Biografie

 

Decebal Armaşu  s-a născut pe 24 februarie 1968, în oraşul Câmpina, România. A absolvit Liceul Nicolae Grigorescu din Câmpina, promoţia 1986 şi Facultatea I.M.S.T. Bucureşti, Universitatea Politehnică, promoţia 1995.
 
Activitatea literară
 - colaborator al publicaţiei literare "Năzuinţe", a Liceului Nicolae Grigorescu, Câmpina, 1985-1986, sub îndrumarea profesorului doctor Ion Bălu
- Colaborator al ziarului "Evenimentul literar şi artistic", Câmpina, 1989-1990, coordonat de profesorul Gherasim Rusu Togan.
- laureat al festivalului de poezie "Nichita Stănescu", Ploieşti, 2005
- prezent în antologia "Aerul dintre coarnele cerbului", Editura Libertas, Ploieşti, 2005
 
 
Debut literar
A debutat cu Volumul de poezii: "Un alt anotimp", 2005, Editura Libertas, Ploieşti, Prahova.
 
 
Volume publicate
 
"Un alt anotimp", 2005, Editura Libertas, Ploieşti, Prahova.
"Dreptul la iubire", 2011, Editura ASLRQ, Montréal, Canada, volum bilingv român-francez, cu traducere şi prefaţă de Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin. Coautor la volum - Alexia Armaşu.
 
 
Fotografii reprezentative

 

 

 

Decebal Armaşu - Poezii

 

 

Un alt anotimp
 
Un alt anotimp - iubirea.
 
Tu cobori deasupra tuturor
lucrurilor.
...Dar nu, nu le umbreşti;
strălucirea lor e mai orbitoare,
încât tot Soarele se-nchină
Pământului.
 
Un alt anotimp - iubirea.
 
Tu cobori deasupra tuturor
oamenilor,
ca un nor zemos,
într-o arşiţă nebună,
ca să bem
din prea sete 
de dragoste.
 
Un alt anotimp - iubirea,
când eu aştept să-mi cobori
peste inimă.
 
 
Tunelul cu volute cameleonice
 
Nu mai există
senin şi cenuşiu;
...doar tunelul cu volute
cameleonice.
 
Trebuie uitat
infinitul,
pentru aducere
în dincolo de el.
Poate de aceea,
ecoul
s-a deghizat
în puseu de tăcere.
 
 
Iluzoriu
 
M-am zgâriat de mersul tău,
ca de o dragoste perfectă...
 
Neîmblânziţi,
animalic, ne petrecem
prin închisori fără gratii,
adunând cioburi
de spart infinitul.
 
Te-ai alunecat în ochiul meu,
într-o dragoste perfectă,
când, între noi
e doar o stare suculentă.
 
 
Apoteoza
 
Ţi-am ascuns sărutul
în palme;
...tu nu l-ai cunoscut.
 
Numai fantomele faraonilor,
maceratelor piramide,
vor fi aducere-aminte
a-ncolacitei mele iubiri,
pe trupul tău.
 
Păstratu-ţi-am şi trapul
evaporaţilor armăsari
ai tinereţilor noastre,
pe câmpuri cu inorogi
visători;
...paşii tai urmărit-au
ciuruite destine
cu trăiri de sfincşi jertfiţi
apelor morgane.
 
...Îţi voi tăinui
pe buze
un suspin.
 
 
Dragoste greşită
 
M-am săturat să te adulmec,
să te gust,
tu, totuşi panacee
pe trupul meu
de vin şi must.
Am uitat să te presimt,
când în carnea ta
mi-a încolţit turbarea,
de osul tău
s-a neclintit mişcarea.
 
Nu mai pot a sparge boemia,
sculptată, deja,
în aer domnesc,
nici măcar pe vertical,
puţin să mă urnesc.
 


Metamorfoza
 
M-aş preface-n lacrimă,
să-mi cad pe obraji,
pe piept să-ţi cad,
inima să ţi-o ascult
cu ochii...


 

 

 
 

De jale
 
Sunt foarte trist, tată!
Îmi las trupul lespede,
peste sloiul tăcerii mormântului tău,
întru` de marmură disc al lunii,
iar eu mă duc,
mă duc, undeva,
unde nu ştiu.
 
Sunt foarte trist, tată!
Lacrima mea este cuvântul,
pe care demult ar fi trebuit
să ţi-l şoptesc,
să-l fac arcadă peste lume,
apoi să-l urlu.
 
Plâng şi zbier, iubesc şi plâng,
când eu, de aici,
de unde nu ştiu,
îţi strig:
sunt foarte trist, tată!
 
 
Obsession


J`ai oublié mon coeur
dans un bleu jaloux,
Am uitat inima într-un albastru gelos,
quand le vert de la foret
et le silence des pierres,
când verdele pădurii şi tăcerea pietrelor,
volaient dans mon esprit
avec les ailes d`un ange.
zboară în sufletul meu cu aripi de înger.

J`ai oublié mon coeur dans ton ombre,
Am uitat inima în umbra ta,
quand les rayons de soleil,
când razele de soare,
inondaient le profond de ton mystère.
inundau adâncul tău mister.

J`ai oublié mon coeur
dans la lumière des étoiles,
Am uitat inima în lumina stelelor,
quand ton rêve de nuit,
când visul tău de noapte,
se cajolait dans un grand amour.
se alinta într-o mare iubire.

J`ai oublié mon temps dans ton temps.
Am uitat timpul meu în timpul tău.

J`ai oublié mon coeur...
Am uitat inima ...

J`ai oublié...
Am uitat...
 
 
Aporie
 
Mă orbesc de lumină şi văd întuneric.
Temători, ochii vor iar lumină,
ca să mă orbesc.
 
Mi-e teamă de întuneric şi văd lumină.
Orbiţi, ochii vor iar întuneric,
ca să-mi fie teamă.
 
Aşa văd ochii mei...
 
Aşa vor ochii mei...
 
Doar ei...
 
 
Taina
 
Gândesc acel genune
în care magic
să-ncep a scrie
cuvintele în aer.
 
Simt acel sentiment
pe care mă rotesc
în jurul lor,
al cuvintelor.
 
De aceea,
nu am văzut
ceea ce trebuia văzut;
ochii mei sunt ochi
din ochiul adâncului
de nevăzut.
 
De aceea,
nu am auzit
ceea ce trebuia auzit;
auzul meu este auz
din auzul tăcerii
de neauzit.
 
Gândesc acel genune...
 
Simt acel sentiment...
 
 
Doar o trecere
 
Am tras o linie,
sărind-o;
m-am întors,
ştergând-o.
Apoi, am plecat
mai departe...