Prefaţa volumului Icoane pe sticlă

Spuneam cândva (şi nu-mi retrag cuvintele) că dacă mi-aş fi putut alege un alt loc al naşterii, în afara Maramureşului natal, acesta ar fi fost ţinutul Apusenilor. Altfel spus, dacă nu m-aş fi născut „moroşan”, mi-ar fi plăcut să mă nasc „moţ”. Ştiu însă pe cineva care a avut parte de o astfel de „dublă naştere”, parte moţească, parte moroşenească, deie-i Dumnezeu sănătate! Se numeşte Ileana Anghel Meşter, nimeni altcineva decât autoarea cărţii de faţă.
Necesara explicaţie, „pe scurt”, ar spune că Ileana Anghel - căsătorită Meşter - a dobândit viaţă în ŢARA MOŢILOR (folosesc majusculele pentru că aşa îi place ei) şi s-a realizat artistic în Maramureş. Explicaţia „pe lung” ar începe într-un 16 septembrie (nu-mi aduc aminte anul!) când, într-o familie din Abrud vine pe lume o fetiţă pe care părinţii o botează Ileana. Ea urmează liceul din orăşelul natal - Abrud (Ţineţi minte asta pentru poeziile din volum), urmând apoi Institutul Pedagogic din Cluj (Şi acest oraş merită reţinut ca reper în viaţa Ilenei) şi îşi finalizează studiile la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. Urmează repartiţia la Baia Mare (Maramureş), o şansă pentru tânara absolventă de a se integra în vestita „şcoală băimăreană de pictură”, veche - pe atunci - de aproape un secol şi de a colabora la cenaclurile literare existente, respectiv „Nord statornic” şi „Arta”.
Ce putea face deci un artist plastic într-o atmosferă impregnată de pictură şi de poezie? A început, fireşte, să picteze şi să scrie poezie... De fapt, nu a „început”, ci a „continuat” să picteze şi să scrie poezie, pentru că de început, începuse încă din timpul copilăriei petrecute la Abrud. Mai târziu, stabilită în Canada (o poveste care ar putea face obiectul unui roman extrem de captivant, dacă ar fi scris vreodată!), Ileana s-a apropiat cu pioşenie de cea mai autentică creaţie artistică românească : icoana pe sticlă. La Montreal, sintagmele româneşti „icoane pe sticlă” şi „ouă pictate artistic” sunt cvasi-sinonime cu „Ileana Anghel Meşter”, pentru că artista a avut în Canada şi Statele Unite peste douăzeci de expoziţii de icoane pe sticlă, iar în privinţa ouălor de Paşte pictate, familiile de români montrealezi care au avut parte de ele sunt cel puţin de ordinul sutelor...
Dar, şi aici ne apropiem de obiectul cărţii pe care o aveţi în mână, Ileana nu-şi uită (cum ar putea?) nici dragostea pentru cealaltă formă de exprimare artistică, poezia, pe care a cultivat-o, aproape pe ascuns, decenii de-a rândul, umplând caiete întregi de poezii, revenind asupra lor, din nou şi din nou, căutând cu asiduitate expresia cea mai potrivită... Şi, fie vorba între noi, profanii, căci mă consider mai degrabă un consumator ocazional de poezie decât un critic literar avizat, scrie precum pictează, adica bine, nuanţat şi colorat...
Vreţi poezii de dragoste? Citiţi „Şi cresc tăcerile”, „Descântec”, sau „Din dragoste, blestem”... Sunteţi nostalgic şi regretaţi anii tinereţii? Încercaţi titlurile „La o aniversare”, „Pe urma paşilor de ieri”, sau „Atelier”. Căutaţi poezii cu mesaj patriotic? I-auzi aici: „Când clopotul aducerii aminte”, „Închinare”, sau „Aţi fost vreodată la Abrud?”. Simţiţi fiorul emigrantului neînţeles? Nu sunteţi singurul, şi iată dovada: „Rugă la Pêre Nöel”, „Evadare” sau „Icoană pe sticlă”, care, de altfel, a inspirat şi titlul volumului).
Nu-i aşa că Ileana Anghel Meşter le spune mai bine decât le-am putea spune noi?
Dincolo de „momentul publicitar” de mai sus, subsem- natul recunoaşte deschis că există poezii din prezentul volum care au darul de a-mi face „pielea de găină”, astfel încât, în deplinătatea facultăţilor mintale, declar că de va fi să citesc vreodată această prezentare, voi „sări” cu premeditare para- graful de faţă, ca să nu-mi dea lacrimile... Pentru că, o recu- nosc sincer, la capitolul ”patriotic” Ileana Anghel Meşter m-a prins în mrejele versurilor ei, ceea ce cred că vi se va întâm- pla şi dumneavoastră...
Scurt pe doi, există doar două variante :
1. Vă este dor de România? Luaţi de citiţi poeziile Ilenei Anghel Meşter. Nu vă va trece dorul, dimpotrivă, se va amplifica până la nivelul la care veţi simţi nevoia de a căuta cât mai repede biletele cele mai convenabile pentru a ajunge în ţară.
2. Nu vă este dor de Romania? Citiţi poeziile Ilenei Anghel Meşter... Vi se va face un asemenea dor încât veţi căuta repede biletele cele mai convenabile pentru a ajunge în ţară.
În ambele variante, veţi ajunge, probabil, în Ţara Moţilor. Ar fi bine să duceţi cu dumneavoastră un volum al Ilenei Anghel Meşter. Acolo, în Apuseni, poate valora greutatea lui în aur!

Adrian Ardelean
jurnalist
 

Coperta volum: