În perioada 1992-1996 a fost ales pe listele PDSR din judeţul Dolj în Parlamentul României ca deputat, deţinând funcţia de secretar al Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.
Premii: Diplomă aniversară 400 de ani de la domnia lui Mihai Viteazul, 15.XI.1993;
Diplomă de excelenţă pentru rezultate remarcabile obţinute în învăţământul
universitar, justiţie şi literatură, pentru contribuţia la înfiinţarea
“Cenaclului Epigramiştilor Olteni” şi a revistei Cugetul, 04.04.2008; Diplomă
din partea promoţiei 2003-2007 a Facultăţii de Drept cu deosebită consideraţiune
pentru profesionalism, ţinută academică, rigurozitate, răbdare şi înţelegere,
iulie 2007 (Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Drept Craiova); Diploma
prin care se conferă calitatea de membru de onoare al Asociaţiei “Salvaţi Copiii”,
Bucureşti, 1995 (Asociaţia “Salvaţi Copiii” Bucureşti); Certificate of sward
This certifies That – Enciclopedia Personalităţilor din România – 2008,
29.04.2008 (Hűbners Who is Who din Europa – Enciclopedia Personalităţilor din
România); Diplomă pentru întreaga activitate desfăşurată în vederea menţinerii
şi dezvoltării relaţiilor de prietenie între popoarele român şi bulgar, precum
şi pentru popularizarea acestor relaţii, Craiova-Vidin, 03.03.2009 (FADO -
Fundaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului Craiova); Certifico que Nicu Vintilă
esteve Cabo da Roca, Sintra – Portugal, o ponto mais occidental da continente
Europen “onde a terra se acaba e o mar”, 10 aug. 2008 – Coba da Roca (Municipalitatea
oraşului Sintra Portugalia Cabo da Roca); Diplomă pentru participarea la
Simpozionul Ştiinţific “Relaţiile româno-bulgare de-a lungul secolelor”,
organizat cu prilejul zilei naţionale a Bulgariei, desfăşurat la Vidin la
03.03.2009, în semn de înaltă apreciere şi preţuire (Uniunea Etnicilor Români
din Bulgaria “Ave”, Asociaţia Curcubeul peste Dunăre, Centrul Cultural Român din
Vidin, Societatea Culturală a Vlahim VIDIN); Diplomă de merit pentru merite
deosebite de păstrarea şi promovarea identităţii neamului românesc din sudul
Dunării – Bulgaria, 27 ian. 2009 (Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria “Ave”);
Certificat de pelerin – datorită faptului că a îndeplinit chemarea biblică, a
ajuns la Ierusalim, Oraşul Sfânt, Capitală a Ierusalimului şi este prin urmare,
autorizat să poarte titlul de: PELERIN LA IERUSALIM, Aprilie 2009 – cu ocazia
zilelor de Paşte (Ministerul Turismului din Israel Primăria Municipiului
Ierusalim); Diplomă pentru activitatea desfăşurată în cadrul Cenaclului
Epigramiştilor Olteni cu ocazia aniversării unui an de la reînfiinţarea
cenaclului şi a apariţiei revistei “Cugetul”, 03.04.2009 (Fundaţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului Craiova); Diplomă pentru merite deosebite de
păstrare şi promovare a neamului românesc din Sudul Dunării – Bulgaria, Vidin,
13 iunie 2009, Diplomă acordată cu prilejul inaugurării primei Biblioteci
româneşti din Bulgaria “Albotina” (Uniunea Etnicilor români din Bulgaria “Ave”);
Diplomă de excelenţă acordată de promoţia 2005-2009 a Facultăţii de Drept din
Craiova pentru activitatea de profesor universitar în această perioadă, iulie
2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă de
participare la Simpozionul Internaţional cu tema “Influenţa sistemului juridic
comunitar asupra dreptului intern”, Craiova 8-9 mai 2009 (Universitatea Spiru
Haret, Facultatea de Drept Craiova); Diplomă de participare la Simpozionul
Internaţional organizat de Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din
Craiova, 06 dec. 2009 (Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept Craiova);
Diplomă de participare la Simpozionul Internaţional “Efectele crizei economice
asupra dezvoltării durabile”, Braşov, 26-28.06.2009 (Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Drept Craiova); Diplomă, medalie (plachetă) şi însignă cu ocazia
“Zilelor Marin Sorescu”, februarie 2008 (Primăria Municipiului Craiova); Diplomă,
medalie (plachetă) şi însignă cu ocazia “Zilelor Marin Sorescu”, februarie 2009
(Primăria Municipiului Craiova); Medalia 5 ani de la Victoria Revoluţiei Române
– Decembrie 1989 (1989-1994) (Parlamentul României); Medalia jubiliară şi
insigna – 75 de ani de la Marea Unire a Românilor de la Alba Iulia (1918-1993) (Parlamentul
României – 1 Decembrie 1993); Placheta Primăria Craiova – 2008, februarie 2008 (Primăria
municipiului Craiova); Medalia Municipiul Craiova 2007 - Revers Nicolae
Romanescu – fost primar al Craiovei, februarie 2007 (Primăria Craiova); Medalia
Banca Agricolă – 120 de ani de activitate (1873-1993) (Banca Agricolă Bucureşti);
Medalia Parlamentul României – Camera Deputaţilor acordată de Camera Deputaţilor
în mai 1996 pentru activitate parlamentară.
Legături externe: |
Nicu Vintilă - poezii
În noaptea albă nesomnul mă-îmbie să fac inventarul trăirilor de peste zi. O dată surpriză, de două ori rătăcire, de trei ori curaj, de patru ori iubire. Aşa încerc să tălmăcesc o parabolă simplă. Apoi încă o dată spaimă, de două ori blândeţe, de trei ori … . ACROPOLE Coloane albe susţin cerul şi marea-n năframă. Femei cu corpul de marmură susţin capiteluri şi temple. Trepte urcând spre arcuri frânte, smirnă, zei,cafele, fistic, dughene ascunse soarele roşu peste cetatea albă. Coloane albe, femei decapitate urcând spre nori cand Zeus tună şi fulgeră. Atena, înţeleaptă, veghează pacea eternei cetăţi. NEPRICEPERE Din veac în veac simt cum negura nepriceperii se risipeşte din calea mea, şi simt cum izvorăşte înaintea mea lumina, ce se revarsă peste nemărginirea priceperii mele. Luminând-o mă luminez. Pe un tron zidit din secoli ruginiţi, tronează înţelepciunea stăpâna cugetărilor. PREZICERE Am chemat trei vraci din Tibet pentru a deslega tainele destinului meu. Au privit prin ocheane şi în cărţi cât nebunia şi mi-au spus că sunt un navigator pe oceane din zori şi până-n noapte şi că la proda citesc din Zend-Avesta aşteptând să descopăr la ţărmuri alte civilizaţii. COGITO Cuget la o margine de sat într-un décor improvizat de mucava şi privesc cum oile caută stele prin iarbă. Copacii slăbiţi de setea secetei prelungi se caută măsurând timpul prin inelele concentrice ale trunchiurilor. Pământul îşi plimbă ţinuta pe aceeaşi orbită sub cerul care îngenunche sub văpaia soarelui nemilos. SINGURĂTATE Mi-am dorit de multe ori singurătatea fiind unica stare confortabilă. Am fost suficient de inteligent să obţin două foloase din singurătate: întâi, că am fost singur cu mine şi al doilea, că nu am fost cu alţii. CREAŢIUNE Mozart a fost accesibil fără a fi superficial. Beethoven a fost trist fără a i se ofili iubirea. Bach a plutit printre noi fără a înceta să calce pe pământ. Ei au atins imposibilul fără a părăsi spaţiul îngust al posibilului. Deşi sunt mereu interpretaţi rămân mereu nedescifraţi. EVITARE Nu-i povesti orbului ce superb e lanul de grâu înroşit cu maci. Ar putea crede că lumea e frumoasă. Nu-i povesti surdului ce melodios cântă ciocârlia când apare soarele. Ar putea crede că lumea e frumoasă. Şi orbii şi surzii cred tot ce le spui dar lumea lor interioară este mult mai frumoasă decât lumea noastră. AMBIENT Stau răzimat de piatra rece a unui arc de triumf inutil. Porumbeii nu se aud. Când zboară formează umbre, umbre albe. Fâlfâire de aripi şi pene. Un cerşetor cântă o arie acompaniat de un câine la fel de vagabond. Peste strada pustie un parc plin de copaci şi bănci singuratice. Pe trotuare furnicarul lumii s-a pus în mişcare. Ce brusc s-a schimbat ambientul. VIAŢĂ Privesc atent la lume şi observ că este formată în întregime din luptă. Atomul se luptă cu atomul. Un atom zboară la stânga, altul la dreapta căutând necunoscutul. Un atom zboară în sus altul cade. Atomii parcă ar sta locului însă eu privesc lupta lor în această lume nemişcată. Lumea se sprijină pe această luptă permanentă. PORTRET VEŞNIC Am vrut pentru sufletul meu să păstrez umbra ta de lumină, aroma pasului tău, florile fantastice din rochia ta mulată pe trup, pietrele vii din şiragul ce-ţi prelungea decolteul, privirea ta de zeitate din legendele greceşti. De te voi întâlni mă vei recunoaşte? |
* * Emoţie şi deschidere. Deschidere spre oameni, spre arbori, şi păsări. Deschidere spre Cosmos. Deschidere spre mine însumi. Aceasta este soluţia mea. Mai puţină contemplare. Mai puţină raţiune şi mai multă Emoţie. * * * Poţi avea un sentiment de nesiguranţă în faţa lumii. Convingerea că tot ce e cu adevărat important îţi scapă. Că în spatele oricărui lucru e o taină. Că faptul de a exista e un miracol, pe care gândirea nu-l poate pătrunde. * * * Poţi rămâne ancorat în real, să-i cunoşti legile, să asişti la spectacolul lumii, să fii pe rând spectator şi actor, fericit şi nefericit. Sau poţi să te-ntrebi ce se ascunde în spatele acestei realităţi, accesibile simţurilor, subconştientului, şi raţiunii. * * * Timpul meu a devenit albastru. Fiecare om tinde să devină egal cu lumea. El încearcă s-o cuprindă prin imagini mentale, prin simboluri în el însuşi. De aici, provine orgoliul lui. Dar omul îşi dă seama că realitatea construită în el însuşi e o realitate secundă, mai slabă decât cea obiectivă. De aici, umilinţa lui. Pendulând între orgoliu şi umilinţă omul îşi continuă drumul prin timp. * * * Profunzimile se răzbună. Există taine cărora e bine să nu le intuieşti prezenţa. Echilibrul meu interior a devenit fragil. Jocul meu cu forţele ascunse devine periculos. Simt că trebuie să mă retrag, să trăiesc în lumea dată de simţuri. Să trăiesc în realul comun, să uit de lumea esenţelor şi iluziilor. * * * Oamenii sunt dublu programaţi : genetic şi social. Există situaţii în care cele două programe acţionează în sensuri opuse. În astfel de cazuri, omul e într-o criză decizională : orice hotărâre luată va fi privită în forumul interior ca o decizie greşită, frustrantă. * * * Zile şi nopţi într-o horă nebună, ameţitoare. Existenţa ca un şir de reflexe, rareori câte o umbră de trăire adevărată. Să te simţi singur şi gol, să priveşti în jurul tău şi să vezi oameni la fel de singuri şi la fel de goi. Să visezi, să speri neîncetat în Marea Evadare. Lumea în care trăiesc mi se pare meschină şi fără culoare ; un fel de puşcărie în paragină, cu gardieni în concediu şi deţinuţi blazaţi. * * * Obosit, îngrozit de scurgerea dureroasă a timpului, de risipirea lui, în acte mărunte, lipsite de orice emoţie, încerc să intru în armonie cu Lumea. Lumea reală, complexă, cu mii de atingeri şi risipiri, nu poate fi cunoscută. Încerc să-mi formez o imagine simplificată a ei, neglijând amănuntele. Dar dacă nu există amănunte, şi totul, absolut totul, are importanţă, de la microorganisme până la supergalaxii ? * * Curgerea norilor, bătaia inimii, zborul unui pescăruş, singurătatea unui om printre valurile mării, trecerea lentă spre moarte, lupta pentru dobândirea iluziei, a uitării. Cuvintele : un scut semitransparent între realitate şi conştiinţă. O emoţie, oricât de violentă, îmbrăcată în cuvinte îşi pierde tăria ei iniţială, se îmblânzeşte. * * * Marea : udă, sărată, primitoare. Mă îmbrăţişează, mă mângâie. Pielea mi-a a devenit aproape permeabilă. Simt cum apa mării se amestecă cu apa din mine, pătrunde în sângele meu. Sunt departe în larg, nu mai văd ţărmul. Cer, valuri, valuri, cer, un nor, un pescăruş. Bucuria de-a exista şi teama (strecurată perfid) de a înceta să exişti. Ţărmul e departe. Dar sunt viu, puternic, sănătos, deci, mă pot întoarce oricând. Ce uşoară este despărţirea de ţărm. Marea te poartă, te duce, te ajută. Când te întorci se opune (un curent submarin ?). Înot încordat, din ce în ce mai încordat. Nu văd încă ţărmul şi am ciudata impresie că marea mă trage în larg. Dar nu. – Se vede ceva. M-am apropiat. Ţărmul se vede din ce în ce mai bine. Mă calmez, dar înot tot în forţă. Marea mă depune tandră pe ţărm. Sunt epuizat. Stau întins pe spate cu ochii la cer şi mă închipui singur în univers.
|
