|
Biografie
- Viorel Zegheru este un poet şi prozator român stabilit în
Franţa. S-a născut pe 3 noiembrie 1976 la Târgovişte. A absolvit ASE
Bucureşti în anul 1999. În 2002 a absolvit în Franţa un DESS în
administrarea întreprinderilor (bac plus 5). Este membru în Comitetul
Executiv al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec.
Debut literar :
« Les ailes d'un ange cubique », Ed. Clapas, Franche lippée; n° 264,
2005
Opere publicate :
„Métamourphose”, Ed. Rhode, Gaillac, decembre 2014, Poésie (français)
„Lumen”, Ed. Le Manuscrit, Paris, 2011, Poésie (français)
„Asiemetries”, Ed. Le Manuscrit, Paris, 2009, Poésie bilingue (français-
roumain)
"Les Errements d'André", Ed. Le Manuscrit, Paris, juillet 2008, Roman
"Eclosions/ Ecloziuni", Ed. Fides, Iaşi, România, mars 2008, Livre
bilingue (français-roumain), Poésie
«Les Tourments d’André», Ed. Clapas, Millau, France, décembre 2006,
Poésie et prose
«Incident sentimental», Ed. Clapas, Franche lippée; n° 286, 2006,
Ouvrage bilingue en français et en roumain.
«Les ailes d'un ange cubique», Ed. Clapas, Franche lippée; n° 264, 2005
-
- Fotografii reprezentative
Linkuri despre autor:
-
Omnigraphies
-
SferaOnline
-
Ecoul
-
L`etoile du Danube
-
Tânărul
Scriitor
-
Le Manuscrit
-
Blog personal
|
-
C’est bien
solitude
on voit des arbres
des poupées humaines
du coté du crépuscule
des souvenirs chavirés
des bouteilles vides
fumée et des verres
des papiers blancs noirs
en flottant des oiseaux
on entre tourmenté
la chambre froide
il y quelqu’un peut-être
non personne
oreiller enfoncé
insomnie et haine
la V- éme symphonie
la lune dans la vitre
ridicule et encre
les paumes tombées
les yeux dans les miroirs
la larme acide
le sommeil réveillé
des départs n’importe où
des retours n’importe quand
ni de révolte
ni d’alternative
jusqu'à la fin
la mort
on se moque de tout
c’est bien
bien pesant
Robinson
Echappé du trou du détroit
de la Manche,
Robinson a découvert l’île
au-dessous de l’imagination…
Avec des gestes naufragés,
il lançait le chapeau de cow-boy
et se jetait sur la première rousse…
Vendredi il s’en séparait
et il vend des chimères et des souvenirs
à un Defoe, mendiant
sur la Place de la Liberté…
Le secret de la morsure du cube
On lacère sur l’épaule d’une pyramide
des formules avec A et B ;
on casse une branche du chêne
en hurlant « Sois femme !!! »
Cléopâtre
boit le venin
au goût de serpent
et jette du sang
sur la pomme d’Adam.
Un eunuque prie
au crocodile- idole
et le Nil coule lascif
sur les cuisses d’Aphrodite.
Avec un éventail en demi-cercle
on coupe les seins de Cléopâtre
on forme de croix.
A l’ancienne loi
on signe la fin
et on apprend l’alphabet de Jésus
écrit sur la morsure
du cube…
La prière d’un papillon
Apprends-moi mon Père
la lettre lourde
je vis analphabète
la lettre légère
je me cache
dans un ventre géant
dans le péché
et c’est bien mon Dieu
c’est doux ici
apprends-moi Père inconnu
la communion avec Toi
l’histoire sans fin
le vol en bas
encore plus bas
le souterrain, la fin
qui vient si vite
apprends-moi Père
-
Etat d’âme
immersion dans des algues
Les corps tamisent des caresses
des ombres qui
laissent des traces
la fuite vers mort de l’un
|
  
-
-
-
-
- Umbre
Prima umbră:
Port cu mine copilăria
ca o umbră care îşi cere
drepturile…
A doua umbră:
Eu şi moartea- două umbre
care se invită reciproc
în mormânt.
Avem soarele vieţii
când în faţă
când în spate
şi jucăm pe rând
rolul umbrei…
Ultima umbră:
Sunt într-o cameră
mică şi luminată
astfel încât umbra
străbate pereţii
cavoului…
-
Simplu
Un simplu cub.
Ies mâini, ramuri uscate,
voci, strigăte, şoapte,
zi şi noapte-amestecate
Opt culori aceeaşi mască,
zar uman, ipocrit,
aruncat în bizarul joc,
în iarmaroc, de noroc.
Un simplu cub: Cub.
Curg colţurile leneşe
şi-n colivia rămasă
sunt eu, curgând simplu
în clepsidra trupului…
-
Peştii mor
Peştii
mor
ridicându-se.
Simt că urc,
urc urc
Cu capul în jos
cerul ar fi
la picioarele
mele…
Şi peştii mor.
Ridicându-se…
-
Ciorapii
Te descopăr.
Suntem doi ciorapi:
eu negru, tu rupt;
eu - supraelastic,
tu - realist.
În călcâi fiecare
avem o iluzie:
eu - un picior,
tu - perechea…
-
Caravană
În ritm monoton
ceasurile au plecat -
caravană şerpuind
spre cimitirul de fildeş.
Îmi stăpânesc mâna:
Oare de ce mă simt
atras de ceva?
Cu mintea măsor
nisipul gândurilor…
Pas cu pas…
-
Despre dragoste
Te iubesc
spune unei stele
un licurici care se aruncă
în luciul nopţii lichide…
Eu beau liniştit
Luna
din pahar…
-
Interferenţe
Cu limba pipăi trecutul
şi albeaţa zăpezii algelor.
Pictez apusuri
pe aripi de fluturi
şi gust din mierea lor albastră.
În visuri o vulpe
prinsă în capcana egoului meu.
Senzaţii de iarnă, mirosuri de peşte,
amestecate cu frigul.
Umbra rănită de moarte
verdele ochilor se şterge
deschid colivia cu păsări fictive
şi noaptea vine pe un cerb…
-
-
|
