Biografie
Prof. drd. Aurel Pop este
editor, poet, publicist, critic şi istoric literar.
S-a născut
la
22 noiembrie 1949, în localitatea Cetăţele-Şişeşti, jud. Maramureş.
Studii:
(2008- prezent) - doctorand,
Institutul de
Istorie "George Bariţ" al Academiei
Române - filiala Cluj-Napoca
(2006-2008) - curs universitar de
masterat în etnologie europeană – Univ.de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de
Stiinţe Umaniste, Politice şi Administrative.
(2002-2006) -cursurile - Universităţii de
Vest "Vasile Goldiş" Arad, Departamentul
de pregătire a personalului didactic;
Modulul Psiho-Pedagogic
(2002-2006) -cursurile - Universităţii de
Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultăţii de
Stiinţe Umaniste, Politice şi Administrative
(specializari: istorie cu tema lucrării de
diplomă: "Mişcarea ţărănească
anticomunistă din perioada colectivizării
(1949-1962). Studiu de caz: Judeţul Satu
Mare. şi jurnalism cu tema: "Jurnalismul
de proximitate")
-
Activitatea literară:
-
- Frecventeză Cenaclul liceului “Ion Slavici”
din Satu Mare, fondez şi public la revista
liceului “Muguri”.
Citeşte în şedinţele cenaclurilor “Afirmarea”
din Satu Mare, “Iosif Vulcan” din Oradea
la şedinţele Asociaţiei Scriitorilor din Baia
Mare.
Membru fondator al revistei liceului "Ion
SlaviciI": "Muguri", Satu Mare, 1968.
Redactor al Săptămânalului de cultură
"Solstiţiu", Satu Mare, 1990.
Face parte din colectivul redacţional al
revistei: "Viaţa Studenţească", Arad, 2004.
Face parte din colectivul redacţional al
revistei: "Agora Universitaria", Satu Mare,
2005.
Face parte din colectivul redactional al
revistei "Confluenţe", Satu Mare, 2008
editată de Centrul Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii
Tradiţionale Satu Mare
Membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor de
Nord-Vest, Satu Mare, ales în primul
Consiliu director în funcţia de secretar, 2006.
Membru al Asociaţei Publicaţiilor Literare şi
Editurilor din România
Face parte din colectivul redacţional al
revistei "Pagini Româneşti" din Noua
Zeelandă.
- Susţine lunar pagina de critică literară al
revistei "Conexiuni" din SUA.
Sub editor INTERMUNDUS Media Bucureşti
- Redactor şef fondator al revistei literare
"Citadela", Satu Mare. Revistă premiată
de Ministerul Culturii şi Cultelor şi
Redacţia rev. "Poesis" (29. feb. 2008)
Directorul editurii "Citadela" Satu Mare.
-
în
revista ieşană “Convorbiri literare”, anul XC, nr.12, (nr. 1180)
decembrie 1984, p. 15, primind girul criticului Daniel Dimitriu:
"poezia expresiei detaşate şi ironice".
-
- Premii literare:
-
- premiul III –concursul interjudeţean de
creaţie literară”Afirmarea” Satu Mare , 1985, preşedintele juriului;
poetul Gheorghe Pituţ.
premiul II- festivalul-concurs “Octavian Goga”- Ciucea , 1986,
preşedintele juriului;poetul Aurel Rău.
premiul revistei “Familia”- festivalul-concurs “Lucian Blaga”-Sebeş,
mai 1986, preşedintele juriului poetul Ion Mărginean.
premiul revistei “Pagini bucovinene”-concursul de creaţie
literară “Porni Luceafărul”- Botoşani , 1987, preşedintele
juriului, poetul Ion Brad.
premiul Comitetului Jud. de Cultură Alba-festivalul “Lucian Blaga"
Sebeş-Alba, 1987, preşedintele juriului; scriitorul Ion Horia.
premiul revistei “Convorbiri literare”-concursul de creaţie
“Poesis” Constanţa, 1987, preşedintele juriului; redactorul-şef,
Constantin Sturzu.
premiul revistei “Tribuna”- concursul interjudeţean de creaţie
literară”Afirmarea”-
Satu Mare,-1987, preşedintele juriului; criticul Stelian Vasilescu.
- premiul revistel “Familia”-festivalul
concurs-Ciucea, 1988, preşedintele juriului; poetul Aurel Rău.
premiul revistei “Paginii bucovinene”-concursul naţional de
creaţie “Nicolae Labiş”-Suceava, 1988, preşedintele juriului; Dumitru
Popescu.
premiul revistei “Cântarea României”- concursul interjudeţean
“A.E.Bakonsky- Satu Mare , martie 1989, preşedintele juriului; poetul
Aurel Rău.
premiul II şi al revistei “Pan”- festivalul internaţional de
poezie- Sighetul Marmaţiei, 1990, preşedintele juriului; criticul
Laurenţiu Ulici.
premiul special al juriului - concursul naţional de poezie “George
Suru”-Caransebeş, 1995, preşedintele juriului; poetul Octavian
Doclin.
menţiune –festivalul-concurs de poezie “Magda Isanos-Eusebiu
Camilar” Udeşti, Suceava, 2002.
premiul “Radu Săplăcan”şi al Editurii “Macarie”- Târgovişte -
concursul naţional de poezie “George Coşbuc” –Bistriţa, 2002,
preşedintele juriului ; poetul şi criticul Adrian Popescu.
premiul II- festivalul naţional de literatură “Sensul iubirii”
Drobeta Turnu Severin- 2003, preşedintele juriului; criticul Gheorghe
Gricurcu.
premiul I -în cadrul celei de-a VIII ediţii a Concursului Naţional
de Creaţie literară “Pavel Dan”-Timişoara 2004, preşedintele
juriului; prof.univ. dr. Cornel Ungureanu.
Premiul academic pentru literatură pe anul 2004, din partea
Universităţi de Vest “Vasile Goldiş” Arad, pentru volumul de
versuri “Pelerinaj de secesiune”, Editura “Solstiţiu”, Satu Mare 2004,
preşedintele comisiei academice, rectorul Universităţii; prof.univ.
dr. Aurel Ardelean.
Premiul academic pentru promovarea culturii, din partea
Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” Arad, 2004, preşedintele
comisiei academice; rectorul Universităţii; prof. Univ. dr. Aurel
Ardelean.
Premiul pentru debut editorial, 2004, oferit de Direcţia pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniu cultural a judeţului Satu Mare, Cenaclul
“Afirmarea”şi Casa de cultură “G.M. Zamfirescu” Satu Mare; pentru
volumul de versuri “Pelerinaj de secesiune”, Editura “Solstiţiu” Satu
Mare; 2004, preşedintele comisiei; poetul George Vulturescu.
Premiul pentru activitatea desfăşurat pe plan naţional în anul 2004,
oferit de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu cultural
Naţional a judeţului Satu Mare, Cenaclu “Afirmarea” şi Casa de cultură
“G.M. Zamfirescu” Satu Mare; preşedintele comisiei; poetul George
Vulturescu.
Diploma omagială a celei de-a X-cea editie a Galelor APLER,
presedinte Ion Tomescu, Câmpina 6-8 noembrie 2008.
-
Volume publicate:
-
- Pelerinaj de secesiune, - ISBN 973
-8094 - 42 - 9. (versuri) tradus în versiunile: germană, magiară şi
engleză, prefaţa de Paul Emanuel Silvan, Editura “Solstiţiu” Satu Mare
, 2004.
Calvarul cuvintelor,- ISBN 973 - 751 - 379 - 7.(versuri) volum
tradus în versiunile: germană, maghiară, engleză şi franceză, prefaţa
de criticul şi istoricul literar Nae Antonescu, Editura “Risoprint”,
Cluj-Napoca, 2006.
Sonete din regatul disperării, - ISBN 978 - 973 - 751 - 422 -
6. (versuri) prefaţă de Valeria Manta Tăicuţu, Editura "Risoprint",
Cluj-Napoca, 2007.
La Hanul Verbelor, - ISBN 978-973-751-
798-2. (critică literară) prefaţă de dr. Adrian Botez, Editura "Risoprint",
Cluj Napoca, 2008.
Cuvinte dintr-un noian de vorbe
Fotografii reprezentative
Linkuri despre autor:
-
http://ro.wikipedia.org
-
L ‘ ETOILE DU DANUBE
-
BIBLIOTHEQUE DES LIVRES ROUMAINS
-
Analize
şi fapte
-
Scriitori români contemporani
-
Revista Agero
-
Agonia
-
-
-
|
-
le calvaire des mots
ou les sept souffrances du poète
-
-
sinueux et long est le chemin de la croix
-
dont si nombreux ont en fait détour
-
se retourne parfois quelqu’un
-
dans la peau du serpent avec le cri muet
-
-
avec le regard abattu adam reste et s’étonne
-
la nudité de la femme parait un mythe
-
la douleur et le tourment la punition est supręme
-
et pourtant les èves mordent encore du fruit interdit
-
-
au déjeuner un des počtes m’ont trahi
-
les gros clous enfoncés dans les mains n’ont pas de
rouille
-
pourquoi la goutte de sang a envahi
-
la terre sanctifiée par des larmes de la mère
-
-
je serre dans mes bras des montagnes des mots
-
la charge de sacrilčge abattu vers nous
-
les sept souffrances l’homme les sent
-
le poète de moi pâtit après
-
-
le fou sauvé crée un miracle
-
la chemise de force caché dans la salle de bain
-
la tęte sur le billot quand ils le mettront
-
celui qui n’a pas du péché qu’il le coupe
-
pèlerinage de sécession
à la recherche de l’après-midi
-
-
dans le miroir chaque cri reste soutenu par l’écho
-
se lie une loueur d’espoir à la recherche de
l’après-midi
-
à travers les quartiers s’écoulent des souvenirs
pétrifiés dans les blessures
-
le pèlerinage de sécession régénère silence comme un
coup
-
de coeur l’instant est un fragment dans lequel guérit
-
la farde de la paysanne restée dans une photo grandit
le contour
-
de l’oubli séché du sort parait un mur chaulé dans un
-
moment de paix détaché du négoce des mots
-
quelqu’un donne le start d’une promenade par le
labyrinthe
-
immaculé du poème on migre plus tôt
-
l’inépuisable matière
première du poète
-
-
entre deux états au musée du village de capitale
-
s’enseigne la thématique d’un marché
-
dans lequel les lettres descendent a la racine du cri
-
impossible de retenir les mots envahissent
-
l’inépuisable matière première du poète
-
bruit au toucher de la bouche comme un rondeau
-
sur le champ de ce poème niché dans la mémoire
-
sans aucune justification me fait croire
-
que bientôt je serais risée
-
de l’étroite rue du village comme le poète sans volume
-
pendant que le chauffeur de la centrale thermique
deviendra célèbre
-
pour le fait qu’il a trouvé le poème du feu éternel
-
nécessaire au chaudement des mots ménagers du quartier
de l’illusion
-
poème découpé
du haras des mots
-
-
j’étais enfant aux chevaux je priais
-
la crinière dans son espace qu’elle me reçoive
-
haras blanc peint par la vitre
-
le regard est lourd et la fuite est folle
-
-
sellez-moi disaient en trots des sauts
-
comme ils se sont écrit le pleure du crinière
-
comme ils ont tordu la douleur du sabots
-
et je me demande pourquoi ils s’attellent encore
-
-
aux voitures pour labeur ou bal
-
la route est leur souffrance et leur lumière
-
oů que nous soyons nous avons besoin du cheval
-
poème découpé du haras des mots
-
le signe de la liberté du poète
découvert dans une site sur internet
-
-
c’est l’horizon avec les oreilles bouchées quelque
-
part loin gambadent les cerfs
-
dans ton corps les sentiers sont oubliés gémissent les
pluies
-
de l’été sur le fil de l’herbe
-
on fait du feu grandissent les horizons de brassier
quand il pleut les
-
plaines sont comme un océan me vainquent et mentent
-
les vagues du temps se débattent et grandissent dans la
rosée
-
l’univers est brouillé par des lignes brisées
-
sous la trace du sang commence la vie les essaims
-
des étoiles durs nous guettent et nous lèchent
-
se brisent les aubes éternelles le matin
-
les soldats attirés par l’horizon le poussent
-
l’éloignement et l’étoile dont j’ai peur perdu dans la
nuit
-
et étourdi de sommeil
-
couvert de tempęte quelqu’un m’appelle sous le manteau
-
de mon attente je dors
-
normal est l’oubli et naturel dans l’univers s’écoule
tranquille l’eau sans hâte
-
un oeil me gémit dans chaque vers je sirote l’encre
dont j’ai soif
-
il se passe qu’ils pleurent les cigales à l’ivre à la
fin
-
de la millénaire sous des haras d’étoiles
-
ramassent les larmes dans les yeux fissurés de furie je
sens
-
les bouches d’herbe mes baisers
-
le lever du soleil brűle les nourrissons dans l’oeil
creuse
-
leurs souffle immense me tiennent m’étonnent
-
je bois sous les ronces des fleurs du pot ombragé du
reproche
-
de quelqu’un que j’existe que je vis
-
il sévit dans le monde toute sorte de rumeurs sont
devenues
-
folles les vaches nées avant hier
-
et les porcs ont de la fièvre suspendus
-
depuis quelque temps dans les greniers
-
je veux l’éternel aveugle des passées étés
-
la mort fait le tour toujours vierge
-
chacun de nous attend un site sur internet est-ce que
par
-
quelle signe miraculeuse il viendra
-
s’écartant parfois si facile et doucement les aiguilles
-
du montre décollent le temps de l’été
-
nous prononçons ce qu’on ne devrait prononcer que dans
le tombeau
-
notre vie chaque jour se baigne dans les misères
-
les faits supportent que le papier qui flotte dans le
vent
-
nous sommes les péchés depuis des siècles ramassés
-
sur les épaules de ceux créateurs impotent aveugles
-
sourds et infirmes au jour moulu
-
doux ou furieux on se traîne dépendants relevez-peuple
le joug secouez
-
les révolutions ont été réprimés dans le sang ceux qui
sont grands
-
font leur loi męme si nous sommes frères
-
l’espérance est le signe de la liberté de vaincre
-
poème affiché dans un marché
-
-
le périmètre de la plaine comprend l’état du paysan
-
a joué un rôle important dans l’histoire
-
l’identité résulte du règle de trois simple
-
le prix de l’inconnue nous a sauvé la vie
-
par le serrement de la main nous reconnaissons l’acte
politique
-
maladie dont nous nous sommes guéris dans la ville
agricole
-
les tractoristes font des victimes dans l’amour
productive
-
les paysannes naissent les enfants combattants et
non-combattants
-
battent step sous l’arc de triomphe les soldats font la
fęte
-
applaudis au scène ouverte devant les stands
-
on distingue les saisons d’un poème affiché dans un
marché
-
île abstraite de ceux attrapés
dans le cercle de la souffrance
-
-
se réveillent dans l’ombre de la nuit des vaisseaux
abattus
-
de larme dans les oiseaux vers le bord intact
-
leurs mâts sont brisés d’autant d’aliénation
-
sur leur chemin vers le vaste invaincu
-
-
le bord endeuillé respire allongé dans la douane
-
aux croix de vierges je baisse la tęte réservé
-
tu n’est pas là mais ici tu fais de la réclame
-
la mort honteuse nous repousse tous
-
du refrain
d’un ręve accompli
-
-
ont le droit de fusiller et d’ętre fusillés
-
avec une balle véritable au vue et au su de tout le
monde cette sentence
-
dure portée dans la poche des coques
-
se prononcent à chaque ouverture du bec
-
sculpte dans le bois la pierre ronde sans faire du mal
-
la cendre des guerres souffle encore dans le foyer des
garçons
-
pendant que les fossoyeurs brisent le ciel avec un
bruissement de cloche
-
les donneurs de paix accomplissent leurs ręves
-
pleins de frissons pleins d’espoirs et pleins de
désires
-
les enfants grandissent directement dans les parents
|
- calvarul cuvintelor
sau cele şapte dureri ale poetului
şerpuitor şi lung e drumul crucii
ce mulţi de la el s-au abătut
se mai întoarce uneori câte unul
în piele de şarpe cu strigătul mut
cu privirea pleoştită adam stă şi se miră
goliciunea femeii pare un mit
durerea şi truda pedeapsa-i supremă
şi totuşi evele mai muşcă din fructul oprit
la dejun unul dintre poeţi m-a trădat
piroanele bătute-n palme n-au ruginit
oare de ce picătura de sânge a invadat
pământul de lacrimile mamei sfinţit
strâng în braţe munţi de cuvinte
povara nelegiuirii abătute peste noi
cele şapte dureri omul le simte
poetul din mine pătimeşte apoi
nebunul scăpat creează o minune
cămaşa de forţă ascunsă în baie
capul pe butuc când îl vor pune
cine n-are păcat să vină să-l taie
strigătul toamnei
mai tânăr sunt cu o toamnă şi-un cules
păsările-n pânza zării urcă-n şoapte
în suflet nostalgia trecutei veri o ţes
palmele ţăranului adună roade coapte
aud prin sate mirosul de struguri în cupe curgând
cuprind sub ceţuri soarele coborât în gutui
ca pe-un mirific semn al întrebării rodind
prin mâinile noastre trec orele dulci-amărui
strigătul toamnei brazda o înalţăă-n cuvânt
seminţe-i pun sub geană clipa germinării
e cerul cu o toamnă mai aproape de pământ
liniştea va cerne albul peste chipul ţării
pelerinaj de secesiune
în căutarea amiezii
în oglindă fiecare strigăt rămâne sprijinit de ecou
se leagă o rază de speranţă în căutarea amiezii
prin cartiere se scurg amintiri încremenite în răni
pelerinajul de secesiune regenerează tăcere ca o bătaie
de inimă clipa e un fragment în care se vindecă
fardul ţărăncii rămas într-o poză creşte conturul
uitării secat de urşită pare un zid văruit într-un
moment de linişte desprins din negoţul cuvintelor
cineva dă startul unei plimbări prin labirintul
imaculat al poemului se migrează ceva mai devreme
la porţile oraşului
cineva strigă
acum când cobor în vârful picioarelor bătrânii se-nchină
în faţa altarului soldatul salută ceasul victoriei
când trec prin mijlocul satului în marile oraşe se comit
atentate la tendinţa de urbanizarea ţăranului
acuzat că ar fi cerut azil politic într-un moment
în care la intrare în oraş unui poet i se taie
nojiţele de la opinci într-o cameră pectorală
se aud ecourile unui pelerinaj de secesiune fără de care
câmpiile n-ar bate niciodată la porţile oraşului
cineva strigă anotimpurile după aprozarul din colţ
poem decupat
din herghelia cuvintelor
eram copil de cai mă rugam
coama-n spaţul ei să mă primească
herghelie albă pictată prin geam
privirea-i grea şi fuga-i nebunească
înşăuaţi-mi spuneau în ropot de sărite
cum şi-au scris plânsul din coamă
cum au stors durerea din copite
şi mă-ntreb de ce se mai înhamă
la trăsură pentru trudă sau bal
drumu-i suferinţa şi lumina lor
orişiunde vom fi avem nevoie de cal
poem decupat din herghelia cuvintelor
pelerinaj de secesiune
întru salvarea condiţiei umane
e dreptul meu să ştiu despre naşterea mea
chiar dacă niciodată nu voi primi răspuns
despre grajdul transformat în casă de născare
mi-am strigat numele întru salvarea condiţiei umane
în fiecare dimineaţă mă trezesc că poemul emană
sentimente nocive încât criticii îi fac o disecţie
iar poştăşiţa satului înrolată în pelerinajul de secesiune
cântă:" spuneee mămucăăă tuuuu spune/ undeeee m-ai facut
paaa mine/ " nu uita fă astă-noapte la închiderea ediţiei
despre refrenul unui
vis imlinit
au dreptul sa-mpuste si sa fie impuscati
cu glonte curat in vazul lumii sentinta
aceasta dura purtata in gusa cocosilor
se pronunta la fiecare deschidere de plisc
cioplit in lemnul si piatra rotunda fara sa doara
cenusa razboaielor mai sufla in vatra feciorilor
in timp ce groparii sparg cerul cu fosnet de clopot
donatorii de pace isi implinesc visul
plini de fiori plini de nadejdi si plini de dorinti
copiii cresc direct in parinti
inepuizabila materie
primă a poetului
între două stări la muzeul satului din capitală
se predă tematica unui pelerinaj
în care literele descalică la rădăcina strigătului
imposibil de reţinut cuvintele năvălesc
inepuizabila materie primă a poetului
foşneşte la atingerea gurii ca un tăvălug
peste câmpul acestui poem cuibărit în memorie
fără nici o justificare mă face să cred
că în curând voi fi arătat cu degetul
pe uliţa satului ca poetul fără volum
în timp ce fochistul centralei termice va deveni celebru
pentru faptul că a găsit poemul focului veşnic
necesar încălzirii cuvintelor menajere din cartierul iluziei
love story
sau ceva asemănător
motto:
"...trece-oroată / peste sara ta de fată"
-cântec vechi-
îşi duc ţăranii poemul pe umeri fără să simtă nevoia
sufletul lor se lasă încătuşat în cuvintele simple
nu va fi niciodată sens interzis în privire câmpia are
momentul în care mă cuprinde în braţe precum o ţărancă
cu ţâţe bronzate câştigă teren în faţa oglinzii nu există
nici o salvare pentru cine gândeşte acum în plină zi
clipele sunt atât de frumoase încât nici iarba nu creşte
în calea ei burta se ridică brusc la poarta spitalului
femeile strigă numele celui iubit într-o noapte a căzut
ca şi cum ar cădea o redută sau pur şi simplu au ajuns
la un numitor comun apoi câteva a a a a a aaaaaaaa-uri
care pot face un volum de senzaţii sau un roman de aMor
poem afisat intr-o piata
perimetrul campiei cuprinde starea taranului
a jucat un rol important in istorie
identitatea rezulta din regula de trei simple
pretul necunoscutei ne-a salvat viata
prin strangerea mainii recunoastem actul politic
boala de care ne-am vindecat prin orasul agricol
tractoristii fac victime in dragoste productiva
tarancile nasc copii combatanti si necombatanti
bat step sub arcul de triumf soldatii fac chef
aplaudati la scena deschisa in fata tarabelor
distingem anotimpurile unui poem afisat intr-o piata
ca şi cum strigătele Victoriei Lipan
ar fi refrenul unui bocet
prin prăpastie păsările ciugulesc vocalele poemului
trec pragul refăcându-mi memoria scursă acum
într-o maşină de multiplicat sentimente simt
fulgii zbătându-se până la sânge ca apoi să aştepţi
oriunde ivirea zăpezii la orice oră din zi
ţărăncile-n blugi întorc privirea semaforului
fără suferinţă inima aleargă prin camerele ei aud
strigăte pentru salvarea stării de echilibru în spaţiu
ce mioritic plâng munţii la strungă cinva îmbrăţişază
cuvintele " am să vă spun copii povestea unui... "
|