Biografie

 


 

Prof. drd. Aurel  Pop este editor, poet, publicist,  critic şi istoric literar. S-a născut la 22 noiembrie 1949, în localitatea Cetăţele-Şişeşti, jud. Maramureş.

Studii:

(2008- prezent) - doctorand, Institutul de Istorie "George Bariţ" al Academiei Române - filiala Cluj-Napoca
(2006-2008) - curs universitar de masterat în etnologie europeană – Univ.de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de Stiinţe Umaniste, Politice şi Administrative.
(2002-2006) -cursurile - Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" Arad, Departamentul de pregătire a personalului didactic; Modulul Psiho-Pedagogic
(2002-2006) -cursurile - Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultăţii de Stiinţe Umaniste, Politice şi Administrative (specializari: istorie cu tema lucrării de diplomă: "Mişcarea ţărănească anticomunistă din perioada colectivizării (1949-1962). Studiu de caz: Judeţul Satu Mare. şi jurnalism cu tema: "Jurnalismul de proximitate")

Activitatea literară:
 
Frecventeză Cenaclul liceului “Ion Slavici” din Satu Mare, fondez şi public la revista liceului “Muguri”.
Citeşte în şedinţele cenaclurilor “Afirmarea” din Satu Mare, “Iosif Vulcan” din Oradea la şedinţele Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare.
Membru fondator al revistei liceului "Ion SlaviciI": "Muguri", Satu Mare, 1968.
Redactor al Săptămânalului de cultură "Solstiţiu", Satu Mare, 1990.
Face parte din colectivul redacţional al revistei: "Viaţa Studenţească", Arad, 2004.
Face parte din colectivul redacţional al revistei: "Agora Universitaria", Satu Mare, 2005.
Face parte din colectivul redactional al revistei "Confluenţe", Satu Mare, 2008 editată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare
Membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor de Nord-Vest, Satu Mare, ales în primul Consiliu director în funcţia de secretar, 2006.
Membru al Asociaţei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România
Face parte din colectivul redacţional al revistei "Pagini Româneşti" din Noua Zeelandă.
Susţine lunar pagina de critică literară al revistei "Conexiuni" din SUA.
Sub editor INTERMUNDUS Media Bucureşti
Redactor şef fondator al revistei literare "Citadela", Satu Mare. Revistă premiată de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Redacţia rev. "Poesis" (29. feb. 2008)

Directorul editurii "Citadela" Satu Mare.
 
Debut literar:
în revista  ieşană “Convorbiri literare”, anul XC, nr.12, (nr. 1180) decembrie 1984, p. 15,  primind girul criticului Daniel Dimitriu: "poezia expresiei detaşate şi ironice".
 
Premii literare:
 
premiul III –concursul interjudeţean de creaţie literară”Afirmarea” Satu Mare , 1985, preşedintele juriului; poetul Gheorghe Pituţ.
premiul II- festivalul-concurs “Octavian Goga”- Ciucea , 1986, preşedintele juriului;poetul Aurel Rău.
premiul revistei  “Familia”- festivalul-concurs “Lucian Blaga”-Sebeş, mai 1986, preşedintele juriului poetul Ion Mărginean.
premiul revistei “Pagini bucovinene”-concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”- Botoşani , 1987, preşedintele
juriului, poetul Ion Brad.
premiul Comitetului Jud. de Cultură Alba-festivalul “Lucian Blaga" Sebeş-Alba, 1987, preşedintele juriului; scriitorul Ion Horia.
premiul revistei “Convorbiri literare”-concursul de creaţie “Poesis” Constanţa, 1987, preşedintele juriului; redactorul-şef, Constantin Sturzu.
premiul revistei “Tribuna”- concursul interjudeţean de creaţie literară”Afirmarea”-
Satu Mare,-1987, preşedintele juriului; criticul Stelian Vasilescu.
premiul revistel “Familia”-festivalul concurs-Ciucea, 1988, preşedintele juriului; poetul Aurel Rău.
premiul revistei “Paginii bucovinene”-concursul naţional de creaţie “Nicolae Labiş”-Suceava, 1988, preşedintele juriului; Dumitru Popescu.
premiul revistei “Cântarea României”- concursul interjudeţean “A.E.Bakonsky- Satu Mare , martie 1989, preşedintele juriului; poetul Aurel Rău.
premiul II şi al revistei “Pan”- festivalul internaţional de poezie- Sighetul Marmaţiei, 1990, preşedintele juriului; criticul Laurenţiu Ulici.
premiul special al juriului - concursul naţional de poezie “George Suru”-Caransebeş, 1995, preşedintele juriului; poetul Octavian Doclin.
menţiune –festivalul-concurs de poezie “Magda Isanos-Eusebiu Camilar” Udeşti, Suceava, 2002.
premiul “Radu Săplăcan”şi al Editurii “Macarie”- Târgovişte - concursul naţional de poezie “George Coşbuc” –Bistriţa, 2002, preşedintele juriului ; poetul şi criticul Adrian Popescu.
premiul II- festivalul naţional de literatură “Sensul iubirii” Drobeta Turnu Severin- 2003, preşedintele juriului; criticul Gheorghe Gricurcu.
premiul I -în cadrul celei de-a VIII ediţii a Concursului Naţional de Creaţie literară “Pavel Dan”-Timişoara 2004, preşedintele juriului; prof.univ. dr. Cornel Ungureanu.
Premiul academic pentru literatură pe anul 2004, din partea Universităţi de Vest “Vasile Goldiş” Arad, pentru volumul de versuri “Pelerinaj de secesiune”, Editura “Solstiţiu”, Satu Mare 2004, preşedintele comisiei academice, rectorul Universităţii; prof.univ. dr. Aurel Ardelean.
Premiul academic pentru promovarea culturii, din partea Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” Arad, 2004, preşedintele comisiei academice; rectorul Universităţii; prof. Univ. dr. Aurel Ardelean.
Premiul pentru debut editorial, 2004, oferit de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu cultural a judeţului Satu Mare, Cenaclul “Afirmarea”şi Casa de cultură “G.M. Zamfirescu” Satu Mare; pentru volumul de versuri “Pelerinaj de secesiune”, Editura “Solstiţiu” Satu Mare; 2004, preşedintele comisiei; poetul George Vulturescu.
Premiul pentru activitatea desfăşurat pe plan naţional în anul 2004, oferit de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu cultural Naţional a judeţului Satu Mare, Cenaclu “Afirmarea” şi Casa de cultură “G.M. Zamfirescu” Satu Mare; preşedintele comisiei; poetul George Vulturescu.
Diploma omagială a celei de-a X-cea editie a Galelor APLER, presedinte Ion Tomescu, Câmpina 6-8 noembrie 2008.
 
Volume publicate:
 
Pelerinaj de secesiune, - ISBN 973 -8094 - 42 - 9. (versuri) tradus în versiunile: germană, magiară şi engleză, prefaţa de Paul Emanuel Silvan, Editura “Solstiţiu” Satu Mare , 2004.

Calvarul cuvintelor,- ISBN 973 - 751 - 379 - 7.(versuri) volum tradus în versiunile: germană, maghiară, engleză şi franceză, prefaţa de criticul şi istoricul literar Nae Antonescu, Editura “Risoprint”, Cluj-Napoca, 2006.

Sonete din regatul disperării, - ISBN 978 - 973 - 751 - 422 - 6. (versuri) prefaţă de Valeria Manta Tăicuţu, Editura "Risoprint", Cluj-Napoca, 2007.

La Hanul Verbelor, - ISBN 978-973-751-
798-2.  (critică literară) prefaţă de dr. Adrian Botez, Editura "Risoprint", Cluj Napoca, 2008.

Cuvinte dintr-un noian de vorbe

Fotografii reprezentative

Linkuri despre autor:

http://ro.wikipedia.org
L ‘ ETOILE DU DANUBE
BIBLIOTHEQUE DES LIVRES ROUMAINS
Analize şi fapte
Scriitori români contemporani
Revista Agero
Agonia

 

 
 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aurel Pop - Poèmes

 

 

le calvaire des mots
ou les sept souffrances du poète
 
sinueux et long est le chemin de la croix
dont si nombreux ont en fait détour
se retourne parfois quelqu’un
dans la peau du serpent avec le cri muet
 
avec le regard abattu adam reste et s’étonne
la nudité de la femme parait un mythe
la douleur et le tourment la punition est supręme
et pourtant les èves mordent encore du fruit interdit
 
au déjeuner un des počtes m’ont trahi
les gros clous enfoncés dans les mains n’ont pas de rouille
pourquoi la goutte de sang a envahi
la terre sanctifiée par des larmes de la mère
 
je serre dans mes bras des montagnes des mots
la charge de sacrilčge abattu vers nous
les sept souffrances l’homme les sent
le poète de moi pâtit après
 
le fou sauvé crée un miracle
la chemise de force caché dans la salle de bain
la tęte sur le billot quand ils le mettront
celui qui n’a pas du péché qu’il le coupe

 

 

pèlerinage de sécession
à la recherche de l’après-midi
 
dans le miroir chaque cri reste soutenu par l’écho
se lie une loueur d’espoir à la recherche de l’après-midi
à travers les quartiers s’écoulent des souvenirs pétrifiés dans les blessures
le pèlerinage de sécession régénère silence comme un coup
de coeur l’instant est un fragment dans lequel guérit
la farde de la paysanne restée dans une photo grandit le contour
de l’oubli séché du sort parait un mur chaulé dans un
moment de paix détaché du négoce des mots
quelqu’un donne le start d’une promenade par le labyrinthe
immaculé du poème on migre plus tôt

 

 

l’inépuisable matière
première du poète
 
entre deux états au musée du village de capitale
s’enseigne la thématique d’un marché
dans lequel les lettres descendent a la racine du cri
impossible de retenir les mots envahissent
l’inépuisable matière première du poète
bruit au toucher de la bouche comme un rondeau
sur le champ de ce poème niché dans la mémoire
sans aucune justification me fait croire
que bientôt je serais risée
de l’étroite rue du village comme le poète sans volume
pendant que le chauffeur de la centrale thermique deviendra célèbre
pour le fait qu’il a trouvé le poème du feu éternel
nécessaire au chaudement des mots ménagers du quartier de l’illusion

 

 

poème découpé
du haras des mots
 
j’étais enfant aux chevaux je priais
la crinière dans son espace qu’elle me reçoive
haras blanc peint par la vitre
le regard est lourd et la fuite est folle
 
sellez-moi disaient en trots des sauts
comme ils se sont écrit le pleure du crinière
comme ils ont tordu la douleur du sabots
et je me demande pourquoi ils s’attellent encore
 
aux voitures pour labeur ou bal
la route est leur souffrance et leur lumière
oů que nous soyons nous avons besoin du cheval
poème découpé du haras des mots

 

 

le signe de la liberté du poète
découvert dans une site sur internet
 
c’est l’horizon avec les oreilles bouchées quelque
part loin gambadent les cerfs
dans ton corps les sentiers sont oubliés gémissent les pluies
de l’été sur le fil de l’herbe
on fait du feu grandissent les horizons de brassier quand il pleut les
plaines sont comme un océan me vainquent et mentent
les vagues du temps se débattent et grandissent dans la rosée
l’univers est brouillé par des lignes brisées
sous la trace du sang commence la vie les essaims
des étoiles durs nous guettent et nous lèchent
se brisent les aubes éternelles le matin
les soldats attirés par l’horizon le poussent
l’éloignement et l’étoile dont j’ai peur perdu dans la nuit
et étourdi de sommeil
couvert de tempęte quelqu’un m’appelle sous le manteau
de mon attente je dors
normal est l’oubli et naturel dans l’univers s’écoule tranquille l’eau sans hâte
un oeil me gémit dans chaque vers  je sirote l’encre dont j’ai soif
il se passe qu’ils pleurent les cigales à l’ivre  à la fin
de la millénaire sous des haras d’étoiles
ramassent les larmes dans les yeux fissurés de furie je sens
les bouches d’herbe mes baisers
le lever du soleil brűle les nourrissons dans l’oeil creuse
leurs souffle immense me tiennent m’étonnent
je bois sous les ronces des fleurs du pot ombragé du reproche
de quelqu’un que j’existe que je vis
il sévit dans le monde toute sorte de rumeurs sont devenues
folles les vaches nées avant hier
et les porcs ont de la fièvre suspendus
depuis quelque temps dans les greniers
je veux l’éternel aveugle des passées étés
la mort fait le tour toujours vierge
chacun de nous attend un site sur internet est-ce que par
quelle signe miraculeuse il viendra
s’écartant parfois si facile et doucement les aiguilles
du montre décollent le temps de l’été
nous prononçons ce qu’on ne devrait prononcer que dans le tombeau
notre vie chaque jour se baigne dans les misères
les faits supportent que le papier qui flotte dans le vent
nous sommes les péchés depuis des siècles ramassés
sur les épaules de ceux créateurs impotent aveugles
sourds et infirmes au jour moulu
doux ou furieux on se traîne dépendants relevez-peuple le joug secouez
les révolutions ont été réprimés dans le sang ceux qui sont grands
font leur loi męme si nous sommes frères
l’espérance est le signe de la liberté de vaincre

 

 

poème affiché dans un marché
 
le périmètre de la plaine comprend l’état du paysan
a joué un rôle important dans l’histoire
l’identité résulte du règle de trois simple
le prix de l’inconnue nous a sauvé la vie
par le serrement de la main nous reconnaissons l’acte politique
maladie dont nous nous sommes guéris dans la ville agricole
les tractoristes font des victimes dans l’amour productive
les paysannes naissent les enfants combattants et non-combattants
battent step sous l’arc de triomphe les soldats font la fęte
applaudis au scène ouverte devant les stands
on distingue les saisons d’un poème affiché dans un marché

 

 

île abstraite de ceux attrapés
dans le cercle de la souffrance
 
se réveillent dans l’ombre de la nuit des vaisseaux abattus
de larme dans les oiseaux vers le bord intact
leurs mâts sont brisés d’autant d’aliénation
sur leur chemin vers le vaste invaincu
 
le bord endeuillé respire allongé dans la douane
aux croix de vierges je baisse la tęte réservé
tu n’est pas là mais ici tu fais de la réclame
la mort honteuse nous repousse tous

 

 

du refrain
d’un ręve accompli
 
ont le droit de fusiller et d’ętre fusillés
avec une balle véritable au vue et au su de tout le monde cette sentence
dure portée dans la poche des coques
se prononcent à chaque ouverture du bec
sculpte dans le bois la pierre ronde sans faire du mal
la cendre des guerres souffle encore dans le foyer des garçons
pendant que les fossoyeurs brisent le ciel avec un bruissement de cloche
les donneurs de paix accomplissent leurs ręves
pleins de frissons pleins d’espoirs et pleins de désires
les enfants grandissent directement dans les parents
 
 

 

 
calvarul cuvintelor
sau cele şapte dureri ale poetului


şerpuitor şi lung e drumul crucii
ce mulţi de la el s-au abătut
se mai întoarce uneori câte unul
în piele de şarpe cu strigătul mut


cu privirea pleoştită adam stă şi se miră
goliciunea femeii pare un mit
durerea şi truda pedeapsa-i supremă
şi totuşi evele mai muşcă din fructul oprit


la dejun unul dintre poeţi m-a trădat
piroanele bătute-n palme n-au ruginit
oare de ce picătura de sânge a invadat
pământul de lacrimile mamei sfinţit


strâng în braţe munţi de cuvinte
povara nelegiuirii abătute peste noi
cele şapte dureri omul le simte
poetul din mine pătimeşte apoi


nebunul scăpat creează o minune
cămaşa de forţă ascunsă în baie
capul pe butuc când îl vor pune
cine n-are păcat să vină să-l taie


strigătul toamnei

mai tânăr sunt cu o toamnă şi-un cules
păsările-n pânza zării urcă-n şoapte
în suflet nostalgia trecutei veri o ţes
palmele ţăranului adună roade coapte


aud prin sate mirosul de struguri în cupe curgând
cuprind sub ceţuri soarele coborât în gutui
ca pe-un mirific semn al întrebării rodind
prin mâinile noastre trec orele dulci-amărui



strigătul toamnei brazda o înalţăă-n cuvânt
seminţe-i pun sub geană clipa germinării
e cerul cu o toamnă mai aproape de pământ
liniştea va cerne albul peste chipul ţării


pelerinaj de secesiune
în căutarea amiezii



în oglindă fiecare strigăt rămâne sprijinit de ecou
se leagă o rază de speranţă în căutarea amiezii
prin cartiere se scurg amintiri încremenite în răni
pelerinajul de secesiune regenerează tăcere ca o bătaie
de inimă clipa e un fragment în care se vindecă
fardul ţărăncii rămas într-o poză creşte conturul
uitării secat de urşită pare un zid văruit într-un
moment de linişte desprins din negoţul cuvintelor
cineva dă startul unei plimbări prin labirintul
imaculat al poemului se migrează ceva mai devreme
 

la porţile oraşului
cineva strigă

acum când cobor în vârful picioarelor bătrânii se-nchină
în faţa altarului soldatul salută ceasul victoriei
când trec prin mijlocul satului în marile oraşe se comit
atentate la tendinţa de urbanizarea ţăranului
acuzat că ar fi cerut azil politic într-un moment
în care la intrare în oraş unui poet i se taie
nojiţele de la opinci într-o cameră pectorală
se aud ecourile unui pelerinaj de secesiune fără de care
câmpiile n-ar bate niciodată la porţile oraşului
cineva strigă anotimpurile după aprozarul din colţ


poem decupat
din herghelia cuvintelor

eram copil de cai mă rugam
coama-n spaţul ei să mă primească
herghelie albă pictată prin geam
privirea-i grea şi fuga-i nebunească


înşăuaţi-mi spuneau în ropot de sărite
cum şi-au scris plânsul din coamă
cum au stors durerea din copite
şi mă-ntreb de ce se mai înhamă


la trăsură pentru trudă sau bal
drumu-i suferinţa şi lumina lor
orişiunde vom fi avem nevoie de cal
poem decupat din herghelia cuvintelor


pelerinaj de secesiune
întru salvarea condiţiei umane

e dreptul meu să ştiu despre naşterea mea
chiar dacă niciodată nu voi primi răspuns
despre grajdul transformat în casă de născare
mi-am strigat numele întru salvarea condiţiei umane
în fiecare dimineaţă mă trezesc că poemul emană
sentimente nocive încât criticii îi fac o disecţie
iar poştăşiţa satului înrolată în pelerinajul de secesiune
cântă:" spuneee mămucăăă tuuuu spune/ undeeee m-ai facut
paaa mine/ " nu uita fă astă-noapte la închiderea ediţiei


despre refrenul unui
vis imlinit


au dreptul sa-mpuste si sa fie impuscati
cu glonte curat in vazul lumii sentinta
aceasta dura purtata in gusa cocosilor
se pronunta la fiecare deschidere de plisc
cioplit in lemnul si piatra rotunda fara sa doara
cenusa razboaielor mai sufla in vatra feciorilor
in timp ce groparii sparg cerul cu fosnet de clopot
donatorii de pace isi implinesc visul
plini de fiori plini de nadejdi si plini de dorinti
copiii cresc direct in parinti
 

inepuizabila materie
primă a poetului


între două stări la muzeul satului din capitală
se predă tematica unui pelerinaj
în care literele descalică la rădăcina strigătului
imposibil de reţinut cuvintele năvălesc
inepuizabila materie primă a poetului
foşneşte la atingerea gurii ca un tăvălug
peste câmpul acestui poem cuibărit în memorie
fără nici o justificare mă face să cred
că în curând voi fi arătat cu degetul
pe uliţa satului ca poetul fără volum
în timp ce fochistul centralei termice va deveni celebru
pentru faptul că a găsit poemul focului veşnic
necesar încălzirii cuvintelor menajere din cartierul iluziei
  

love story
sau ceva asemănător

motto:
"...trece-oroată / peste sara ta de fată"
-cântec vechi-

îşi duc ţăranii poemul pe umeri fără să simtă nevoia
sufletul lor se lasă încătuşat în cuvintele simple
nu va fi niciodată sens interzis în privire câmpia are
momentul în care mă cuprinde în braţe precum o ţărancă
cu ţâţe bronzate câştigă teren în faţa oglinzii nu există
nici o salvare pentru cine gândeşte acum în plină zi
clipele sunt atât de frumoase încât nici iarba nu creşte
în calea ei burta se ridică brusc la poarta spitalului
femeile strigă numele celui iubit într-o noapte a căzut
ca şi cum ar cădea o redută sau pur şi simplu au ajuns
la un numitor comun apoi câteva a a a a a aaaaaaaa-uri
care pot face un volum de senzaţii sau un roman de aMor
poem afisat intr-o piata

perimetrul campiei cuprinde starea taranului
a jucat un rol important in istorie
identitatea rezulta din regula de trei simple
pretul necunoscutei ne-a salvat viata
prin strangerea mainii recunoastem actul politic
boala de care ne-am vindecat prin orasul agricol
tractoristii fac victime in dragoste productiva
tarancile nasc copii combatanti si necombatanti
bat step sub arcul de triumf soldatii fac chef
aplaudati la scena deschisa in fata tarabelor
distingem anotimpurile unui poem afisat intr-o piata

ca şi cum strigătele Victoriei Lipan
ar fi refrenul unui bocet

prin prăpastie păsările ciugulesc vocalele poemului
trec pragul refăcându-mi memoria scursă acum
într-o maşină de multiplicat sentimente simt
fulgii zbătându-se până la sânge ca apoi să aştepţi
oriunde ivirea zăpezii la orice oră din zi
ţărăncile-n blugi întorc privirea semaforului
fără suferinţă inima aleargă prin camerele ei aud
strigăte pentru salvarea stării de echilibru în spaţiu
ce mioritic plâng munţii la strungă cinva îmbrăţişază
cuvintele " am să vă spun copii povestea unui... "