|
Biografie
- Rodica Elena Lupu
s-a născut în Războieni-Cetate, judeţul Alba.
-De profesie consilier juridic, sef Serviciu Relaţii cu Publicul în cadrul
Ministerului Transporturilor, director Editura ANAMAROL.
-Membru de onoare al Asociaţiei Interculturale „Ars Longa” din Nürnberg, a
Asociaţei Române pentru Patrimoniu, apare în WHO IS WHO – Enciclopedia
Personalităţilor din România, 2006.
-Ca autor, semnează uneori şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.
-A publicat peste 30 de volume de proză şi poezie:
2001:”Vacanţe, vacanţe” Editura Publiferom, Bucureşti.
2002: „Prăjituri şi sfaturi de la mama şi bunica”, Editura Publiferom,
Bucureşti; „Ieftin şi Gustos”, Editura Dacia, Cluj Napoca, „Sfaturi şi
prăjituri de la mama şi bunica” Editura Curtea Veche, Bucureşti;
2003: „Vacanţe, vacanţe”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, Vacanţe... Marea
Britanie, Vacanţe... Italia, Vacanţe... Grecia, Vacanţe...Israel, Vacanţe...
Spania, Editura Anamarol., Bucureşti;
2004: „Vacanţe, vacanţe… Drumuri printre amintiri”, vol. I şi II, „Vacanţe,
vacanţe… Romanie plai de dor”, „Prăjituri şi sfaturi de la mama şi bunica”, „Glasul
inimii”, roman, „Timpul judecă şi plăteşte”, roman, Editura Anamarol,
Bucureşti;
2005: „Mâna destinului”, roman, „Miracolul vieţii”, roman, „Eterna poveste”,
roman, „O umbră din trecut”, roman, „Ieftin şi gustos”, „Sănătate şi frumuseţe”,
din colecţia „Tainele mării nu se cunosc de pe mal“, au apărut: ”Vis împlinit”,
„O clipă de rătăcire”, „Unde eşti”, Editura Anamarol, Bucureşti;
2006: Din colecţia „Tainele mării nu se cunosc de pe mal”, a apărut” De ce
oare?”; „Clipa”, poezii, „Sănătate şi frumuseţe”, ediţie revăzută, „Spiralele
vieţii”, poezii, (19 poeţii), Editura Anamarol, Bucureşti.
2007: „Drumurile vieţii”, poezii (19 poeţi), din colecţia „Tainele mării nu se
cunosc de pe mal”, au apărut: „Problemă de familie”, „Viviana”, „Campionul”, „Poezii
pentru copii”, „Glasul inimii”, ediţia a II-a, Editura Anamarol, Bucureşti.
2008: „Voi trăi...Clipa” poezii, „Regăsire”, poezii ediţie bilingvă română
maghiară, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2009: „Alfabetul poveştilor”, „Dar”, poezii, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
-Publică frecvent eseuri, povestiri şi poezie în revistele: „Agero” Stuttgart,
Revista Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul
Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”,
Revista Atheneum Canada, Revista Clipa, SUA, Romanian Global News – Agenţia de
presa pentru românii de pretutindeni, Analize şi Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”,
Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica”
editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, Oglinda Literară, Romania VIP,
Dallas, Phoenix, Arizona, Asymetria, Franţa, Literatura si Arta şi altele.
Colaborează cu ateliere literare, Radio Timişoara, Radio România Actualităţi,
Radio România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Radio Prodiaspora, Athenais
Radio, diferite posturi de televiziune: TVR Culturel, TVR International, DDTV,
TV ANTENA 2, TVRM, Favorit TV
-Participă la: Târgul Internaţional de turism 2003, 2004, 2005, 2006, 2007,
2008, Targul Interantional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007, 2008;
Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din Germania, Stuttgart,
27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului
Artiştilor Români de Pretutindeni.
-
- Site web personal:
|
-
- Din volumul AUTOPORTRAIT,
Editura ANAMATOL, Bucureşti, 2009
SCARA CU FLORI
Urcăm inevitabilele trepte
Cu-n trup evoluat treptat
Purtând în spate trista scară
A celor ce-au fost şi-am uitat.
Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând în gânduri clorofila
Tot ridicând bătrâna floare
Cu apa vieţii şi lumina,
Dar obosim şi ne prefacem
Că nu mai ştim care-i urcuşul
Şi coborâm către origini
Să ne-ncălzim din timp culcuşul.
Iar când se-aprind tăceri de piatră
Şi nu mai ştim ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Să luăm în braţe rădăcina.
L’ÉCHELLE FLEURIE
Nous montons les marches habituelles
D’un corps qui lentement a évolué
Portant sur son dos la triste échelle
De ce qui fut, qu’on a déjà oublié.
Nous nous élançons dans la haute voie
Portant la chlorophylle en pensée,
Ressuscitant la fleur vieillie
Par l’eau de jouvence et la clarté,
Mais l’on s’épuise et l’on fait semblant
De ne plus savoir quel est le sentier
Nous conduisant à nos origines
Pour chauffer en temps voulu notre coucher.
Et quand s’allument des silences en pierre
Et l’on ne sait plus tailler la lumière,
On glisse le long de l’échelle de la fleur
Afin d’embrasser la racine-mère.
TAINIC JOC
Iubita mea, azi ninge prima oară
În acest an bătrân şi trecător
Când la lumina zilelor de vară
Ţi-am spus că te iubeasc şi că mi-e dor.
Aş vrea să vii prin voaluri de zăpadă
Îmbrăţişaţi să ne uităm la foc,
Dar să nu fie nimeni să ne vadă
Iar fulgii să se prindă-n tainic joc.
Să stăm aşa un an, o veşnicie
Îndrăgostiţi sub munţi de-omăt curat
Şi iarna noaptea nunţii să ne fie
Cât timpul despre noi va fi uitat
Să ningă aurore boreale
Lumina lor să ţi-o-mpletesc în păr
Iar stelele de gheaţă, mici petale,
Să cadă ca şi florile de măr.
Şi când te vei trezi de dimineaţă
Din visul alb, ameţitor şi fin,
Să se topească florile de gheaţă
Şi-afară să-ţi zâmbească-un cer senin.
JEU SECRET
Il neige pour la première fois, ma bien-aimée
En cette année passagère et vieillie,
Lorsque, à la lumière des journées d’été,
Je t’ai dit je t’aime, sans toi je m’ennuie.
J’aimerais que tu viennes vêtue de voiles de neige
Et qu’enlacés, on considère le feu,
Mais que personne ne puisse comprendre notre manège
Et que les flocons jouent un drôle de jeu.
Un an, une éternité qu’on reste ainsi
Amoureux sous congères immaculés,
Que l’hiver, notre nuit de noces se vérifie
Pendant que le temps nous aura oubliés.
Qu’il se mette à neiger des aurores boréales,
Leur lumière dans tes cheveux puissé-je tresser,
Et que les étoiles de glace, vrais petits pétales
Tombent pareillement aux fleurs de pommier.
Et que, à ton réveil, dès potron-minet,
Du rêve blanc, étourdissant et bien fin,
Les fleurs de glace se mettent à se dégeler
Et que sourie pour vous un ciel serein.
EFECTUL GLOBAL
Soarele a ruginit,
Lumina ca şpanul răneşte mortal,
Arborii goi şi-au defectat
Motoarele cu elice zburătoare.
Oamenii alungiţi, plini de găuri,
Străbătuţi de păsări şi maşini de călcat
Se întind pe tărgile trecerii de pietoni
Ca să moară.
Difuzoarele cântă,
Astronauţii înşurubează stele,
Calculatoarele socotesc
Eroarea erorilor.
Şi asta e tot,
Plictiseala sugrumă elenul vital
Global repartizat
Şi statistic.
L’EFFET GLOBAL
Le soleil a rouillé,
La lumière, comme les copeaux de métal,
blesse mortellement,
Les arbres ont mis hors fonction
Les moteurs à hélices volantes.
Les hommes allongés, criblés de trous,
Parcourus par oiseaux et machines à repasser
S’étendent sur les brancards des clous
Afin de mourir.
Les haut-parleurs chantent,
Les astronautes vissent des étoiles,
Les ordinateurs s’occupent
De l’erreur des erreurs.
Et là, c’est tout,
L’ennui étrangle l’élan vital
Globalement réparti
Et statistiquement.
-
-
|
-
-
CLIPA
Omul n-o ştie
n-o vede,
n-o ia în seamă.
Uneori o cheamă,
sau o blesteamă.
Atunci când devine fior
o scrie,
o cântă,
o poartă
Ca pe propria-i soartă.
Atenţie dar:
Clipa nu e un har,
ci e drum
sau hotar!
L’INSTANT
L’homme, pour lui, l’ignore,
ni ne le voit,
point ne l’apprécie.
Parfois, il le convie,
d’autres fois, le maudit.
Lorsqu’il mue en un frémissement
on l’écrit,
glorifie,
l’incorpore
comme si c’était son propre sort.
Attention, pourtant :
L’instant n’est pas un présent,
mais un chemin,
un cloisonnement!
- D A R
Lui Paul Surugiu – Fuego, cu preţuire
Azi cu pana şi cuvântul
Aştern gândurile mele,
Ca să afle-ntreg pământul
Doruri, vise ardelene.
Rânduri scrise pe hârtie
Oamenii să le citească,
Dincolo de timp să ştie
Limba noastră românească.
E dovada cea mai sfântă
Prin care vreau să se afle
Că în viaţa asta scurtă
Tuturor le-am fost aproape.
Este tot ce-a putut gândul
Vouă să vă las în dar:
Dragostea, versul şi cântul,
Numele de ardelean.
R E G A L
à Paul SURUGIU – Fuego, avec déférence
Aujourd’hui, plume et élocution
Disent mes pensées au mode scriptural,
Pour que toute la planète puisse connaître
Les dors et les rêves de l’Ardeal.
Des lignes couchées sur le papier
Que l’on puisse lire, tout un chacun.
Au-delà du temps, l’on doit connaître
La belle langue qu’est la nôtre – le roumain.
C’est la preuve, s’il en fut, sacrosainte
Par laquelle je veux annoncer
Que tout au long de cette courte vie
Je me tins, de chacun, tout près.
C’est bien tout ce que la pensée
A pu vous donner en régal :
L’amour, le vers tout comme le chant,
Le nom d’habitant de l’Ardeal.
|
