Biografie
Melania Cuc s-a născut la 22 iunie 1946 în
judetul Bistri ţa Năsăud, România. Este jurnalist, membru al Uniunii
Scriitorilor din România, membru al Societă ţii Ziariştilor din România,
membru al Academiei Artelor, Ştiin ţei
şi Literaturii, Oradea.
Activitate LiterarăMelania Cuc a debutat
în publicisticã în 1962, în cotidianul "Fãclia"
din Cluj. Colaborãri intense (1975-1989) la Radio România (cu tablete,
reportaje literare etc.). A fost redactor la editura
"Bir Contact" Bucureşti, secretar general de redacţie la
publicaţia "Curierul Sãnãtãţii" şi redactor la
"Flagrant" iar din 1998, şef al subredacţiei "Transilvania de Nord"
pentru sãptãmânalul TOP BUSINESS, apoi la cotidianul RǍSUNETUL din
Bistriţa. A fondat şi coordonat publicaţiile: "Gazeta de Cernavodã" , "Gazeta
de Medgidia" (1991) şi "Şapte zile bistriţene" (2004). Debut radiofonic
(cu grupaj de poezii) la Radio România în 1972. Debut literar:
Luceafãrul, 1973, cu poemul "Plopii în Ardeal". A publicat grupaje de
poezie, eseuri şi reportaje literare în Luceafãrul, România Literarã,
Contemporanul, Flacãra, Femeia, Pentru Patrie, Tribuna Informaţia
Bucureştiului, suplimentul Scânteii Tineretului, Munca, Sãptãmâna,
Litera Nordului, Grai etc.
Premii literare
Deţine 16 premii pentru poezie, eseu şi roman, dintre
care "Mihu Dragomir" Brãila, "Panait Cerna" Tulcea, "Moştenirea
Vãcãreştilor" Târgovişte, "George Coşbuc" Bistriţa, "Mihai Eminescu"
Botoşani, "Liviu Rebreanu" şi "George Coşbuc" Bistriţa,
"Octavian Goga" Cluj-Napoca ş.a.m.d.
Obţine în 1989 premiul pentru
publicisticã la concursul "Mihai Eminescu" de
la Botoşani.
- Peisaj lãuntric (poezie), 1985 - editura Litera
- Dincolo de jertfã şi iubire (poezie), 1991- editura
Macarie
- Impozit pe dragoste (roman), 1990 - editura Macarie
- Vine Moş Crãciun (poezie pentru copii), 1999 –
editura Rãsunetul
- Galaxii paralele (eseuri), 2000 -editura Rãsunetul
- Destin (prozã), 2000 – editura Rãsunetul
- Tablete contra disperãrii (eseuri), 2002 - editura
Aletheia
- Cinând cu Dracula (roman), 2003- editura Aletheia.
Prezentatã drept ,,cartea sãptãmânii,, de cãtre Dan C. Mihãilescu la
emisiunea ,,Parte de carte,, de la PRO TV în martie 2004. Cartea a
fost prezentatã şi pe alte posturi TV, inclusiv pe TVR Internaţional.
- Biografia unui miracol (prozã monografică), 2003 -
editura George Coşbuc
- Versuri scrise pe zãpadã (poezie pentru copii),
2003 - editura George Coşbuc
- WWW.rebel.2004.ro (tablete), 2004 - editura George
Coşbuc
- Cãsuţa cu poveşti (ediţie bilingvã, literaturã
pentru copii), 2005 -editura George Coşbuc
- Şotron (tablete), 2004- editura George Coşbuc
- Fructul Oprit, editura Karuna Bistrita, 2006
- Iisus din podul Bisericii, editura Limes Cluj
Napoca, 2006
- Fără nume - editura George Coşbuc, Bistrita, eseuri/şotron,
decembrie 2006
- Femeie în faţa lui Dumnezeu, proză, Editura Eikon,
Cluj Napoca, 2007
- Graal, roman. Editura Nico Tg. Mureş
- Miercurea din cenuşă, roman, 2008,
Editura Zip din Bucureşti
- Dantela de Babilon, 2009, roman,
Editura Nico, Tg. Mureş
- Autoportret, poeme, 2010, Editura
Nico, Tg. Mureş
- Vânătoare cu şoim, Editura Dacia,
2010
- Fotografii reprezentative
|
-
-
Vehicul Vetust
-
- Ce
hoaţă-i căruţa vremii-vremuite în care tot urc şi cobor ca ciutura
fântânii în alte şi alte ispite!
O furnică tot mai mică, un bob de mac sălbaticit în lacrima de sticlă
topită sunt… totul sau doar o Nimică moartă de frică.
Copiez la sentimente bete de sete.
Caligrafiez imperii în care îngerii spală în violet curăţătoria
imprimeriei de idei sparte în măsele.
Pe taraba cu piese de schimb anotimpurile stau trimfătoare ca o
cocardă prinsă la reverul acordeonistului ce şi-a modelat palmele-n
talgerul milei umanitare.
Bani şi bani cad egal în ţuica din pahar.
Nu mă încred în detalii nici în relieful Planetei în care cultiv
prăvălii de consumat oxigen din butelii de sticlă.
In locul lampagiului care sunt îngerul de serviciu pe contingentul
prezentului prinde încheietura mâinii care ţine în echilibru precar
flacăra neonului violetă.
M-am cuminţit eu subit sau… voi nu mă mai luaţi în serios prin cercul
de cretă !?
-
-
Pomul bun şi pomul rău
-
- In
decorul livezii prin care fierezul şi hyphantria îşi fac de cap ca o
holeră postmodernistă şi impasibilă la pedeapsa admisă, în stratul cu
vegetale saturate de vara spaţială se înnt ca în cofa plină cu
cerneală reală.
Un titlu de carte foarte veche cu sigiliul nou trag după mine.
Viaţa chinuie mâna ce ştrege ca batista din pânză de păianjen
fereastra trenului ce duce recruţii în permisie tot mai târzie.
A fost vremea cireşelor foarte acide.
Blana nevăstuicii arde în flaconul cu vopseaua modernă, străvezie a
dimineţii de iunie.
Poemul de piatră şi poemul de apă îşi scot ghiarele prin roca de la
marginea şoselei de stele şi gropi transmisibile.
Ce pură-i livada asta, smulsă din rădăcina-i pivotantă ca un morcov de
smalţ extrem de subţire!
Ce septică şi mimetică-i căderea în dizgraţie a unui cap de regină,
aşa privit ca eveniment monden prin catacombele europene ale
întrebării divine!
Un pom bun şi un pom rău cresc laolată în tumulul unde mi-am depozitat
armele din sezonul vânătorii trecute.
Fiarele captive vin nechemate la buza oglinzii vetuste.
-
-
Mărturisiri
-
-
Scriu din amintri ca şi cum m-aş îneca în butoiul cu vinul din anul în
care am învins filoxera.
Mărturisesc creşterea debitului de sânge curat din arterele care-mi
ţin pe verticală scheletul fragil de pământean înţărcat de albastru
înaltului.
Un arbore costeliv e partea mea dreaptă şi partea mea stângă din omul
care a învins evoluţia speciei corozive.
Imi prind în cătuşe mâinile bine şi urechile-n casca de şi de zgomote
plină .
Sunt cuminte ca insecta care a avansat încă un stadiu de năpârlire, a
devenit adultul eliberat din cămaşa pielii unei caraghioase gorile .
Zbor de probă
Trudesc în atelierul robotului din mileniul trecut.
Bat argint brut peste aluatul dospit şi nu vreau să ştiu că… intru
într-un un alt fel de plugărit prin timp prost plătit .
Borduri de brânduşe cresc carnivor pe gingia de smalţ a dintelui pe care
l-am înfipt în prescura poetului ce se luptă cu corbii din rondul
perfect cadenţat al cetăţii.
Execut zbor de probă în deşertului prin care Drumul Robilor se târăşte
ca o linsoare de molie, un fel de dor de zbor al pajurei jumulită de
pene şi dedată la înalturi şi la toate rele pământene.
Doar larva din fluturele prins se crede himeră ce moare strivită de
cuarţul amestecat cu zăpada din betoniera universului închis într-o
sticlă de bere.
Inexact şi subiectiv înscriu în computer lungile-mi călătorii prin
somnul ce şerpuieşte-n asflatul cel viu.
Gravez silnic şi zilnic miniaturi pe gura sacului cu care-mi car
îmbrăcămintea de duminică şi sufletultot mai peregrin.
Incă stau pe picioare, stau ca floarea de soare în propria-mi închisoare.
Sunt literă lângă altă literă zdrenţuită în manuscrisul bătut pe istoria
strânsă în braţe de ploaia ce habar nu are de dragoste ca stare.
Mă fluieră toţi huliganii din stal şi vântul turnat din pahar în pahar…
Sunt ca mânzul de inorog care o dată scăpat dârglog îşi creşte aripi şi
uită ca a fost într-o vreme olog.
- Zbor
-
- Ies puii rândunicii pe
prichiciul solar.
Aerul din osul piciorului păsării este tot o ispită şi nimeni nu îşi
mai aduce aminte de vechiul, negustorescul galantar alb ca de var.
In jurul stolului norii transpiră sub pleoape deşi nu-i nici zi şi
nici noapte.
Ce poveste, ce basm am scris peste noapte, un şirde cuvinte în care
tânărul moare şi bătrânul se preface numai că tace.
Bob cu bob mercuru-l adun în aripi şi grade telurice.
Seismul topeşte calota cu gheţuri polare şi pasărea nu mai are scăpare.
Tu stai la un capăt zbor, Precistă, eu, la celălat, pe postul unui
cleşte de rufe, siguranţă pentru seninul pe care nimeni nu ţi-l ia de
pe frunte.
Stăm ca păstorii de turmă, cu tâmpla pe braţ şi carnea pe lava ce
fierbe sub roca ce urlă.
Din groapă în groapă, din hău în alt hău, sârguincioasă execut
exchibiţii în numele Tău.
Golită-i toată covata în care, ca peste un leagăn, în pâine mă apleci
spre iertare.
Fac parte din stol deşi zbor doar în somn, ca rindeaua-n talaşul ce
creşte pădurea cu păsări ce cântă de zor.
|
-
-
-
-
-
-
-
- Dresor de vulturi
Viaţa mea ia luntrea şi moneda de schimb pentru a
cuceri negustoreşte laguna Istoriei imposibile.
De ce-mi calc vorba şi umbra mereu mişcătoare, dispreţuind zborul , eu,
care am dresat vulturi şi nu târâtoare?
Am zile de rezervă în cartuşieră şi peştii credinţei foarte vii pe plita
unde mititeii sfârâie şi asudă ca mucenicii credinţei.
Fumigena modernă asfixiază bruma sfinţirii şi iedera îmi sugrumă vorba
cea bună ca pe un picior de mireasă o jartieră de gumă.
Vin în trombă limuzine şi ulcele golite la pomana ce a luat locul
ospăţului din capătul mesei uitării interzisă în vise.
Nu mai este loc nici timp de împletit ciorapii în care să încapă toate
darurile pe care nu le-am primit niciodată în copilărie.
Mă simt trădată ca un stradivarius abandonat pe prispa palatului în care
orga electronică mugeşte sub crucea unui înger cu aripile din celofan
uns cu parafină.
În camera unde...
- Intre pereţii bucătăriei insignifiante e loc destul
pentru două vetre gemene şi perfecte.
Cresc în grămezi gunoaie biodegradabile şi viruşi scăpaţi din
laboratoarele ingineriei genetice viitoare.
Păsări fără aripi umblă aiurea prin orgada în care floarea galbenă
ştie exact drumul pe care se duce la cârciumă soarele.
Sunt un bucătar angajat ca o moaşă de sat, tai carnea grasă şi semnez
pentru eliberarea păunilor din ograda semnului heralid al castelanului
de provincie.
Uneori mai şi aţipesc, cu tâmpla pe umărul fiului pe care tu,
Precurată, îl vezi în cel care a rupt gardul spitalului şi a evadat
din durerea cărnii.
In camera de gardă, chiar lângă stradă, mai flutură încă mâneca
halatului Său, stropul de sânge din eprubeta experienţei imperfecte.
Există semne în zodii şi în cearcănul tincturii de iod de pe dunga
ceracefurilor folosite la reanimare cobailor
Dau un rinichi şi un malaxor de nisip pentru o inimă tânără!
Oamenii-n alb umblă prin străchini, cu un metru,cu doi metri… înaintea
maşinilor de călcat pergamanetul răbdării Pământului.
- Zidării
- Mă confund tot mai mult cu unghiul pereţilor, cu
punctul unde tavanul de moloz colectiv aude tot şi estompat gălăgia
bulevardului retras sub asfaltul pe care-l decojesc picamerele.
Care-i statutul de drept al zidarului ursuz şi unde-i buldozerul şi
piatra răbdătoare de la temelia edificului în care-mi depozitam an de
an reumatismul şi aspirina salciei plângătoare?
S-a preschimbat ceva în ordinea firii umane încât mersul pe apa-grea
este inegal în infarturile vaselor de sânge prin care trece mărfarul
generaţiilor.
Sunt hamalul ce car cărămida şi varul, sufletul cu care ridicam
hambarul pentru ca şoarecii să doramă nestingheriţi ca într-o cochilie
din peretele în care Ana îl suduie pe Manole.
In lipsă de reguli în regun, legenda şi-a tras termopanele.
Reconstitui doar conştiinţa mulţimilor ce aruncă cu oase roase ca
piatra de apă, în câinele de rasă incertă.
De la streaşină la şarpantă stă trupul femeii, stă şi aşteaptă
celebritatea ca o munie din piramida în care fungi ucid agresorul şi-l
îngroapă în pucioasă aprinsă.
- Căderi
- Pe discul de ceară al timpanului cad greierii
toamnei şi… nu mai aud cum tamvaiul îşi frânge şira spinării şi frâna
în mâna vatmanului se infectează de hepatită.
Frunzele-s gabene după accident banal de la marginea alunecoasă de
zare în altă vâltoare.
Privesc cu dioptrii sigure cum secundele o iau razna printre degetele
cu inele grele ca prăselele cuţitelor de vânătoare de şoareci .
In coate, în splină în vitează mare vine avalanşa plină ochi cu
sufletele migratoare.
Intre mie şi ploaia calsutrofobică-i doar fereastra de apă potabilă,
căderile imperiale şi aripi pe care le aveam mai ieri la picioare!
Cîte drumuri am călcat înapoi prin ninsoarea cu pulberi de carne
uscată şi sare!
Am rămas sus pe raft doar caiaua de la potcoava unui cal de furat,
biet piron descărnat de starapul ce nu-şi mai găseşte rostul şi
barosul care să-l bată în cap.
Cad peste falii din fosile virgine stoluri de gânduri ce ştiu ciuguli
carnea macră din ciorba sintetică a zilei de mâine.
-
-
- Șoc
-
- Nu am marfă , nu am bani şi vara asta-i lehuză pe
moarte.
Sunt un veterinar hoinar şi-n spitalul experimental oxigenul captiv ce
stă la taifas cu visele abia eclozate.
Pansoane de negru şi alb cad pe tava cu şahul abia inventat.
Eu aş putea sigur să ţin cont de verticala imaginii răsturnate, de
naştere şi moarte, de toate notele solfegiului tensiunii arteriale, pe
care l-am repetat zi şi noapte numai pe vocale.
Imi lipseşte curajul prizonierului, durerea care cicatizează rana
buricului din scoarţa Pământului.
Am nevoie de şocul iniţial, model alb ca obrazul de var al unui
cămătar cu toate conturile închise pentru inventarul primar.
Sfinţi sunt doar neliniştiţii, neuronii şi dinţii !
Eu trăiesc şi locuiesc în gura unui clopot colosal, liberă ca
adolescenta scoasă de-o mătuşă bătrână la bal!
Mă simt fatal de reală , în rochia casantă ca un ochi de cristal care
lacrima-şi spală!
Ţip în van, sunt diapazonul lovit de pereţi, de tavan.
|