cu noi!
Mă topeam la tine-n brațe, era într-o zi de joi
M-amețea gurița care buzele îmi săruta
Erai lângă mine, dragă, și nimic nu mai conta!

Îți aduci aminte, ziua, când ne-am izolat de lume?
Te simțeam atât de-aproape, o iubire, fără nume!
Freamătă în mine dorul și te cere înapoi
Nu-ți lipsește pasiunea și căldura dintre noi ?

Cum să uiți privirea plânsă și o lacrimă pe-obraz
O imagine, pe viață, ce te ține mereu treaz!
Valurile înghețate nu-ți aduc de mine aminte?
Cum sclipeam de bucurie și te ascultam cuminte?

Glasul tău o voce fermă îmi răsună în ecou
Stau cu ochii pe fereastră și te-asteapt să-mi vii din nou
Și te port icoană-n suflet aprind candela mereu
Știu c-ai să te-ntorci la mine, îmi lipsesti, sufletul meu

Gând stingher

Vii pe lume cu un plânset și apoi te lupți cu viața
Faci un târg, cu tine însuți, dar rămâi doar cu speranța!
Bătălii necâștigate, nopți învinse, resemnări,
Să te-ncrezi numai în tine! De la cine așteptări?

Cine poate să-nțeleagă, sufletul, cuprins de jar?
Cine poate să-ți ofere, doar o clipă? În zadar...!
Nu mai căuta-alinare!Ochii răi s-au înmulțit!
Răutatea prinde aripi, gândul bun a amuțit!

Gând stingher mai lasă-mi șansa, unui zbor spre răsărit!
Știu că am venit pe lume, într-un veac, nepotrivit !
Nori de scrum îmi cern tristețea, pe obraji, și e păcat!
Tenta nopții lasă urme, spre un ,, Nu" prea apăsat!

Mi-ești în suflet

Dacă mă citești din umbră, atunci știi că n-am uitat
Locul tău rămâne sacru, mi-ești în suflet, n-ai plecat !
Nu s-a șters din mine vraja, ca o umbră te aștept
Dacă mi-ai privi în suflet, ai zâmbi și nu e drept .

Strigă lacrima fierbinte, glasul obosit ar vrea
Să iți spună : bună ziua, bun venit iubirea mea!
Stii, tristețea-mi cerne dorul dar uitarea n-are șanse
Te visez de-atâta vreme, pulbere de vise arse .

Dacă m-ai privi în față, o secundă doar noi doi
Te-aș ruga să faci minune, să dai timpul înapoi!
Te-aș cuprinde iar în brațe, buzele ți-aș săruta
N-am uitat măcar o clipă ,sunt tot eu iubita ta!

Rămâi cu mine

Sufletul mă ține trează, vocea ta m-adie-n noapte
Te-aș urma o veșnicie-n viața asta, și-alte șapte!
Te ascult și ochii-mi strigă: dragoste să nu mai pleci!
Îmi e teamă de durere, să nu-mi chemi nopțile reci !

Nu-i durere mai cumplită decât să cedezi treptat,
Toată bruma de speranță, să-ți dispară, în neant!
Timpul chiar nu mai contează, rătăcită-n mintea ta
Fără nici o bucurie, viața, oare-ar mai conta ?

Știu cum e să mor, iubire, singură, un suflet gol
Să te superi, rău, pe viață, că te-a păcălit c-un rol!
Gândurile să cerșească, apă, pentr-un suflet trist,
Să privești cu dușmănie, amintiri care persist!

Azi, când tu mă ții în brațe, totul pare încă vis!
Mă hrănești cu fericire, pe un cer deja aprins
Stelele ne cad în palmă, iar iubirea a învins!
Prinși de patima din suflet, totul pare necuprins!

Vinovați de viață

Mii de suflete prind aripi și pornesc spre cerul sur
Doamne, înțeleg mesajul!Am să tac și-am să îndur!
Azi mă simt sărac de toate!Cine-am fost și cine sunt ?
De-aș putea cuprinde-n brațe toată teama din cuvânt!

Suntem vinovați de viață și de vise pământii
Însă n-am crezut vreodată că mânia-Ți vom simți!
Ași în arta viclenie frați de cruce cu păcatul
Ne-am zidit, zi după zi, drumul, către necuratul !

Ar fi trebuit să ningă, alb, curat, o mângâie
Însă cerul plânge lin, în nuanțe de durere!
Anul asta-i o fantomă ne-a furat și a fugit
Sufletul trăiește-o dramă, bucuria ne-a pierit !

Am uitat să mai fim oameni

Am uitat să mai fim oameni, sufletul ne-a părăsit!
Suntem doar corpuri inerte, mila, azi, s-a răzvrătit!
Lacrimi care sapă șanțuri, pe obraji plini de ani,
Nu-și mai caută-alinarea, în priviri, pline de bani.

Orbi în lumea asta rece, vorbele nu au ecou
A-nflorit pe cer minciuna, deghizată în erou
Artificiul poartă trena, unei dame, fără rost
Unde să-ți ascunzi privirea, biciuită de un prost ?

Slovele uitate-anume, se vor răzbuna pe rând
Umbre conturate-n sânge se vor risipi plângând
Numai Dumnezeu, din ceruri, clipei, poate ordona
Însă noi prea-păcătoși, de păcat nu vom scăpa!

Unde-ai să te-ascunzi păgane, de biciul lui Dumnezeu?
Nu te va scapa mocirla-n care te ascunzi, mereu
Teme-te de clipa-n care socoteală îi vei da
Din păcate, nici pedeapsa, sufletul nu-ți va scăpa !

Dependentă de iubire

Dependentă de iubire, mi-ndrept pașii spre lumină
Și ascult, cu-ngrijorare, sufletul, cum îmi suspină,
Ce-mi rezervă viitorul ?Crede-mă, nu vreau să știu!
Am decis cu ani în urmă, ce-mi doresc și cum să fiu!

Am spus ,,da" la tot și toate, într-o clipă de delir
Mi-am dorit cu disperare, taina, stelelor s-o-nșir !
S-o-mpletesc cu clipe arse, pe un cer aprins de dor,
Pentru buzele dorite am spus: da, eu pot să mor !

Nu-mi e teamă de durere!Viața m-a-nvățat să iert!
Să combin ziua cu noaptea și cu zorii să mă cert !
Știu ce gust are tăcerea, ochilor, ce îi iubesc
Știu, și pentru toate astea, vieții, azi, îi mulțumesc!

Iubitul meu cu ochii miere

Mi-ești gândul înțelept cu inimă curată
O flacără ce-aprinde-n vise, noaptea, înstelată
Bărbatul sufletului meu, cu ochii miere
Tu mi-ai adus în suflet dorul, dulce mângâiere!

Sub focul privirii tale, sunt un început!
O inimă ce visa, într-o clipă, a renăscut
Azi, m-ai luat de mână, spre un nou răsărit
Împreună am gustat, iubirea, fără infinit!

Mă topește nevoia de tine-n nopți târzii
Îmi sfâșii sufletul de disperare, când nu-mi vii
Când curajul mă părăsește, te strig : Soare?
Cuprinde-mă în brate și teama-mi dispare!

Să nu strivești un suflet ce îți aparține
Pastreaza-mă, iubirea mea, în suflet, lângă tine!
Fă-mi loc în liniștea ta, tandru, să mă alinți
Mi-e dor de tine, de clipele cu sărutări fierbinți!

Miroase a iarnă, iubire !

Miroase a iarnă, iubire !Miracolul dalb se-așterne cuminte
Magia renaște în gândul curat, și-mi picură-argint, pe gene, fierbinte
Plutește în aer privirea de gheață, perdea de suspine târzii
Iar dorul se luptă, să mențină scânteia și gândul, că sigur tu știi!

Vântul zâmbește viclean la fereastră dar nu mă mai miră, deloc !
Mulțime de gănduri se plimbă-n odaie, timid prin umbră-și fac loc.
E frig în sufletul ce-și dorește iubire!Un foc ce arde mocnit!
E blestemul ce renaște din veacuri, pe câmpul, iubirii, de dor înrobit!

Miroase a iarnă, iubire!Miroase a văsc pe buzele ude
Scântei de dorinți în ochi strălucesc, iar vraja, ușor, ne pătrunde !
Și vii...scăldat de lumina târzie, în casa cu arome de dor
În brațele dorite durerile mor, iar umbrele se transformă în vise color!