Biografie
Marius Chelaru este un eseist, poet,
prozator, traducător, promotor cultural, critic literar şi editor de
origine română. S-a născut pe 30 august 1961 în oraşul Negreşti,
judeţul Vaslui. Este absolvent al Liceului “Costache Negruzzi” şi
Liceului nr. 8 Iaşi. Urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe
Economice, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi (absolvită –1990).
Marius Chelaru este membru al Uniunii Scriitorilor din România,
membru al Clubului Junimea, Iaşi, membru onorific al Fundaţiei
Maison Naaman pour la Culture, Beirut, Liban, membru al Societăţii
Române de Haiku și membru World Haiku Association, Japonia (din
2007).
Activitate literară
1990, redactor la revista TIMPUL, Iaşi
1991-1993, redactor la revista CRONICA, Iaşi,
redactor la editura JUNIMEA, Iaşi din 1993
redactor - şef la aceeaşi editură din 1998
1999-2000, director al editurii JUNIMEA
2000-2004, director la editura SAKURA
2000-2002, director la editura PARNAS
2001-2002, director executiv la editura TIMPUL
2001, Consilier editorial la revista ACCES (Paşcani, judeţul Iaşi)
2003, redactor la revista POEZIA pentru secţiunea eseu,
2006, redactor la revista POEZIA la secţiunea eseu şi poezie
din 2007, secretar general de redacţie şi redactor la revista POEZIA
pentru secţiunea eseu
din 2008 redactor şef adjunct revista Carmina Balcanica (Iaşi,
Brăila)
din 5 septembrie 2008 secretar al Asociaţiei Revistelor şi
Publicaţiilor din Europa (ARPE)
Director sau coordonator/ supervizor al unor programe de presă şi
distribuţie de carte din sectorul privat la nivel naţional sau
regional, fost asociat la câteva companii de distribuţie sau/ şi
editare de carte
Consultant pe probleme de management, tehnici de lucru şi design
editorial
Volume publicate
1 „Pelerinul“, poezii, colecţia Debut, JUNIMEA, 1996 – debut
editorial
2. „Două Kakemono închipuite din ţara unde înfloreşte spiritul
limbii“, poeme haiku şi tanka, TIMPUL, 1996
3. „Japonia, ţara unde înfloreşte spiritul limbii“, eseuri, TIMPUL,
1996
4. „Femei“, poezii, JUNIMEA, 1997
5. „Alt fel de sinucidere“, poezii, JUNIMEA, 1998
6. “Chiriaşul timpului”, poezii, TIMPUL 1999
7. “Amanţii iluziei”, poezii, 1999
8. “La descălecatul prezentului”, poezii, SAKURA, 2000
9. “Sayōnara”, haiku, ediţie bilingvă (română-engleză), Iaşi, 2000
10. “Tai Ping”, roman, UNIVERSITAS XXI, Iaşi, 2001
11. “Abraham şi muntele nebun sau lumea lui AltFaust”, Iaşi, 2001
12. Jihād. Chipul lui Dumnezeu în oglinda războiului sfânt, eseu,
Timpul, Iaşi, 2004
13. „Cartea între Orient şi Occident” I , eseuri critice, Editura
Timpul, Iaşi, 2004
14. „Cartea între Orient şi Occident” II , eseuri critice, Editura
Timpul, Iaşi, 2005
15. „Poezia Orientului de la Khayyam la Tagore”, eseuri critice,
Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2005
16. „Poezia Orientului de la Khayyam la Tagore. Asia de Sud, Sud Est”,
eseuri critice, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2005
17. „When the present settles down”, poezii – volum în limba engleză,
Timpul, Iaşi, 2006
18. „Cartea între Orient şi Occident” III , eseuri critice, Editura
Timpul, Iaşi, 2006
19. „Cu sufletul pe buze”, eseuri critice despre scriitori de limbă
albaneză, Timpul, Iaşi, 2006
20. „Istorie şi poezie în cultura arabă”, eseuri critice, Editura
Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2006
21. „Poezia Orientului. Clasic şi modern”, eseuri critice, Timpul,
Iaşi, 2008
22. „Simfonia-a singurmiljei” / „Simfonijata na osamenosta”, versuri,
ediţie bilingvă: aromână – macedoneană, traducere: Vanghea
Mihanj-Steryu, Dru{tvo na pisateli i umetnici Vlasi od Makedonijam,
Scopia, Republica Macedonia, 2008
23. baladë përditshmërie (baladă cotidiană) – poezie, volum în limba
albaneză, versiunea în limba albaneză: Baki Ymeri, redactor de carte
Sali Bashota (Prishtina, Kosova) apărut la Editura Fundaţiei
Culturale Poezia (în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor
din România), Iaşi, 2009
Premii literare recente
Premiul asociaţiei culturale „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, 2005, „pentru
promovarea literaturii străine în context românesc”
Premiul Uniunii Scriitorilor din România la secţiunea „Eseu”,
filiala Iaşi, 2005
Premiul Maison Naaman pour la Culture, Beirut, Liban, 2006
Premiul asociaţiei culturale „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, 2007
Premiul pentru critică al revistei „Convorbiri literare”, Iaşi, 2008
- Linkuri despre autor
-
-
Wikipedia
-
Blog personal
-
Revista Poezia
-
Letras Rumanas
-
Convorbiri literare
-
Naaman Culture
-
-
-
|
- .lumea. azi
-
-
- .cînd am ajuns
- lîngă năvodul acela
- în care un ochi de peşte ascundea
lumea
- religia lui îşi pierduse culorile
de pe pleoape. acum arăta
- ca o pădure fără frunze. m-am
plimbat apoi gol
- pe plaja din solzii lui
- la braţ cu deşertul
- cu blocul tău
- cu străzile păturite în punguţe de
plastic
- cu toate femeile
- în timp ce din degetele mele zburau
păsările
- salvate de gripa aviară. în Deltă
raiul stă la taclale cu iadul. un cioc de pasăre retezat
- paşte din palma călăului în costum
de protecţie.
-
- pe ţărmul oraşului
- rătăcit în ziua de azi
- şedeau locuitorii. ghiceau în
cărţi. tarot
- .nu ştiam de ce locuim toţi în
aceeaşi zi.
- pe cer
- două căprioare păşteau stelele
uitate de peste noapte.
- fiecare bărbat se scălda în
frumuseţea acestei zile părăsite de iubiri
- ca într-o inimă în formă de bazin
olimpic
- o stradă părăsită sîngerează.
- la TV
- procurorii controlează conturi de
politicieni. două mitinguri aşteaptă la colţ un pretext
- care nu mai curge din degetele
zilei.
- dacă n-ar fi fost Voltaire poate
eram mai puţin cinici.
-
- am depus un ţînţar plin de sînge
adus cine ştie de unde pe masă
- .la TV
- inundaţiile devorează vieţile
oamenilor şi nimeni nu plînge.
- am aplecat partea de nord a mesei –
ţînţarul a plecat spre abis.
- goi
- ca nişte prunci peştii se zbat în
năvoade
- plîngînd după păsările arse.
oamenii strigă înlăuntrul lor. se tîrăsc printre sufletele celorlalţi
- speriaţi că încă trăiesc.
- nişte sfinţii care mă aşteaptă din
copilărie îmi citesc poeziile
- tipărite cu carne pe foaia zilei de
azi
- simt lumea cum curge prin venele
mele.
-
- absurd
-
- cheia înţelesurilor e legată de
gleznele lui Dumnezeu
- undeva unde nimeni nu priveşte
maleficul în ochi
- printre îngerii cam şleampeţi
- Adam o cată pe Eva ’ntre orele
neivite din palma Lui
-
- cerul are culoare de amintiri
urcate în dintâia clipă
- Edenul e încărcat cu frunze care
cad întruna
- acoperind toţi şerpii
- o talpă de femeie uitată printre
fructele fără înţeles pentru nimeni
- aşteaptă bărbatul care să o
privească
-
- poeme de plecare plutesc peste tot
- ca o supă de despărţiri
-
- de ce rîde Adam e o altă poveste
-
- la un colţ
- verbul a nu fi rînjeşte din
toate literele
-
- poezia e cheia ochilor lumii
-
- .cînd eul meu se mişcă supărat
- faţa ta e fără formă
- culoarea cerului se schimbă a gri
- iar eu scot din inima mea înapoi
toate culorile
- le dăruiesc copiilor
- ca pe nişte mere coapte în sos de
poveşti fără taţi
-
- plutesc prin cer între iubiri care
cresc între salcîmi
- mă las peste oraş ca o ploaie şi
curg în pămînt
- mă plimb printre cei care au fost
şi aşteaptă să fie uitaţi
- pe stradă un ţăran .nu înţelege
unde e satul .se plimbă
- printre locurile pe care trebuiau
să fie copaci
-
- femei frumoase
- aşteaptă izolate ca nişte crisalide
în secunda asta
- în care moartea geme de neputinţă
că toţi vor rămîne tineri
- oare
- o să se mai împrăştie vreodată
amintirile pe cîmpuri
- îngrăşînd pămîntul pe care cresc
ochii noştri
- povara din sufletul fetei de vizavi
se surpă pe zidul din faţă
- în valuri de sînge
- merele ca nişte nori de ploaie
lăcrimează în palma
- în care ar trebui să fie sabia
-
- iertarea ultimă e aceea care
dezleagă spaima de gard
- lăsînd-o să alerge – cerb născut la
prima naştere a lumii
-
- pe umerii celui din faţă e
construit un oraş de lumină
- pe pleoapele tale o grădină de raze
- poezia e cheia ochilor lumii
- orice viaţă cultivă în grădina ei
tainică moartea
- iar eu
- sînt o pagină din Carte.
-
-
-
- gnoză
-
Într-un colţ al ruinelor se află mulţi bărbaţi care
citesc misterele înscrise pe tabla existenţei. Alături de harababura
roţii destinului, ei ştiu lucruri uluitoare şi călăuzesc măgari
străvechi text gnostic
-
- .labirintul care sînt mă
construieşte
-
salahor-demiurg cu gigantici ochi de pripas
-
atîrnaţi
- de
picioarele fiecărui pelerin prin viitorul-prezent
- uneori cu iubiri
- alteori cu dorinţe trunchiate
- mărşăluiesc
- Ianus cu chip croit din doar
începuturi
- printre
- neavute amintiri
- călcat mă las de paşii tuturor
celor cari au fost
- zăgăzuiţi într-o literă/ prizonieri
într-un cuvînt
- pe care mai nimeni nu-l mai ştie
când a murit
-
- a avea
- piatră pe care calcă toţi cei care
urcă
- muntele atotneurcat
- .uneori pretind chiar că sînt
propriul meu urmaş
- smerit
- călare pe asinul călare pe umbra
mea călătoare
- mă reazem de prima mea întîlnire cu
mine pe muntele Nicăieri
- mă strecor ca un ceva
dureros între viaţă şi mine
- dincolo de prezentul-prezent
- mă aşteaptă clipa naşterii mele
- cu ochii către locul lui Dumnezeu
- aştept în apele şerpeşti ale lui to
ti en einai
-
- mă scald de două ori în apele
aceluiaşi eu
- încă o poveste de dragoste care
nu s-a mai născut
-
- .femeia mă privea printre coastele
oraşului care ne înghiţise pe toţi
- cu ochii aceia în care adunase
toată culoarea pădurilor
- am invitat-o să ne plimbăm pe
câmpia din amintirile mele cu tata
- unde plouă cu cântece şi broaştele
se descompun în flori
- şi păsările împrăştie culorile
peste tot
-
- .privirile ei stăteau ca o pasăre
pe umerii mei
- stătea încurcată în holul
alegerilor importante
-
- - în spatele meu cineva strigă
.pleca cu maşina lui veche
- la plimbare printre vieţile
celorlalţi .pe noptiera vecinei
- de peste drum doarme de câţiva ani
o biblie –
-
- rochia lunii e tivită cu vreo doi
nori pufoşi
- stelele sunt nişte balerine care
ţopăie deasupra tuturor vânturilor
-
- o naştere se imprimă în clipa asta
pe obrazul nopţii
- o mamă fericită plânge hrănindu-şi
mintea cu lacrimi
- urmele oamenilor hrănesc strada
hulpavă .ce vrei, aşa e în oraş
- doi vechi comunişti plâng după
„înainte”
- un isteric îşi acoperă ochii de
prea multă ură
-
- oraşul vânează suflete în noaptea
destrămată ca o pânză veche
- aici unde toţi se prefac că ştiu
dacă există Dumnezeu
-
- coastele oraşului se umflă a somn
- e noapte
- .privirile ei cad împreună cu noul
în balta de peste drum
- încă o poveste de dragoste care nu
s-a mai născut
Ceea ce era
pentru un lucru a fi (Aristotel, Metafizica, cartea Z)
|
-
-
- învăţăturile străinului către fiul său
- pe
care l-a vîndut
povestea rătăcită printre dinţii serii se aşterne printre noi
e despre un copil vîndut pe 30 de cuvinte
despre-un străin adus de glasul ierbii nici vii şi nici moarte
pe buzele unei femei uitată de dorinţă, pe care cresc crini
cineva golise lumea de bărbaţii pe care i-ar fi putut iubi
din ce în ce mai lent singurătatea valsa cu nopţile ei
actorii-spectatori erau şi filosofi
lucrînd la prezenţa ei
păreau a fi chiar ce jucau/ crini străini
pe scena ca un cerc preaplin cu iluzii şi surogate de real
cînd am plecat
povestea a rămas pe drumul răstignit peste singurătatea serii
acolo unde muţenia şterge orice iluzie
doar străinul aşteaptă de vorbe părăsit să-i crească fiul
la colţul unei zile păstrată numai pentru asta
regula după care poţi uita
.totuşi
de ce nimeni nu spune nimic
despre asemănările diavolului cu bunul Dumnezeu?
.am ars încă o dată Biblioteca din Alexandria
cînd m-am stropit cu apa mirării prefăcută-n piatră
literele care mă compuneau erau
dorinţe cu dinţi grei
pitulate în ochiul care-L privea
mereu
la augustinianul prezentul-prezent
ochiul mă separă de ceilalţi ca nişte cai galopînd către ieri
numele meu e atît de straniu cînd se ascunde de mine
întotdeauna uit că sunt eu
.camera mea răsucită ca o foaie de hîrtie
pe care literele înfloresc pînă ard a poezie
.seara/ cînd florile sorb inimile lăsate la îndemînă
mă întîlnesc cu toate cuvintele mele cu poftele aţîţate
ne privim curioşi şi începem să ne urîm
în prispa cărnurilor noastre
iubiţi uitaţi de iubirea-căpuşă irevocabilă
.ziua care trebuia să înceapă
e plecată cu aceleaşi femei pe care nu le-am avut
.noaptea nu mai poate să se nască
timpul a uitat să plece din oasele descărnate ale serii
peste care cuvintele mele s-au tolănit
ridic paharul şi vinul
ca pe un plînset de copil
se bea ca o pedeapsă
privesc la clipa aceasta care mă ţine suspendat în mine
cum la singura poartă spre iluzia
pe care toţi se încăpăţînează să o numească libertate
…numai de mi-aş aminti
ultimul lui portret
la moartea tatălui meu
Umbra rezemată de perete
faţă în faţă cu trupul zugrăvit
în infinite faţetele strigătului - ospăţ al durerii stăpînă
Ochii trimit cu disperare durerea pe mîinile crispate
care se feresc din calea cuvintelor
Fereastra
mîngîiată pînă la sînge de palmele soarelui
respiră lumina
Palmele
care altădată mîngîiau fuga spre dragoste-a sînilor femeii
azi
cu greu opresc din goană respiraţia - amuletă a vieţii
Lumea abisului îşi începe zidirea în inima lui
dăruind-o cu miraj de paradis
refugiu din calea spaimei
Umbra se cufundă lin lepădîndu-se de simţuri
dincolo de dorinţă în rugă şi amintire
de pe cînd lumea avea faţă de sticlă
seara aceea nu s-a mai născut nimeni
mugurii
sîni surîzînd ca irişi de lacrimi năimiţi
înflorit-au înlăuntru
braţele mele înfrunziseră despărţindu-se de noroc
lacrimile - cristale abstracte de suflet –
urcau înapoi către ochii pe care nu-i mai găseau
liniile toate erau compoziţii de puncte dezlînate
fiecare suprafaţă însemna un veac de amărăciune
de vînzări atît de perisabile
nimicul îmbrăca fiecare zori de zi
stelele păstrează tăcerea
noaptea mă colorează în întuneric pînă şi pe gînduri
aşez douăsprezece farfurii şi încă una
apoi iau cina la care aştept pe cineva să înţeleagă
singurătatea lui a nu mă mai vinde
sînt vulnerabil şi nemuritor
zugrăvit de pana poetului
beat de uimire
culcat în inima mea
pe faţa de sticlă a lumii
despre iluzie şi discrepanţă
paşii mei mă urmăresc ca nişte beduini care caută oaza
la celălalt capăt al unui peisaj amintirile şed la o bîrfă
- mă doresc îngenuncheat pe picioarele celui care am fost
ori
doar rîd de mine ca nişte nebune –
după fiecare colţ de clipă o prietenie mă aşteaptă
ştiind că nu va întîlni nicicînd
sufletele lumilor în care n-am fost se leapădă de mine
iubire cu iubire
vînzîndu-mi liniile trupului
cele mai abstracte răspunsuri îmi împietresc în oase
cineva mi-a spus cu hotărîre că eu chiar trăiesc
am alocate persoane cu care să mă laud că trăiesc
zile pe care să le aştept
ca un măr la marginea pustiului
iubiri
lacrimi păşind din început în început
pe care să le sorb
cuvinte pe care să le arunc ca pe zaruri
în colţurile întîmplărilor cu mine
într-o zi cu pielea întinsă
la un sfîrşit de metaforă iluzia şade cu picioarele în gol
bălăcindu-se
în orele care se sărută-ntre ele
în albastrul complicat care e ziua asta plină de întîmplări
o Doamne
poate chiar exist
|